O viaţă pe scena de concert: Valentin Gheorghiu – 70!
0
Greu de imaginat! Şi totuşi aceasta-i realitatea. Şaptezeci de ani de carieră artistică, şaptezeci de stagiuni consecutive petrecute pe scena Atheneului Român, apariţii pe importante scene de concert ale lumii, pe scenele de concert ale ţării, în localităţi mărunte sau în marile centre de cultură.
O viaţă de muzician performer, o viaţă petrecută între două concerte, de la o apariţie publică la cealaltă, de la o repetiţie la cealaltă, de la lucrările unui juriu de competiţie pianistică la altele.
Acolo unde muzica poate aduce bucurie, speranţă, poate aduce o luminare a sufletului… Pentru pianistul Valentin Gheorghiu acestea sunt datele existenţei. Zi de zi în compania muzicii, a colegilor de muzică de cameră, a dirijorilor, a muzicienilor ansamblurilor camerale sau a membrilor diferitelor ansambluri simfonice cu care colaborează.
Astfel a devenit Valentin Gheorghiu un muzician emblematic al vieţii noastre muzicale, al vieţii muzicale europene, al cercurilor de specialitate, în cea de a doua jumătate a secolului trecut. O viaţă de muzician performer, o viaţă petrecută între două concerte, de la o apariţie publică la cealaltă, de la o repetiţie la cealaltă, de la lucrările unui juriu de competiţie pianistică la altele. Lună de lună, an după an, şaptezeci de stagiuni la rând! Nu e mult ! Nu e puţin… aş zice.
Un recital muzical cameral de zile mari
Spre bucuria noastră maestrul Valentin Gheorghiu se dovedeşte a fi în continuare în deplină formă artistică. Zilele trecute, în atmosfera sărbătorească a momentului aniversar, Atheneul Român a găzduit un concert cameral pe parcursul căruia au fost prezentate două dintre marile opus-uri ale literaturii clasico-romantice, două dintre creaţiile care au însoţit întregul drum al carierei maestrului, din anii tinereţii şi până în zilele noastre. Au fost prezentate marea Sonata în la major pentru vioară şi pian, de Beethoven, supranumită Kreutzer, şi Trio-ul pentru pian, vioară şi violoncel, Dumky, de Antonin Dvorak.
Un concert de zile mari pentru o mare sărbătoare! O mare sărbătoare a vieţii noastre muzicale. O demonstraţie în plus a faptului potrivit căruia muzica poate edifica spiritele înalte, devenind astfel întremătoare pentru noi toţi. I-au stat alături, pe podiumul de concert, doi dintre muzicienii performeri aparţinând generaţiei următoare, mai tinere, anume violonistul Gabriel Croitoru şi violoncelistul Marin Cazacu, artişti care în anii din urmă au cântat în compania maestrului. Lucru rar, Valentin Gheorghiu are darul aparte de a-şi atrage coechipierii la nivelul propriilor poziţionări artistice.
O fericită natură muzicală
La şapte decenii după debutul său în viaţa noastră muzicală Valentin Gheorghiu dezvoltă în continuare aceeaşi natură cordială, luminoasă, a comunicării. Indiscutabil, în peisajul muzical al ultimelor decenii, al ultimei jumătăţi de secol, domnia sa poate fi considerat drept ultimul mare pianist de natură pur romantică. Iar aceasta dată fiind felul aparte al implicării artistice, echilibrul construcţiei ansamblului lucrării, dată fiind supleţea sunetului, potenţarea acelor tonuri ce vizează transparenţa timbrului; nu în ultimul rând natura echilibrată a expresiei. Nu cred că greşesc considerând că, la distanţă de mai bine de un secol şi jumătate, personalitatea maestrului îmi sugerează imaginea uneia dintre cele mai luminoase efigii muzicale ale secolului celui romantic şi anume cea a lui Felix Mendelssohn Bartholdy.
Ca nimeni altul, la noi, Valentin Gheorghiu ne-a dezvăluit momente memorabile din ale sale Cântece fără cuvinte. A fost un inegalabil interpret al Concertului în sol minor! Cel mai mult s-a apropiat de poezia muzicii lui Robert Schumann; mă gândesc la natura intimă de o sensibilitate cuceritoare a adresării, la acel liant ce uneşte fluxul armonic cu liniile melodice purtătoare ale unei vocalităţi marcate de expresia ce uneşte cuvântul nerostit cu muzica. Poetul vorbeşte, ultima miniatură a ciclului de piese Scene ale copilăriei, desemnează însăşi figura celui înţelept care se confesează; aşa cum o face Valentin Gheorghiu când ne atrage în lumea sa, în lumea de poezie şi elan, de fermecătoare introspecţie pe care o descoperă în paginile celebrului Concert schumanian în la minor.
