Economia digitală schimbă regulile taxării. Cum încearcă UE să impoziteze activitățile online

Economia digitală pune presiune pe un sistem fiscal construit într-o perioadă în care o companie trebuia, de regulă, să aibă o prezență fizică într-o țară pentru a genera venituri acolo. Astăzi, o firmă poate avea milioane de utilizatori și clienți într-un stat fără să dețină un sediu sau o infrastructură importantă pe teritoriul acestuia.

Economia digitală schimbă regulile taxării Foto: Arhiva

Uniunea Europeană încearcă să adapteze regulile fiscale la această realitate, prin schimbul de informații, impozitarea minimă a marilor grupuri și digitalizarea colectării TVA.

De ce economia digitală complică taxarea

Regulile fiscale internaționale au fost construite în jurul unei economii în care activitatea unei companii era legată în principal de locul în care aceasta avea sedii, angajați și alte forme de prezență fizică.

Modelul digital funcționează diferit. O companie poate avea clienți într-o țară, poate obține venituri de pe urma acestora și poate utiliza datele sau interacțiunile lor pentru a-și dezvolta afacerea fără să aibă o prezență comercială fizică importantă acolo.

Această schimbare ridică o întrebare economică importantă: unde ar trebui plătite taxele pentru profitul generat de activitatea digitală?

Potrivit regulilor actuale, profiturile obținute din anumite activități digitale pot ajunge să nu fie impozitate în jurisdicția în care se află utilizatorii și consumatorii.

Marile companii multinaționale, în centrul reformei

Una dintre direcțiile importante este reforma globală a impozitării companiilor, construită în jurul acordului OCDE/G20.

Sistemul are două componente principale.

Primul pilon urmărește realocarea unei părți din drepturile de impozitare către țările în care marile grupuri multinaționale au clienți și generează activitate economică, chiar dacă nu au acolo o prezență fizică tradițională.

Al doilea pilon introduce o rată efectivă minimă de impozitare de 15% pentru cele mai mari grupuri multinaționale, cu scopul de a limita posibilitatea transferării profiturilor către jurisdicții cu impozitare foarte redusă.

Pentru companii, schimbarea înseamnă că strategia fiscală nu mai poate fi analizată doar prin prisma locului în care se află sediul unei firme. Contează tot mai mult unde se află clienții, unde este generată valoarea economică și cum sunt distribuite profiturile între jurisdicții.

Platformele digitale intră tot mai mult în atenția autorităților fiscale

O altă schimbare este legată de informațiile pe care administrațiile fiscale le pot obține despre activitatea desfășurată online.

Prin DAC7, statele membre fac schimb automat de informații privind veniturile obținute de comercianți prin platformele digitale. Sistemul urmărește reducerea evaziunii și evitarea obligațiilor fiscale și crearea unor condiții de concurență mai echitabile între comercianții care vând prin platforme și cei care operează în economia tradițională.

Este o schimbare importantă pentru economia digitală deoarece tranzacțiile online pot fi realizate foarte ușor peste granițe, în timp ce administrațiile fiscale funcționează în continuare în principal la nivel național.

Prin schimbul automat de informații, autoritățile încearcă să reducă diferența dintre viteza cu care se desfășoară comerțul digital și capacitatea administrațiilor de a identifica veniturile impozabile.

Și tranzacțiile cu criptomonede intră în sistemul fiscal

Regulile europene au fost extinse și către criptoactive.

Prin DAC8, autoritățile fiscale trebuie să facă schimb automat de informații privind veniturile raportate de furnizorii de servicii pentru criptoactive.

Măsura răspunde unei probleme specifice acestui sector: tranzacțiile pot fi realizate transfrontalier, iar caracterul descentralizat al anumitor criptoactive face mai dificilă identificarea veniturilor de către administrațiile fiscale.

Pentru investitori și companii, acest lucru înseamnă că dezvoltarea economiei digitale nu duce la dispariția obligațiilor fiscale, ci la schimbarea modului în care acestea sunt urmărite și verificate.

TVA-ul intră în era digitală

O altă componentă importantă a reformei este TVA-ul.

Statele membre pierd anual sume importante din veniturile din TVA din cauza fraudei, administrării defectuoase, insolvențelor și altor factori. Pentru 2021, pierderile estimate la nivelul UE au fost de 61 de miliarde de euro.

În martie 2025, Consiliul UE a aprobat pachetul „TVA în era digitală”, care urmărește să reducă frauda, să simplifice obligațiile pentru companii și să digitalizeze raportarea.

Una dintre schimbările importante este introducerea raportării digitale în timp aproape real pentru tranzacțiile transfrontaliere, pe baza facturilor electronice. Sistemul european urmează să devină operațional în 2030, iar interoperabilitatea deplină între sistemele naționale este prevăzută pentru 2035.

Potrivit estimărilor europene, sistemul de facturare electronică ar putea reduce frauda în domeniul TVA cu până la 11 miliarde de euro pe an și costurile administrative și de conformare ale comercianților cu peste 4,1 miliarde de euro pe an în următorul deceniu.

Ce înseamnă schimbarea pentru firme

Digitalizarea fiscalității are astfel două efecte care merg în paralel.

Pe de o parte, autoritățile vor avea acces la mai multe informații și vor putea identifica mai rapid tranzacțiile și veniturile care trebuie impozitate. Pe de altă parte, companiile vor putea beneficia de proceduri mai standardizate și de reducerea unor obligații administrative, în special în cazul celor care desfășoară activități în mai multe state membre.

Pentru firmele mici și mijlocii care vând în alte țări europene, extinderea ghișeelor unice pentru TVA poate reduce necesitatea unor proceduri fiscale separate în fiecare stat.

Taxarea trebuie să țină pasul cu economia digitală

Economia digitală a schimbat rapid modul în care sunt create și transferate veniturile. O companie poate ajunge la consumatori din zeci de țări fără să aibă în fiecare dintre acestea o prezență fizică.

Sistemul fiscal încearcă acum să țină pasul cu această transformare. Miza nu este doar colectarea unor taxe suplimentare, ci și crearea unor condiții de concurență mai apropiate între companiile digitale și cele din economia tradițională.

Pentru UE, digitalizarea fiscalității devine astfel parte din transformarea mai largă a economiei: datele despre tranzacții circulă mai rapid, controalele fiscale devin mai automatizate, iar regulile trebuie să țină cont de faptul că o mare parte din activitatea economică nu mai este legată de un loc fizic.