Festivalul „Cerbul de Aur“, poarta culturală spre Occident a României FOTO
0
Evenimentul muzical de la Braşov a fost o gură de aer pentru români – le-a adus artişti internaţionali cum nu mai văzuseră, chiar dacă scopul organizării unui festival internaţional era apropierea de Vest a Republicii Socialiste România în perioada în care Nicolae Ceauşescu voia să se îndepărteze de blocul sovietic
„Părinţii“ festivalului care a adus în România artişti internaţionali şi a lansat cântăreţi legendari sunt consideraţi Tudor Vornicu şi Octavian Paler, primul fiind director de programe la Televiziunea Română în 1968, iar cel de-al doilea fiind directorul acesteia. Din dorinţa de a eclipsa alte state din blocul comunist şi a se apropia de Occident, direcţie trasată de Nicolae Ceauşescu, Paler a reuşit să îl convingă pe „conducătorul suprem“ să finanţeze un festival care avea să le aducă românilor spectacole de neuitat, cum nu mai văzuseră, şi pe care le aşteptau cu sufletul la gură, precum şi ocazia de a vedea artişti de renume internaţional performând pe o scenă românească. Pentru o ţară care voia să îşi îmbunătăţească imaginea în Europa şi să se îndepărteze de Est, „mişcarea“ de a organiza un asemenea festival de o asemenea amploare a fost văzută cu ochi buni de ţările vecine, dovadă fiind articolele scrise în presa occidentală.
Braşov, oraşul mândriei comuniste
Alegerea Braşovului drept oraş-gazdă nu a fost deloc una întâmplătoare, mai ales în contextul în care Nicolae Ceauşescu voia să arate Europei ce poate face ţara pe care o conduce – oraşul de la poalele Tâmpei era unul industrial, situat cumva la în centrul ţării. Succesul a fost unul răsunător, întrucât a fost supranumit încă de la început „Festivalul din Est care arată ca în Vest“.
Cea care avea să organizeze evenimentul ce a marcat 50 de ani de la prima ediţie a festivalului, Smaranda Vornicu-Shalit, a povestit, în 2019, pentru zilesinopţi.ro, cum a luat naştere „Cerbul de Aur“, care a cunoscut doar patru ediţii în perioada comunistă: „În 1965, Tudor Vornicu se întorsese de la Paris, de unde a venit cu multe idei de producţii tv, inspirate din showbizul şi televiziunea din Franţa. De altfel, se poate observa, şi în Arhiva Cerbului, că, la primele ediţii, mulţi artişti invitaţi erau din zona franco-italiană, unde el avea numeroase contacte“.
Pentru români, un asemenea festival reprezenta aproape singura ocazie în care puteau vedea artişti din alte ţări, dată fiind cenzura care se aplica în toate canalele media. „Mult timp, pentru români, festivalul a fost aproape singurul loc în care puteau vedea artişti străini de talie mondială. «Cerbul de Aur» a reprezentat şi continuă să reprezinte un reper pentru artişti – români sau străini – şi un brand puternic la nivel local şi naţional. Este genul de eveniment unificator, în care muzica este ceea ce aduce împreună concurenţii, juriul, vedetele şi publicul din Piaţa Sfatului şi din întreaga Românie“, a punctat Smaranda Vornicu-Shalit.
De asemenea, pentru autorităţile române, recitalurile artiştilor „de schimb“ erau şi un fel de monedă, întrucât, de exemplu, anumite filmări făcute de Televiziunea Română au fost date la schimb pentru o ediţie completă din Beethoven realizată de televiziunea de stat a Germaniei de Est.
Cerbul, simbolul eleganţei
Totodată, Smaranda Vornicu-Shalit preciza că Braşovul a fost ales drept oraş-gazdă şi datorită faptului că „în plus, zona este foarte atractivă din punct de vedere turistic, vara, ca şi iarna, din punctul de vedere al frumuseţilor naturale, dar şi al obiectivelor culturale şi istorice. La momentul lansării sale, festivalul putea contribui la promovarea turismului internaţional, făcând zona montană a României o destinaţie pentru turiştii străini, aşa cum era litoralul“.
