Seară dedicată scriitoarei Simone de Beauvoir, la Humanitas Kretzulescu
0
O nouă dezbatere pornind de la volumul de nuvele „Femeia sfâşiată“, de Simone de Beauvoir, are loc joi, 3 iulie, de la 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti. La discuţie vor participa Elisabeta Lăsconi, Lidia Bodea, Daniela Kammrath, Cristina Bazavan, Mihaela Cârlan şi Denisa Comănescu.
Dezbaterea de joi seară are ca tematică situaţiile limită generate de disoluţia cuplului măcinat de trecerea timpului, infidelitate şi înstrăinare, despre ce înseamnă să devii victimă a aşteptărilor celorlalţi, dar şi a propriei respectabilităţi.
Celebră atât pentru studiul de teoria feminismului „Al doilea sex“, cât şi pentru opera sa literară şi filozofică, Simone de Beauvoir alcătuieşte, prin cele trei nuvele din acest volum, un triptic exemplar al crizei existenţiale din viaţa unei femei.
O altă nuvelă a scriitoarei Simone de Beauvoir, „Criză la Moscova“, a fost publicată, anul trecut, la Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei.
Inspirat din vizitele pe care Simone de Beauvoir le-a făcut, împreună cu Jean-Paul Sartre, în Uniunea Sovietică între 1952 şi 1966, volumul „Criză la Moscova“ este o poveste despre dificultatea comunicării şi dependenţa în cuplu. Nicole şi André, doi profesori universitari, pleacă într-o călătorie la Moscova pentru a o vizita pe Maşa, fiica lui André dintr-o altă căsătorie. Sumbra realitate sovietică îl dezamăgeşte pe André şi declanşează un moment de tensiune în cuplu. Nicole se simte neînţeleasă şi abandonată, criza conjugală obligând-o să se repoziţioneze faţă de trecutul lor comun.
Vă prezentăm fragmente din volumul „Femeia sfâşiată“, de Simone de Beauvoir:
Joi, 7 octombrie
La urma urmelor, ce-am câştigat că el mi-a spus adevărul? Acum îşi petrece nopţile cu ea, iar asta le convine. Mă întreb… Dar este cât se poate de evident. Uşa trântită, paharul de whisky: totul a fost premeditat. El mi- a provocat întrebările. Iar eu, ca o proastă, am crezut că- mi vorbeşte din loialitate…
…Dumnezeule! Cât de dureroasă poate fi mânia! Am crezut că nu- mi voi reveni înainte de întoarcerea lui. De fapt, nu am nici un motiv să ajung într- o asemenea stare. Nu a ştiut cum să procedeze, a recurs la o viclenie ca să iasă din încurcătură: nu este o crimă.
Mi-ar plăcea totuşi să ştiu dacă a vorbit de dragul meu, sau ca să- i fie lui mai uşor.
Sâmbătă, 9 octombrie
În seara asta eram mulţumită de mine pentru că petrecusem două zile calme. I- am scris din nou asistentei recomandate de dl Barron şi care nu îmi răspunsese. Am făcut un foc frumos din lemne şi am început să- mi tricotez o rochie. În jur de zece şi jumătate a sunat telefonul. Talbot l-a cerut pe Maurice.
— Este la laborator. Credeam că şi dumneavoastră sunteţi tot acolo.
— …Adică… Trebuia să mă duc, dar sunt gripat. Mă gândeam că Lacombe s- a întors deja acasă, îl voi suna la laborator, vă rog să mă scuzaţi de deranj.
Ultimele fraze fuseseră rostite foarte rapid, pe un ton vioi. Eu nu auzeam decât tăcerea aceea: „…Adică…“ Urmată de o altă tăcere. Am rămas înţepenită, cu privirea aţintită spre telefon. Am repetat de zece ori cele două replici, ca un disc obosit: „Că eraţi şi dumneavoastră acolo“.
„…Adică…“ Şi implacabil, de fiecare dată, tăcerea.
Duminică, 10 octombrie
S- a întors cu puţin înainte de miezul nopţii. I-am spus:
— A sunat Talbot. Credeam că era cu tine la laborator.
Mi- a răspuns fără să se uite la mine:
— Nu a fost.
I- am spus:
— Nici tu n- ai fost.
Se lăsă o tăcere scurtă:
— Într- adevăr. Am fost la Noëllie. M- a implorat să trec pe la ea.
— Să treci! Ai stat trei ore. Ţi se întâmplă des să te duci la ea când îmi spui că lucrezi?
— De unde-ai scos asta? Este pentru prima dată, mi- a spus pe un ton atât de indignat de parcă nu m- ar fi minţit niciodată.
— E deja prea mult. La ce bun mi- ai mai spus adevărul dacă mă minţi în continuare?
— Ai dreptate. Dar n- am îndrăznit…
Fraza asta m- a făcut să răbufnesc: atâtea furii reprimate,
atâtea eforturi ca să menţin o tihnă aparentă.
— Nu ai îndrăznit? Dar ce sunt eu, o scorpie? Arată-mi alte femei la fel de tolerante ca mine!
Vocea lui s- a înăsprit.
— Nu am îndrăznit pentru că zilele trecute începuseşi să faci socoteli: atâtea ore pentru Noëllie, atâtea ore pentru mine…
(Copyright Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, fragmente din volumul „Femeia sfâşiată“, scris de Simone de Beauvoir)
Se încarcă comentariile...
