Adina Vălean: Traficul aglomerat costă 230 miliarde de euro pe an. Este nevoie de noi proiecte de legătură cu porturile şi aeroporturile

Adina Vălean, comisar european pentru Transport şi Turism

Cetăţenii europeni au pierdut în trafic circa 29 de ore anul trecut, pentru companii timpul pierdut în trafic echivalând cu un cost de 230 de miliarde de euro pe an, ceea ce reprezintă 1,8% din PIB-ul UE, a precizat Adina Vălean, comisar european pentru Transport şi Turism.

Potrivit oficialului, drumurile din întreaga Europă pot fi decongestionate nu numai prin noi conexiuni de transport şi modernizarea celor vechi, care vor fi benefice pentru comerţ şi pentru economie, ci şi prin dezvoltarea unor proiecte care să conecteze căile ferate cu porturile maritime şi aeroporturile, aşa cum este Proiectul Rail Baltica.

Redăm integral opinia comisarului european Adina Vălean:


„Automobilul a fost inventat pentru a oferi un spaţiu comod unde să ne omorâm timpul în trafic, spune umoristul american Evan Esar. Dacă ne gândim că cetăţenii UE au petrecut în medie, în 2019, 29 de ore în trafic, probabil ne regăsim cu toţii în această descriere. Automobilul a adus în vieţile noastre un grad sporit de libertate personală, care însă poate deveni greu de apreciat atunci când suntem blocaţi în trafic.

În plan personal, timpul pierdut ne creează frustrări. Pentru companii însă, acolo unde timpul înseamnă bani, traficul aglomerat este o problemă reală, care costă în jur de 230 de miliarde de euro în fiecare an. Ca să înţelegem mai bine ce reprezintă această cifră, ea echivalează cu 1,8 % din PIB-ul UE.

Este necesar să decongestionăm drumurile din întreaga Europă; mai puţin trafic înseamnă mai puţine ambuteiaje şi un aer mai curat pentru locuitori. Una dintre soluţii este să transferăm o mare parte a traficului interior de marfă, realizat în prezent în proporţie de 75 % pe cale rutieră, către alte moduri de transport. Acest obiectiv este ferm urmărit în noua noastră strategie pentru mobilitate sustenabilă şi inteligentă, lansată pe 9 decembrie. Dorim să sporim traficul feroviar de marfă cu 50 % până în 2030. Cât despre transportul pe căile navigabile interioare şi transportul maritim pe distanţe scurte, urmărim o creştere de 25 % până în 2030 şi de 50 % până în 2050.

Suntem conştienţi că nu este un lucru simplu. Şi mai ştim că nu există soluţii universale. Europa este suma atâtor elemente diverse, iar diversitatea este forţa noastră şi un motiv de sărbătoare. Această diversitate se oglindeşte în sprijinul pe care îl acordăm proiectelor de infrastructură: o nouă infrastructură feroviară ar putea fi cea mai bună modalitate de a transporta mărfuri în anumite ţări, în timp ce în altele transportul pe căile navigabile interioare este o soluţie mai logică.

Succesul nu se va rezuma la kilometrii de cale ferată construiţi, ci va fi mult mai mult decât atât. Trebuie să le demonstrăm întreprinderilor de transport că alternativele la transportul rutier sunt rapide şi de încredere. Totodată, trebuie să ne îndreptăm atenţia către legăturile lipsă, pentru că nu putem transfera mărfuri de pe vapoare pe vagoane de tren dacă portul nu are infrastructură feroviară.

Proiectul Rail Baltica este în curs de a umple aceste goluri; el conectează căile ferate cu porturile maritime şi aeroporturile, creând totodată o legătură între Polonia, Lituania, Letonia, Estonia şi, indirect, Finlanda. Linia va scurta, de asemenea, timpul de călătorie; astfel, drumul de la Tallinn la Varşovia ar urma să dureze mai puţin de şapte ore pe calea ferată, în condiţiile în care, în momentul de faţă, pe şosea, durează peste 12 ore.

Faptul că UE acoperă 85 % din totalul costurilor, angajând până acum peste 800 de milioane de euro, face din Rail Baltica unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură de transport din UE.

Pe partea cealaltă a continentului, numai 3 % din transportul de marfă este efectuat în prezent pe calea ferată, pe ruta Y Vasca-Bordeaux. Vom schimba această situaţie prin noi legături feroviare de mare viteză, ale căror efecte pozitive se vor propaga şi în afara sectorului transportului. Numai în zona Y Vasca se aşteaptă ca PIB-ul să crească cu 1,3 %, iar estimările noastre indică crearea a 10 800 de noi locuri de muncă.

Calea ferată este un erou necunoscut al transportului curat şi eficient, iar transportul pe căile navigabile interioare face parte cu siguranţă din aceeaşi categorie. Numeroase proiecte ale UE vizează îmbunătăţirea coridoarelor de transport naval din întreaga Europă, finanţarea întreţinerii râurilor şi a canalelor în unele ţări şi construirea infrastructurii pentru schimbul de date digitale şi managementul traficului în altele. Un exemplu în acest sens este proiectul RIS COMEX, care creează condiţiile necesare pentru ca un număr mai mare de barje să traverseze într-un mod mai eficient Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Franţa, Germania, Ungaria, Luxemburg, Ţările de Jos, România, Serbia şi Slovacia.

Fie că este vorba de căi ferate sau de căi navigabile, construirea de noi conexiuni de transport şi modernizarea celor vechi sunt benefice pentru comerţ şi pentru economie şi ne măresc rezilienţa. Experienţa trăită în 2020 a adus rezilienţa printre priorităţile agendei globale: lanţurile de aprovizionare nu trebuie să fie niciodată ameninţate, nici chiar în mijlocul unei pandemii.

Transportul feroviar şi transportul naval şi-au dovedit rezilienţa şi, în plus, au mai puţine efecte negative decât alte moduri de transport. Sunt în favoarea ideii de a stabili un preţ pentru aceste efecte, indiferent dacă este vorba despre emisii de gaze cu efect de seră, poluare fonică sau uzura infrastructurii, iar costurile ar trebui să fie suportate de către poluatori şi utilizatori. Termenul stabilit în strategia noastră pentru atingerea acestui obiectiv este anul 2050. Este pur şi simplu nedrept ca preţul să fie plătit de întreaga societate, aşa cum se întâmplă în prezent. Din acest motiv, insist foarte mult asupra reformării normelor UE în materie de taxe rutiere şi asupra necesităţii ca ţările UE să ajungă la un acord cu privire la propunerile noastre.

Un astfel de acord ar însemna într-o oarecare măsură să readucem automobilul la scopul său iniţial şi să nu-l mai utilizăm ca pe un vehicul în care ne petrecem timpul în trafic. Dacă redirecţionăm într-o mai mare măsură mărfurile pe calea ferată sau pe căile navigabile din Europa, drumurile noastre vor fi mai curate, mai silenţioase şi, în general, mai plăcute — „drumuri libere” (freeways), cum le spun prietenii noştri americani”.