Au adus anume momente de aleasă atracţiozitate. Farmec indicibil al comunicării, profesionalism în expansiune, în consolidare, privind cântul în ansamblu, diversitate repertorială; iată datele de primă recomandare ale acestor ansambluri!                 

Mai mult decât orice, impresionează crezul lor întru muzică; îl demonstrează propagând la nivel de exemplaritate marile valori ale artei muzicale. Programe distincte în ce priveşte zonele stilistice, tineri şefi de orchestră dar şi dirijori-maeştri de îndelungată experienţă profesională, tineri solişti dar şi muzicieni de extinsă activitate solistică... ; au evoluat împreună în numele marilor valori umaniste ale tradiţiei europene a muzicii.

Greu de apreciat dacă programul Orchestrei Federale de Tineret a Germaniei a dorit să promoveze idea supremaţiei fraco-germane ; inclusiv în spaţiul culturii muzicale. Indiscutabil, geniala simfonie Mathis Pictorul de Paul Hindemith, este unul dintre marile opus-uri simfonice ale muzicii secolului trecut; prin apelul la tradiţia spiritualităţii creştine germane, consolidate în Evul Mediu şi rememorate pe parcursul acestei majestuoase structuri simfonice; lucrare admirabil adusă în fapt sonor de tânărul şef de orchestră Elias Grandy, artistul unei energii muzicale constructive, irezistibile. Pe idea conduitei franco-germane se situează includerea în program a celor  Patru meditaţii simfonice pentru orchestră, Ridicarea la Cer, de Olivier Messiaen, cel mai important creator al muzicii franceze în deceniile de mijloc ale secolului XX. Structura compactă a ansamblului, rafinament timbral atent evidenţiat, constituie datele esenţiale ale formaţiei. Programul a mai inclus uvertura în sol minor de Anton Bruckner, precum şi liedurile simfonice Cântecele copiilor morţi de Gustav Mahler, creaţii emblematice ale postromantismului vienez; am admirat cultura vocală de impecabilă aderenţă stilistică etalată de mezzo-soprana Gerhild Romberger.

O zi mai târziu, Orchestra Naţională de Tineret a Spaniei a probat gustul manifest privind evidenţierea culorilor, a raporturilor timbrale; într-o muzică de largă cuprindere stilistică. Cele cinci părţi ale celebrului  Concert pentru orchestră de Bela Bartok, au constituit piesa de rezistenţă a întregului program; ...care a mai cuprins o lucrare spectaculoasă a repertoriului spaniol, La Procesion del Rocio de Joaquin Turina şi celebrele Variaţiuni simfonice Don Quixote, pentru violoncel, violă şi orchestră de Richard Strauss; în fond un amplu poem simfonic de largă respiraţie epic-eroică, romantică. Este meritul violoncelistului Asier Polo de a fi dat personajului central o alură concertistică de rafinată savoare; este meritul energicului, al experimentatului şef de orchestră, Pablo Gonzales, de a fi asigurat coerenţa, dar şi savoarea acestui extins opus.                              

Al treilea concert i-a adus pe scena Ateneului pe tinerii, pe  foarte tinerii muzicieni englezi, membri ai London Schools Symphony Orchestra, ansamblul orchestral al şcolilor londoneze, formaţie condusă de maestrul Peter Ash, muzician de extinsă experienţă în lucrul cu tinerii muzicieni. Cum era firesc, lucrarea de rezistenţă a întregului program a fost una dintre cunoscutele lucrări ale repertoriului englez, anume Suita orchestrală Planetele de Gustav Holst, lucrare extinsă care, pe parcursul celor şapte părţia ale acesteia, tinde a personifica, în viziunea autorului, caracterul fiecăreia dintre planetele sistemului nostru solar. De o maniera salutara, în alegerea programului, un anume spirit patriotic naţional a precumpănit. Este o lucrare de largă desfăşurare, un extins discurs simfonic; realizarea acesteia a probat capacitatea de rezistenţă, de concentrare a membrilor formaţiei. A lor, dar şi a noastră!

În încheierea lucrării, muzicienilor englezi li s-au alăturat membrii coralei bucureştene Ascendis, formaţie condusă de maestrul de cor Eduard Dinu. O muzică-spectacol eficient regizată s-a dovedit a fi fost realizarea celor Trei episoade dansante din muzicalul ”On the Town” de Leonard Bernstein. În semn de firească curtoazie, concertul s-a deschis cu intonarea animata a primei Rapsodii enesciene în la major; ...marcată de tinerii muzicieni londonezi prin sonorităţi pe alocuri brutale.                        