De la Beethoven la Brahms, de la Liszt la Chopin şi mai apoi la Rachmaninov, o întreagă literatură concertistică şi-a găsit în Valentin Gheorghiu muzicianul unei originale sensibilităţi; este o sensibilitate ce susţine gândul autorului. Iar adresarea este stăpânită de încrederea potrivit căreia mesajul capătă o consistenţă cordială ce îşi găseşte ecoul potrivit în zonele percepţiei noastre. (FOTO: Desen de Jean Steriadi)
Muzica de cameră – Un tezaur al valorilor muzicale
Domeniul muzical cameral se constituie într-un vast teritoriu în care maestrul a colaborat cu fratele său, cu regretatul violinist şi profesor Ştefan Gheorghiu, cu violonceliştii Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Cătălin Ilea, cu artişti din generaţia mai tânără, cu violoniştii Silvia Marcovici, cu Alexandru Tomescu… Este zona unei relaţii aparte pe care maestrul a întreţinut-o drept imagine definitorie a culturii musicale înseşi. Drept gest de pios omagiu adus fratelui său, recitalul cameral la care mă refer s-a încheiat cu partea lentă a propriului Trio pentru pian, vioară şi violoncel, lucrare pe care Valentin Gheorghiu a prezentat-o în primă audiţie, cu decenii în urmă, în compania celui mai apropiat dintre muzicienii performeri cu care a colaborat.
Este ceea ce se poate considera a fi un musician complet.
Personalitatea muzicianului complet şi complex
Personalitatea sa de pianist concertist, de muzician de muzică de cameră, s-a dovedit a fi întărită de o remarcabilă activitate în plan componistic. Aş spune că este vorba de o situare stilistică în zona clasicismului muzicii româneşti din deceniile de mijloc ale secolului trecut. Concertul său pentru pian şi orchestră se dovedeşte a fi în continuare o lucrare ce rezistă cu demnitate timpului fiind o imagine a timpului în carea fost scrisă, o fericită relaţie între gândirea muzicală clasico-romantică ce difineşte concertul instrumental solistic şi idiomul musical ritmico-melodic românesc.
Educaţie muzicală aleasă
A fost îndrumat către muzică de însuşi George Enescu. A fost elevul lui Mihail Jora, compositor, professor, figură centrală a vieţii noastre musicale cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. A colaborat cu marile personalităţi ale componisticii noastre din perioada postbelică, spre exemplu cu Paul Constantinescu. Aspecte ale tehnicii pianistice ce privesc Concertul maestrului pentru pian şi orchestră i-au fost sugerate compozitorului de Valentin Gheorghiu însuşi.
Atheneul, o casă a muzicii o casă a sufletului.
Atheneul Român, Filarmonica bucureşteană i-au fost o a doua casă, o a doua familie. Aici, în urmă cu şapte decenii, şi-a făcut debutul la vârsta de doar cinsprezece ani. Atuci, în compania maestrului George Georgescu, a orchestrei Filarmonicii, a prezentat primul Concert beethovenian în do major.
Cum notam mai înainte, la sfârşit de martie Filarmonica bucureşteană a organizat un mare concert cameral într-un anume fel emblematic pentru personalitatea artistică a domniei sale. Recent, Societatea Română de Radiodifuziune a editat un CD ce cuprinde pagini camerale, prezentate la două piane şi la patru mâni în compania soţiei sale, pianista Roxana Gheorghiu. Sunt selectate momente ce aparţin unor imprimări anterioare, preluări live din concerte, lucrări de o mare diversitate stilistică, creaţii camerale semnate de Franz Schubert, de Johannes Brahms, de Debussy, Rachmaninov , lucrări concertante aparţinând lui W.A.Mozart şi Francis Poulenc. Interesul constant al publicului, căldura cu care este primită fiecare apariţie a maestrului , arată o dată în plus faptul că mesajul pe care ni-l comunică Valentin Gheorghiu, este primit cu bucurie, este înţeles. Este un mesaj întremător ce plasează strădania sa muzicală la nivelul unei semnificative încărcături spirituale.
Se încarcă comentariile...
