„Indispensabilii“. Experţii plantaţi de stat prin CA-urile companiilor de stat

Foarte mulţi directori din instituţiile statului sunt şi la conducerea unor societăţi de stat, în vreme ce o serie de manageri se află şi în consiliile de administraţie ale altor societăţi de stat   FOTO Getty Images

Daniela Lulache, Darius Meşca, Elena Popescu, Aristotel Jude, Corina Popescu, Cristian Buşu, Ştefan Nanu, Odeta Nestor, Dragoş Doroş. Aceştia sunt unii dintre cei mai buni experţi ai statului. Şi sunt atât de puţini, încât statul îi unge pe la diverse companii, ajungând să cumuleze câte două-trei funcţii.

Cum să faci 1,3 milioane de lei la stat

Darius Meşca este cel mai bine plătit expert al statului. Îl regăsim în lista publicată de către Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic ca membru în consiliul de administraţie al Conpet, transportatorul naţional de ţiţei prin conducte. De asemenea, Meşca se află şi în consiliul de administraţie al Electrica Muntenia Nord şi este şi director general al unităţii. 

Meşca a fost numit prin implementarea OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă la companiile de stat. Fondul Proprietatea, acţionar minoritar la Electrica Distribuţie Muntenia Nord acuza în 2012 că societatea a desemnat trei membri pentru Consiliul de Administraţie care „nu s-au clasat în topul candidaţilor rezultat în urma evaluării, efectuate atât de către consultantul independent de resurse umane implicat în procesul de selecţie, cât şi de comitetul pentru nominalizare şi remunerare al companiei“. De asemenea, „doi dintre aceştia sunt afiliaţi politic“, respectiv Darius Meşca (PSD Ploieşti) şi Aurel Gubandru (PSD Buzău), acuza atunci Fondul Proprietatea.

Reamintim, Darius Meşca a fost de două ori secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei în perioada 2004-2008, o dată din partea Partidului Conservator (actualmente ALDE) şi o dată la numirea premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. Meşca este finul deputatului Sebastian Ghiţă, iar numele său apare în dosarul „Hidro Prahova“. În fine, în perioada 2012-2016, Meşca a fost membru al Consiliului Judeţean Prahova din partea PSD. Potrivit declaraţiei de avere depusă în data de 15 iunie, Meşca a încasat drept contract de mandat de la Electrica Muntenia Nord 1,3 milioane de lei, la care se adaugă 15.000 de lei ca membru în CA, plus 106.000 de lei de la Conpet. 

Energie şi bani

Daniela Lulache este manager general al Nuclearelectrica şi face parte şi din consiliul de administraţie al companiei. De asemenea, Lulache este şi membru în CA la Societatea pentru Administrarea Participaţiilor în Energie (SAPE).

Potrivit declaraţiei sale de avere, Lulache a încasat anul trecut 579.000 de lei de la Nuclearelectrica sub forma unei indemnizaţii de conducere, în vreme ce din funcţia de membru al comisiei de negociere pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă a mai adunat 36.000 de lei. În fine, de la SAPE, Lulache a încasat puţin peste 30.000 de lei.

Reamintim, SAPE s-a aflat anul trecut în conflict deschis cu o altă companie de stat, Electrica, oficialii acesteia din urmă plângându-se că SAPE cere daune de 1,3 miliarde de euro pe motiv că nu ar fi urmărit obligaţiile investitorilor la privatizarea distribuţiilor cu Enel, E.ON şi CEZ. Conducerea Electrica din acel moment îl acuza pe fostul ministru al Energiei Andrei Gerea de intruziune în planurile companiei şi presiuni asupra managementului.

De asemenea, numirea lui Lulache la conducerea Nuclearelectrica a fost considerată "controversată" de către Fondul Proprietatea, acţionar minoritar al producătorului de energie. 

Publicul din România este obişnuit cu Lulache din perioada 2005-2009, când Lulache a condus Fondul Proprietatea. Gândit ca un mecanism pentru despăgubirea celor ale căror bunuri au fost confiscate de către statul comunist, Fondul Proprietatea era atunci sub controlul statului român. Presa a scris în acea perioadă că Lulache a încasat 441.000 de euro într-un singur an la conducerea Fondului Proprietatea.

„Evenimentul Zilei“ scria în 2013 că Daniela Lulache, împreună cu soţul său Cristian, i-au cununat în 2005, la Viena, pe Cristian David şi pe Vanda Vlasov, fiica lui Mihail Vlasov, fostul preşedinte al Camerei de Comerţ a României. 

