Treisprezece femei
0
„Miss Perfumado şi alte femei“ este comeback-ul lui Bedros Horasangian.După un deceniu nouăzecist prodigios în care a publicat volume de proză scurtă, poezie, publicistică şi romane, scriitorul născut în 1947 a dispărut câţiva ani buni din literatură.
Iata scena-cheie din povestirea „Anaïs”:
„La trei zile după ce Otilia şi copiii au plecat la părinţii lui, nu departe de graniţa cu Spania, a renunţat la gândul că o va mai întâlni pe necunoscuta de care era îndrăgostit. S-a dus la Chez Susanne, cam fără chef şi singur de această dată. Bărbaţii însuraţi se duc la bordel să se defuleze. El s-a dus să se ascundă sau de ce anume? I-a spus patroanei că poate să-i trimită pe oricine.
Şi a comandat o sticlă de whisky. Mai mult avea chef să se îmbete decât să stea în pat călare peste o femeie frumoasă. La Susanne nu aveai surprize neplăcute, toate fetele erau frumoase. A plătit pentru o noapte întreagă, putea să şi doarmă acolo, iată un loc unde nu te poate găsi nimeni.
Doar poliţia, eventual, şi doar dacă are loc vreo crimă. Era deja seară când a venit fata cu sticla de whisky. El fuma absent în faţa televizorului. Nu s-a uitat cine a venit şi cum arăta fata repartizată după gustul Susannei. O lăsase pe ea să-i trimită pe oricine. A întrebat dacă a adus şi cuburi de gheaţă.
O voce naturală, fără izmenelile de rigoare ale fetelor cu «scrupule» sau «iubiţel» i-a spus sec că nu. Nu i-au displăcut vocea şi o anume naturaleţe. Lumina era slabă în cameră. I-a mulţumit fetei şi a întrebat-o cum o cheamă. I-a răspuns fără alte dulcegării: Anaïs. «Vreţi să mă dezbrac?» S-a întors spre ea şi a recunoscut-o. Era necunoscuta pe care o tot căuta. A rămas nemişcat. Încremenise. Ce era de făcut?“.
Înlocuitori ficţionali
Plasate în câte un oraş european (Lisabona, Odesa, Londra, Atena, Berlin ş.a.) plus New York, Istanbul şi Montréal, fiecare din cele treisprezece proze poartă drept titlu numele unei femei şi spune câte o poveste de dragoste. Mai toate personajele feminine resimt acelaşi exil sentimental şi împart aceeaşi singurătate vag melancolică la capătul căreia le aşteaptă blazarea, dacă nu chiar moartea prematură şi violentă.
Bedros Horasangian este însă un scriitor care face paradă de cultură la tot pasul: frazele lui n-au muzicalitate, dar abundă în referinţe muzicale, prozele n-au atmosferă, dar conţin nenumărate trimiteri livreşti, nu sunt nici politice, dar includ neapărat câteva considerente de natură politică...
Oraşele n-au viaţă, sunt doar nişte locuri peste care au fost lipite imagini de pliant turistic însoţite de zeci de informaţii culturale. Dacă personajul e italian, atunci scriitorul face în aşa fel încât să apară în text referiri la Marcello Mastroianni, Chianti, Il Calcio, Berlusconi, Leopardi, Garibaldi, Murano, Rai Uno, La Stampa, Fiat, Taormina, Verdi etc., nume, branduri şi simboluri culturale care, în afară de faptul că sunt toate italiene, n-au ce căuta împreună într-o proză al cărui personaj doar se întâmplă să trăiască în Napoli.
Într-un volum de proze scurte de dragoste, Bedros Horasangian scrie banal despre singurătatea femeii moderne - căreia îi conferă o identitate schematică, ignorând complexitatea relaţiilor şi expunând doar stadii ale acestora - şi ratează misterul şi farmecul exotic al celor 13 personaje feminine pe care - ghinionul lor! – autorul le deposedează de senzualitate şi erotism, punând alături câte un nume de cântăreaţă: Billie Holliday, Janis Joplin, Nina Simone, Amalia Rodriguez, Cesária Evora...
Comportamental sau psihologic vorbind, originea personajelor şi specificitatea oraşelor în care trăiesc este inexistentă, acestea fiind doar nişte mărci culturale adăugate cu forţa, nişte înlocuitori ficţionali care sfârşesc prin a da femeilor o identitate clişeu, iar povestirilor, un fals aer cosmopolit.
Info
Miss Perfumado şi alte femei, Bedros Horasangian
Editura Leda, 2009
* * *
Se încarcă comentariile...
