Juriul competiţiei croate a festivalului a fost alcătuit din cinci personalităţi ale cinematografiei naţionale şi internaţionale: regizorul şi scenaristul polono-britanic Paweł Pawlikowski („Ida”, „Războiul rece”), actriţa croato-britanică Zrinka Cvitešić, regizorul croat Danilo Šerbedžija, directorul de imagine croat Mirko Pivčević şi directoarea artistică a Festivalului Internaţional de Film de la Chicago, Mimi Plauché. Ei au decis să acorde trei dintre cele mai importante premii ale PFF coproducţiei croato-sârbeşti „A Blue Flower” („Plavi cvijet”), regizate de reputatul cineast croat Zrinko Ogresta. Aceasta, care a avut premiera mondială la ediţia din acest an a Festivalului de la Moscova, a obţinut „Arena de Aur” („Golden Arena”) pentru Cel mai bun film din festival, Cel mai bun regizor şi Cea mai bună actriţă (Vanja Ćirić).

„Floarea albastră”, o adaptare după textul dramatic „O piesă despre Mirjana şi cei din jurul ei” de Ivor Martinić (totodată scenaristul filmului), este o dramă puternică despre trei femei din trei generaţii ale aceleiaşi familii. Protagonista, Mirjana (interpretată de Vanja Ćirić, o actriţă cunoscută anterior mai ales pentru prestaţiile ei de pe scenă şi devenită peste noapte o revelaţie a cinematografiei croate), este trecută de 40 de ani, a fost părăsită de soţ, care s-a stabilit în Germania şi are o relaţie stabilă, îşi creşte singură fiica adolescentă şi se culcă ocazional cu şeful său însurat. În ziua de dinaintea petrecerii care se organizează în cinstea sa la fabrica de textile pentru care lucrează de 20 de ani, Mirjana petrece timp cu persoanele pe care le-a iubit şi le iubeşte (mama, fiica, fostul soţ etc.), iar aceste discuţii îi oferă prilejul de a-şi reevalua viaţa.

Marea reuşită a lui Ogresta este modul în care, încă din pregenericul memorabil, surprinde trăsăturile esenţiale ale personajelor principale şi relaţiile profunde dintre ele fără sprijinul dialogurilor (altfel spus, ceea ce se ascunde dincolo de cuvinte). Îl ajută, desigur, prestaţiile excelente ale celor trei actriţe, dar meşteşugul cineastului este incontestabil.

Premiul pentru Cel mai bun debutant din cadrul PFF a ajuns, previzibil, la regizoarea-scenaristă Antoneta Alamat Kusijanović, care, cu primul ei lungmetraj, „Murina” (coproducţie Croaţia-Brazilia-SUA-Slovenia), a obţinut şi premiul „Caméra d’Or” al Festivalului de la Cannes. „Murina” a mai fost distins cu „Arena de aur” pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar (croato-daneza Danica Ćurčić, pentru interpretarea Nelei, mama protagonistei) şi cu Premiul Publicului pentru competiţia croată (cu media 4,55 din 5).

„The Dawn” („Zora”, Croaţia-Italia) – al doilea episod din „Trilogia Soarelui” de Dalibor Matanić, după „În bătaia soarelui” („High Sun” / „Zvizdan”), premiat la Cannes în 2015 – a obţinut trofeele „Arena de Aur” pentru imagine, montaj, design de sunet şi muzică.

Ultimul film al unui regizor croat premiat anul acesta cu „Arena de Aur” a fost „Once We Were Good for You” („A bili smo vam dobri”, Croaţia-Bosnia şi Herţegovina) de Branko Schmidt, dramă despre situaţia veteranilor din Războaiele Iugoslave. Filmul a primit trofeele pentru Cel mai bun scenariu şi Cel mai bun actor (Rene Bitorajac).

Juriul competiţiei internaţionale – compus din regizorul şi scenaristul britanic Ben Hopkins, actriţa, scenarista şi regizoarea croată Lana Barić şi curatoarea, conferenţiara şi regizoarea croato-olandeză Rada Šešić – a oferit premiul principal, „Arena de Aur” pentru Cel mai bun film, celui de-al treilea lungmetraj semnat de Uberto Pasolini, „Nowhere Special” (coproducţie Italia-România-Marea Britanie). Alegând un subiect melodramatic (inspirat de un caz real descoperit în presă), regizorul-scenarist italo-britanic se străduieşte să-l trateze cât mai puţin melodramatic. Trebuie remarcată şi imaginea superbă a românului Marius Panduru. „Nowhere Special” s-a plasat primul în topul publicului, cu media 4,86. De la PFF, Pasolini vine direct la TIFF-ul clujean, unde noul său film va ocupa cu siguranţă un loc fruntaş în clasamentul alcătuit pe baza voturilor spectatorilor.

Filmul finlandez „Games People Play” („Seurapeli”), scris şi regizat de debutanta Jenni Toivoniemi, a primit Menţiunea Specială a juriului. O „dramedie” cu aer de Dogma 95, „Games People Play” porneşte de la ofertanta premisă narativă a reunirii, după ani şi ani, a unui grup de prieteni într-un spaţiu izolat, eveniment care, inevitabil, scoate la lumină multe secrete până atunci bine ascunse.

Cel mai recent câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de la Berlin, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (România-Luxemburg-Cehia-Croaţia) de Radu Jude, a obţinut două „Arene de Aur”, pentru Cea mai bună contribuţie croată la o coproducţie minoritară (distincţie acordată producătoarei Ankica Jurić Tilić) şi pentru Cea mai bună coproducţie minoritară croată. Actriţa principală, Katia Pascariu, a reprezentat filmul la PFF.

Centrul Audiovizual Croat a oferit o distincţie specială echipei filmului „South Wind 2 – Speed Up” (Serbia-Croaţia), „în semn de apreciere pentru dezvoltarea comună a coproducţiilor şi a publicului”.

Juriul criticii (din care am avut onoarea să fac parte, alături de austriaca Magdalena Miedl şi croatul Nenad Polimac) a acordat două premii, unul pentru competiţia croată şi altul pentru cea internaţională. Primul a ajuns tot la „A Blue Flower” de Zrinko Ogresta. Al doilea a fost obţinut de producţia britanică „Limbo”, o comedie dulce-amară cu care regizorul-scenarist Ben Sharrock debutează remarcabil în lungmetraj. Povestea unui refugiat sirian captiv pe termen nedefinit – ca într-un „limb” – pe o insulă scoţiană ruptă de lume vorbeşte subtil despre necesitatea confruntărilor propriilor demoni din trecut pentru a găsi tăria de a-ţi construi un viitor nou.