Dacă anul trecut, când a fost consemnată şi s-a derulat ediţia jubiliară, Festivalul s-a întins pe durata a 30 de zile (mult şi respectabil, chiar impresionant dacă luăm în consideraţie actuala situaţie economică dar şi a culturii, deci şi a Teatrelor din ţară, puţin, atunci când vine vorba despre nevoia şi pofta de râs a românilor), anul acesta s-a revenit la formula tradiţională. Adică nouă zile cu nouă spectacole în competiţie şi o a zecea dedicată  decernării premiilor şi prezentării surprizei. Adică a spectacolului invitat, îndeobşte de la un Teatru bucureştean cu mare priză la public. În anul 2019 această onorantă invitaţie a fost adresată Teatrului de Comedie din Bucureşti care a făcut deliciul publicului cu Nunta lui Krecinski în regia lui Mihai Bendeac. O montare, hai să-i spunem populară, în cheie burlescă, bufă, căreia gălăţenii i-au iertat multe datorită statutului  consolidat de entertainer de televiziune al regizorului. Un spectacol cu multe gaguri, mult după piesa marelui dramaturg rus, dar care se salvează datorită actorilor (un mare merit  are actorul Liviu Pintileasa aflat în mare formă), dar şi scenografiei semnate de Iuliana Vîlsan.

În competiţie, alături de Teatrul-gazdă care a prezentat un bun spectacol cu piesa Salba Dracului de Vasile Alecsandri în regia lui Alexandru Dabija, s-au mai înscris Teatrul Alexandru Davilla din Piteşti cu admirabila lui montare cu Romanţioşii de Edmond Rostand în regia aplicată, inventivă, a lui Vlad Cristache), Teatrul Aureliu Manea din Turda  cu Ultima haltă în paradis, binecunoscuta piesă a lui Valentin Nicolau, regizată corect, dar fără necesarul elan de fantezie de Andrei Mihalache, Teatrul Matei Vişniec din Suceva cu  încântătorul spectacol-concert Pisici în regia lui Bobo Burlăcianu, Teatrul de Stat in Constanţa care a prezentat recentul lui spectacol Billy Şchiopul în regia profesionistă, riguroasă a lui Vlad Massaci, Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov despre care aproape că uitasem că mai există, dar care nu mi-a lăsat o impresie nicidecum bună prin felul amatoresc-vulgar în care Cristian Ioan a mai pus o dată în scenă (a câta?) Bigamul de Ray Cooney, rebotezat Prins în plasă, Teatrul Naţional Satiricus din Chişinău care şi-a încercat cam în van puterile cu Doctor de femei (Croitor de dame) de Georges Feydeau, aproximativ, fără gust şi fără simţul măsurii, chiar fără simţ artistic montată de Sandu Grecu şi Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad care a propus  ceea ce, cu câteva amendamente, multe dintre ele serioase, ar fi putut fi un bun spectacol cu Familia Tó de Örkeny István, o montare iscălită de Sînziana Stoican. Era aşteptat să onoreze Festivalul şi Teatrul Maria Filotti din Brăila, numai că pricini trecătoare şi omeneşti au compromis deplasarea. Organizatorii, adică directorul general al Teatrului gălăţean, actorul Florin Toma, directorul adjunct artistic, regizorul Radu Nichifor, şi selecţionerul unic, criticul de teatru Doina Papp, au făcut apel la sprijinul colegial al artiştilor şi conducerii Secţiei române a Teatrului de Nord din Satu Mare şi uite aşa am avut parte de un bun şi tineresc spectacol cu Iluzii de Ivan Viripaev, în regia lui Cristian Ban.

Dintre cele nouă spectacole înscrise în competiţie, am văzut şi comentat şi cu alte ocazii Salba Dracului, Romanţioşii, Pisici, Iluzii, Billy Şchiopul. Dintre acestea, doar două mi s-au părut a-şi fi menţionat intact tonusul, rigoarea şi valoarea de la premieră. E vorba despre Pisici de la Teatrul Matei Vişniec din Suceava şi Iluzii  de la Secţia Română a Teatrului de Nord din Satu Mare. Salba Dracului de la Galaţi parcă s-a mai lăbărţat, oricum nu a mai avut impactul iniţial, în Romanţioşii de la Piteşti Blanca Dobă şi Ştefan Mihai mi s-au părut mai nesiguri pe partitură, în schimb intrarea în distribuţie a lui Tavi Costin, noul titular al rolului Straforel, a sporit considerabil coeficientul de comicitate de bună calitate. Iar în Billy Şchiopul, dincolo de remarcabilul debut al lui Vlad Linţă,în rolul titular, şi de exemplara evoluţie a Mirelei Pană în Eillen, parcă toţi ceilalţi interpreţi şi-au alterat vizibil creaţiile iniţiale. De ce oare? Din vina actorilor? Din pricina programărilor mult prea rare? Din cauza faptului că spectacolele sunt trimise în Festivaluri fără a mai fi jucate şi repetate la sediu aşa cum s-ar impune? Dincolo de cazurile concrete menţionate, avem, cred, de-a face cu o boală aproape generalizată căreia ar fi tare bine să îi fie găsit leacul. Spectacolul cu Familia Tóde la Teatrul Clasic Ioan Slavici de la Arad a arătat doi actori cel puţin remarcabili- Zoltan Lovas şi Angela Petrean- Varjasi, nepuşi în valoare aşa cum s-ar fi cuvenit de regie care a vrut să se arate în primul rând pe sine. În vreme ce dezamăgitoarele Prins în plasă, de la Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov, simptomatic pentru felul în care moare cu zile un Teatru, din cauza intruziunii politicului şi a managementului prost, incalificabil, ori Doctor de femei de la Teatrul Satiricus din Chişinău au arătat cât de uşor vodevilul, prost, anartistic pus în scenă compromite orice urmă de bun simţ artistic şi de bun simţ tout court.

Fiecare membru al juriului a fost poftit de gazde să susţină câte o conferinţă. Actriţa Catrinel Dumitrescu a optat pentru o evocare sensibilă şi personală a profesorului ei, marele artist şi pedagog Octavian Cotescu, actorul Nicu Mihoc a făcut vii şi colorate confesiuni de creaţie în vreme ce supraiscălitului a încercat să mai desluşească o dată de ce ne place comedia şi ce calităţi anume recomandă un bun actor de comedie. Doina Papp a provocat-o la o discuţie amicală pe una dintre veteranele Teatrului gălăţean, actriţa Liliana Lupan. Au fost lansate cărţi precum cea dedicată de Florica Ichim şi Irina Zlotea extraordinarei Cătălina Buzoianu sau cea în care Doina Papp rememorează câteva dintre spectacolele de poveste ale mult prea grăbitului Alexandru Darie.

Cel mai bun spectacol a fost declarat de juriu Romanţioşii de la Piteşti care şi-a mai adjudecat şi premiul pentru cel mai bun actor acordat lui Tavi Costin şi premiul pentru scenografie de care au avut parte Andreea Tecla şi Mădălina Niculae. Alexandru Dabija a primit premiul pentru cea mai bună regie (spectacolul cu Salba Dracului), iar Mirela Pană a obţinut premiul pentru cea mai bună actriţă ce i-a recompensat evoluţia din Billy Şchiopul.