Privită din văzduh, această cetate pare de neatins, asemănându-se cu o coroană de piatră uriaşă pe un vârf ascuţit. Numele i se trage de la termenul sârbesc “magla” care desemnează ceaţa, element ce o înconjoară adeseori în zilele tulburi. Doar mulţumită inaccesibilităţii a reuşit să supravieţuiască numeroaselor războaie, răscoale şi revolte. 
   Cetatea se poate observa pe drumul dintre Kraljevo şi Raška, amplasată pe o pantă a muntelui Stolovi, la o altitudine de peste 150 de metri faţă de nivelul râului. Această fortăreaţă nu este fermecătoare doar prin aspect şi natura ce o înconjoară, ci chiar apariţia sa se află sub vălul misterului. Poezia populară sârbă afirmă că numele vechi al cetăţii ar fi fost “Oraşul Irinei”, pe fondul unei legende, potrivit căreia aceasta ar fi fost ridicată de Prokleta Jerina (Irina cea Blestemată), soţia despotului sârb Gheorghe Brancovici. Având în vedere originea ei greacă şi implicarea în lupta pentru putere în secolul al XV-lea, i s-a construit o imagine de fiinţă malefică ce îşi arunca amanţii în puţul adânc din interiorul cetăţii.  
 
 Istoria cetăţii este însă mult mai veche decât legenda, cercetările arătând existenţa ei  din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, pe fundaţiile unei şi mai vechi fortificaţii bizantine. Iniţial, rolul acesteia era de a proteja centrele religioase de la Sopoćani şi Studenica, date fiind temerile legate de ultima invazie mongolă din 1241. În timpul Ţaratului lui Ştefan Duşan (Stefan Dušan), cetatea a fost sediul episcopului Danilo al II-lea, unul dintre cei mai mari cronicari sârbi ai Evului Mediu, autor al mai multor biografii ai membrilor dinastiei Nemanjić. După cea de-a doua bătălie de la Kosovopolje (1448), cetatea a fost ocupată de forţe otomane ce s-au stabilit în regiune până la Prima Răscoală Sârbă (1804-1813). În timpul acesteia, căpetenia Radoslav Jelačin a organizat aici o ambuscadă, oprind înaintarea otomană dinspre Novi Pazar. 
 
  Cetatea a fost restaurată în mai multe rânduri: după Primul Război Mondial, în anii ’80, demarându-se de puţin timp un nou proces de amenajare. Ea rămâne însă deschisă vizitatorilor. Accesul se face pe un fragil pod suspendat, situat deasupra râului Ibar. Urmează apoi o cărare şerpuită până în vârful dealului. Fortăreaţa cuprinde şapte turnuri de apărare şi un turn cu rol de temniţă. Turnurile sunt specifice fortăreţelor din Peninsula Balcanică, având trei laturi solide şi un drum de rond pe partea interioară. În interiorul zidurilor se află ruinele unui palat, clădiri ce serveau apărătorilor cetăţii, dar şi ruinele unei biserici ce avea hramul Sfântului Gheorghe. În acelaşi timp, în cazul unor asedii îndelungate, exista un rezervor de apă şi o fântână. Pe lângă aceste obiective, urcuşul până la cetate îi răsplăteşte pe vizitatori cu o frumoasă panoramă asupra văii râului Ibar. 
Printre atracţiile zonei se numără şi organizarea, la începutul lunii iulie, a festivalului numit Veseli Spust (Bucuria Coborârii). Peste 3000 de ambarcaţiuni, începând de la bărci gonflabile şi ajungând până la diverse ambarcaţiuni artizanale (realizate din scânduri şi anvelope), participă la o călătorie de 20 de kilometri în aval pe râul Ibar, până în oraşul Kraljevo. Sărbătoarea doreşte să amintească începutul sezonului de plutărit, activitate practicată pe acest râu în vechime.