Anterior, tot pe scena Ateneului, au evoluat muzicienii Orchestrei Simfonice Naţionale ; sunt tineri ce deţin o importantă experienţă a cântului orchestral. Cu ani in urma au făcut parte din diferite ansambluri ; ...îmbogăţite, primenite an de an. Au făcut parte din orchestrele şcolare, universitare, din cunoscutele orchestre naţionale de tineret; au participat în turnee naţionale şi internaţionale conduse de eminenţi şef de orchestră; sunt experienţe din care au avut enorm de învăţat. La vârsta de peste treizeci de ani, mulţi dintre ei fac actualmente parte din marile colective simfonice ale ţării. Recent, Orchestra Simfonică Naţională a României s-a reunit pentru prima oară sub bagheta dirijorului Cristian Macelaru – muzician ce dispune de o importantă experienţă internatională dobandită in compania unor importante colective simfonice; ...un program a cărui diversitate a dorit a evidenţia tocmai datele esenţiale ale unui asemenea tip de organism simfonic; anume experienţa individuală şi de grup, simţul acut al relaţiei în ansamblu, cultura cântului orchestral. Nu, într-o asemenea întreprindere nu trebuie căutată perfecţiunea; trebuie urmărit drumul către aceasta. Este drept, prima Rapsodie enesciana a fost parcursă rutinier, comod, uzând de sonorităţi compacte. De o manieră impresionantă s-au evidenţiat, însă, celebrele solouri datorate tinerilor solişti ai ansamblului. Nu trebuie să ne raportam aici la celebra realizare datorată lui Sergiu Celibidache. Dar nici nu putem face abstracţie de aceasta. O sporită imaginaţie în cazul conducerii dirijorale ar fi fost utilă.

În cu totul alt sens, suita simfonica fluviu, extrasă de Richard Strauss din opera sa  Cavalerul Rozelor, a evidenţiat valorile de baza ale acestei formaţii; anume disponibilităţi privind coerenţa sonorităţilor, modelarea maleabila a acestora, susţinerea amplă a evoluţiei orchestrale; iar aceasta în ce priveşte viziunea tipic straussiană asupra valsului vienez implinit aici într-o simfonizare cu „iz bavarez“. La acelaşi nivel poate fi apreciată şi susţinerea orchestrală a celebrului Concert pentru violoncel si orchestra în si minor de Antonin Dvorak. La cei treizeci şi doi de ani ai săi, tânărul violoncelist german de origină română, Valentin Răduţiu, este muzicianul unui spectaculos parcurs profesional; temeinic clădit în timp ; ...aspect ce explică dobândirea unui spectru larg al subtilităţilor timbrale funcţional ataşate acestei creaţii concertante a romantismului de şcoală naţională. Este un artist ce dispune de o sensibilitate inteligent orientată, de o logică ce structurează firesc marile articulaţii ale lucrării ; de o elegantă distincţie.                                                                              

În finalul concertului, Bolero-ul ravelian a etalat momente de cuceritoare subtilităţi timbrale; dar şi accente dinamice a căror agresivitate aparţinea mai mult unei zone stilistice a expresionismului german; ... ”de gustibus” se poate replica; ...sau, voi aprecia, ţine de o inadaptare de moment faţă de acustica specială a locului, faţă de fundalul de sub tavanul acoperit al scenei Ateneului.

Recent creată la iniţiativa minunatului muzician, violoncelistul Marin Cazacu, O.S.N.R. readuce în atenţie procesul însuşi al închegării ansamblului orchestral; iar aceasta pornind de la nivelul premizelor, de la nivelul fiecărui muzician în parte şi până la acela al realizărilor ansamblului. Căci a activa într-un asemenea organism nu înseamnă nicidecum a cânta doar concomitent şi corect.

Muzicianul orchestrant trebuie să se raporteze pe sine în cadrul partidei din care face parte, trebuie să se raporteze pe sine împreună cu partida sa în ansamblul cel mare iar mai apoi, împreună cu acesta, trebuie să răspundă indicaţiilor dirijorale. Căci muzica de ansamblu este un ansamblu al relaţiilor.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.