De obicei ştiu că pot să fie pedepsiţi cei care greşesc. Iar la noi, la români, există vorba "cine nu munceşte - nu greşeşte". Poate tocmai de-aia şi Anca Sigartău a ajuns sacul de box al diverşilor interesaţi de "o pâine caldă" de la Teatrul Bacovia, că munceşte. Altfel nu pot să îmi explic de ce, de la data anunţării câştigătorului concursului pentru ocuparea postului de director al instituţiei mai sus pomenite şi până în prezent, actriţa a încasat scatoalce indiferent ce a făcut.

"Am găsit un teatru inert, încremenit în trecut, fără deschidere spre viitor, cu un repertoriu prăfuit, fără recunoaştere naţională sau internaţională. O spun cât se poate de ferm. Şi nu mă refer la colectivul artistic sau tehnic care, deşi subdimensionat, este din păcate tributar situaţiei în care s-a aflat atâţia ani. Am găsit un colectiv divizat, în care unii se plângeau de distribuţii preferenţiale, în care unii acuzau “bătaia de joc” artistică şi umană. Am găsit un teatru în care mi s-a spus că trebuie să fac cum spun unii şi totul va fi bine", scrie Anca Sigartău într-un lung mesaj care îi anunţă demisia.
 
Dacă analizez ultima frază, nu pot să nu mă gândesc la un film cu mafioţi (sublinierea de mai sus îmi aparţine). Păi cum adică? Să joace cum i se cântă? Adică asta face un director de teatru? Ciudat, nu ştiam...
 
Când m-am întâlnit prima dată cu Anca Sigartău, la Bacău, i-am zis, printre altele, că nu numai teatrul de acolo este "intert, încremenit în trecut", ci cam tot oraşul. Şi se pare că am avut dreptate: au fost câteva voci care au contestat-o. Şi de obicei e şi firesc să fie aşa, pentru că niciodată nu poţi fi pe placul tuturor. Doar că hai să vedem de ce trag unii în Anca Sigartău:
 
1. De la sosirea la Bacău, a organizat "Zilele Porţilor Deschise", eveniment care a adus peste 4.000 de spectatori la teatru, pentru toate reprezentaţiile din repertoriu, chiar dacă pe unele nu le-a considerat demne nici de un cămin cultural. 
 
2. A demarat două proiecte noi, “Îmblânzirea scorpiei”, parte din programul „Shakespeare 365” şi „Moara cu Noroc”, parte din programul „Bacovia educativ – teatru de repertoriu şcolar”. Elementare pentru iubitorii de teatru, dar şi pentru educaţia tinerilor din oraşul lui Bacovia. (Nu o să mă refer şi la cele 16 spectacole care se pregătesc, ci doar la ce s-a făcut până acum).
 
3. A organizat, în mai puţin de trei luni, "Theaterstock", unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din România şi cu siguranţă cel mai mare din Moldova, într-un oraş care nu a mai văzut până acum 16 zile de festival (fără mici, bere şi bâlci), cu 138 de spectacole de bună calitate, sosite de la cele mai prestigioase teatre ale ţării, dar şi cu 19 companii internaţionale invitate.
 
Aşa cum spuneam, nu am să mă refer la lucrurile pe care şi le doreşte Anca Sigartău (şi sunt multe, îndrăzneţe, dar normale!), ci la ceea ce a făcut în calitate de director al teatrului / oragnizator de festival pentru oraşul în care a ales să se mute pentru impresionantul salariu de... 2.400 de lei.
 
A te apuca să dai cu parul într-un om ale cărui bune intenţii sunt probate de ceea ce a făcut, dar despre ale cărui rele intenţii nu ai cum să faci dovadă, mi se pare cel puţin meschin. 
 
Înţeleg că Anca Sigartău a picat (mă scuzaţi, ca musca-n lapte) în mijlocul unor diverse interese locale, de la consilieri ai primăriei la oameni de afaceri, actori cu "pile", oameni din sindicat şi diverşi interpuşi. Înţeleg că asupra ei s-au făcut presiuni, au existat chiar şi ameninţări şi a fost ponegrită în diverse articole, mai mult sau mai puţin "cu dedicaţie". Însă nimeni şi nimic din toate astea nu m-au convins de RĂUL pe care l-a făcut Anca Sigartău la Teatrul Bacovia. Serios!
 
Nu ai cum să judeci un om pus într-o asemenea funcţie după numai câteva luni, mai ales că treaba propriu-zisă abia acum ar începe, cu noua stagiune.
 
Eu zic să o lăsaţi în pace pe Anca Sigartău, măcar lăsaţi-o să încerce să facă ce şi-a propus. Dacă nu o să reuşească - sunt convins că bunul simţ şi decenţa o vor aduce la Bucureşti, acolo unde încă locuieşte familia ei. Dar măcar se va întâmpla asta după ce îşi va duce la bun sfârşit planurile. 
 
Am avut-o invitată la Adevărul Live şi am povestit despre munca pe care a depus-o până acum. Prima dată prin skype, pentru că era la Bacău şi pregătea Theaterstock. A stat câteva minute, ca pe ghimpi. Că avea treabă multă şi multe de rezolvat. A doua oară - după festival, când machiajul abia reuşea să îi acopere cearcănele nopţilor nedormite.
 
Am reuşit să schimbăm în fugă câteva cuvinte şi în timpul festivalului, când am apucat să stau câteva zile, să văd "minunea moldovenească". Am văzut şi s-a văzut că cineva a pus osul la muncă şi că în oraşul ăla s-au întâmplat multe în 16 zile. Cu un efort al comunităţii, de la sponsori locali şi voluntari la oameni din teatru sau din mediul cultural. Nu mă interesează cât şi cum s-a implicat primarul Romeo Stavarache sau din ce motive. Important e că a făcut-o.
 
Mi-ar plăcea să se implice şi Primăria Bucureştiului la fel în teatre, cu bani de la buget, nu cu diverşi dubioşi băgaţi în comiţii şi comitete asmuţite asupra directorilor care cârpesc soarta teatrelor capitalei.
 
Aşadar, până la urmă de ce trageţi în Anca Sigartău??