Directorii din ministere, şefi prin companii

Elena Popescu este un alt exemplu de „dăruire“ în sectorul energetic. Astfel, ministerul Energiei a numit-o în consiliile de supraveghere al Complexului Energetic Oltenia şi în consiliul de administraţie de la Compania Naţională a Uraniului. Elena Popescu este şefa Direcţiei Generale Politici Energetice din cadrul ministerului de resort. Potrivit declaraţiei de avere, în anul 2014, Elena Popescu şi-a rotunjit veniturile cu 177.331 lei ca remunerare pentru prezenţa în consiliile de administraţie, adunările generale ale acţionarilor şi comisiile de privatizare de la mai multe societăţi de stat, respectiv Electrocentrale SA, Electrica, EnergoNuclear, Nuclearelectrica, Complexul Energetic Hunedoara şi Hidro Tarniţa.

Un caz similar este cel al lui Dan Agrişan, aflat în componenţa consiliului de administraţie al Complexului Energetic Hunedoara, dar şi al Societăţii pentru Administrarea Participaţiilor din Energie (SAPE). Conform declaraţiei de avere din 17 decembrie 2015, Agrişan a încasat 58.000 de lei ca membru în CA la SAPE, dar şi 16.000 de lei ca membru al unei comisii constituite la nivelul Hidro Tarniţa, 7.900 de lei pentru o comisia de privatizare de la nivelul Electrica şi 4.700 de lei pentru o comisie din cadrul SAPE care se ocupa Electrica Muntenia Sud.

Concomitent, Radu Bugica este reprezentantul Ministerului Energiei în CA la Conpet, dar şi reprezentantul Ministerului Economiei în Consiliul de Supraveghere al Transelectrica.

Practica nu este numai a statului, ci şi a investitorilor privaţi: Tcaciuc Sebastian Gabriel este membru în CA la Nuclearelectrica din partea Fondului Proprietatea, în vreme ce la Romgaz este desemnat tot în CA, dar de către BERD. 

Secretari de stat care reglementează companiile pe care le conduc

Şi oficialii Ministerului Energiei sunt în acelaşi timp administratori: secretarii de stat Cristian Buşu şi Corina Popescu sunt membri în consiliul de administraţie al Electrica. Concomitent, secretarul de stat Aristotel Jude este şi administrator al Romgaz. Reamintim, Corina Popescu supervizează sectorul energetic, deşi în acelaşi timp este în conducerea neexecutivă a unei companii din sector, în vreme ce Aristotel Jude coordonează sectorul de petrol şi gaze din funcţia de secretar de stat la minister, în timp ce este administratorul uneia dintre cele mai mari companii din domeniu.

Concomitent, Cristian Socol – fost consilier al lui Victor Ponta când acesta ocupa fotoliul de prim-ministru – se regăseşte în CA la Salrom, după ce în perioada 2013-2014 s-a aflat şi la conducerea Fondului Român de Contragarantare.

Şeful Fiscului, în trei locuri

Aceştia nu sunt singurele cazuri de super-experţi ai statului: Dragoş Doroş – seful Fiscului – se află şi Consiliul de Supraveghere al Fondului de Contragarantare şi în CA la CEC Bank, în vreme ce Odeta Nestor – preşedinta Oficiului Naţional al Jocurilor de Noroc se regăseşte şi ea în CA al Fondului de Contragarantare. 

Doroş încasează 24.000 de lei brut lunar de la CEC şi 10.000 de lei lunar, tot brut, de la Fondul de Contragarantare.

Mai departe, Ştefan Nanu – şeful Trezoreriei Statului – este şi în CA la Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În fine, Paul Gheorghiu – directorul de cabinet al premierului Dacian Cioloş se regăseşte în Consiliul de Administraţie al Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM).

Planul lui Borc a rămas doar o idee

Reamintim, vicepremierul Costin Borc critica dur în luna februarie faptul că angajaţii statului sunt şi directori sau administratori ai companiilor din subordine. „Există nişte măsuri care au creat nişte conflicte de interese extraordinare: participarea personalului din minister la AGA sau în CA în aşa fel încât directorii din minister, câte o dată, nu înţeleg prea bine pe cine reprezintă: compania sau ministerul. Iar aceste conflicte de interese creează o dependenţă a personalului din minister de administrarea companiilor de stat, pentru că acolo îşi regăsesc acele venituri de care au nevoie ca să trăiască decent şi a fost un dezinteres faţă de nivelul de salarizare din minister“, explica atunci Borc.

Astfel, Borc cerea ca angajaţii să opteze între a fi angajaţi ai instituţiilor şi funcţiile de directori sau administratori ai companiilor de stat.

Totuşi, Guvernul nu a impus ca regulă generală separarea totală între lucrul la stat şi reprezentarea statului în companii.