Odată cu stabilirea oraşului-gazdă, organizatorii festivalului s-au văzut în faţa unor noi provocări, respectiv denumirea festivalului şi trofeul pentru câştigători. Aşa că, datorită faptului că Braşovul se află într-o zonă montană, simbolul cerbului a părut cel potrivit, mai ales pentru că face trimitere către eleganţă şi maiestuozitate: „Prin tradiţia şi valorile pe care le-a impus acest eveniment, am reuşit să internaţionalizăm acest simbol, iar «Cerbul de Aur» să devină un festival apreciat peste hotare“, explica realizatoarea TVR.
Schimbări la miezul nopţii
Prima ediţie a Festivalului „Cerbul de Aur“ a adus nume mari pe scena din Braşov şi a fost prezentată de actorii legendari Stela Popescu şi Iurie Darie, care i-au ţinut pe români cu sufletul la gură, întreţinând o atmosferă de vis, cum nu mai văzuseră. Evenimentul a început pe 5 martie 1968 şi a avut loc la Teatrul Dramatic din Braşov, fiind organizat de Televiziunea Română. Cei care s-au ocupat de producerea unui asemenea festival au fost Tudor Vornicu şi Ilie Mănescu, nume mari şi cu notorietate la vremea respectivă, iar orchestra a fost dirijată de marele Sile Dinicu.
„Fusesem propusă să prezint «Cerbul de Aur»... Jucam enorm de mult la televiziune, învăţam repede, imediat intram în problemă, eram apreciată. Am atâtea materiale filmate încât aş putea face un ciclu întreg de CD-uri, dar asta e altă poveste... Şi mi-am făcut două rochii, iar în ultima clipă, la Braşov, m-au anunţat că nu voi mai prezenta eu, ci voi prezenta spectacolul de după concurs. A prezentat concursul o actriţă, Luminiţa Iacobescu, frumoasă foc. Eu prezentam partea în franceză. Cel care mă ajuta la prezentarea în franceză a fost Octavian Paler. Era ambiţia să iasă totul fenomenal. Tudor Vornicu era ambiţios, Paler era atunci preşedintele festivalului şi voiam să iasă totul bine. Şi la ora 1 noaptea mi-a bătut la uşă Lazarov (n.r. – Valeriu) şi a spus: «Mâine intri şi prezinţi festivalul». (...) Am prezentat cu Iura (n.r. – Iurie Darie), era frumos, deştept, avea ţinută, era înalt, subţire, el până la 60 de ani putea purta costumul din liceu“, mărturisea Stela Popescu într-un interviu din 2015 acordat Agerpres.
Cerbul de Aur - ediţia 1968. FOTO: Arhiva TVR
Cerbul cel dintâi n-a rămas acasă
Debutul marelui festival internaţional care a impresionat deopotrivă Occidentul şi Estul a fost făcut de cântăreţul Constantin Drăghici care, la vremea respectivă, avea 36 de ani şi era apreciat şi aplaudat de întreaga ţară. „Nu am fost ales, am fost numit. Aveam 36 de ani. Ţin minte că m-a sunat cineva de la Radio şi mi-a spus că voi susţine un recital în deschiderea festivalului. Nu am fost nici mirat, nici foarte emoţionat, pentru că, la vremea aceea, eram în vogă. În plus, mai participasem la asemenea festivaluri, la Helsinki, la Split, la Sopot“, îşi amintea Constantin Drăghici, potrivit arhivei TVR. Acesta a cutremurat scena de la Braşov şi inimile celor care l-au văzut cu piesa „Am strâns toamnă după toamnă“, compusă de Aurel Giroveanu.
Concursul „Cerbul de Aur“ s-a desfăşurat pe parcurcul a cinci zile, în perioada 6-10 martie 1968, iar în cadrul competiţiei au concurat 24 de artişti străini şi trei români, respectiv Dan Spătaru, Margareta Pâslaru şi Anca Agemoiu. Primul trofeu al „Cerbului de Aur“ nu a rămas pe meleaguri româneşti, ci a fost câştigat de belgianul Jacques Hustin, în timp ce argintul a fost obţinut de Josef Laufer din Cehoslovacia, iar bronzul de Kalinka, din Belgia. Totuşi, şi românii s-au bucurat, întrucât Margareta Pâslaru a obţinut o menţiune.
„Of, inimioară“
Cea de-a doua ediţie a „Cerbului“, care a avut loc în 1969, a venit cu o bucurie imensă pentru întreaga ţară după ce Luminiţa Dobrescu a câştigat aurul cu piesa „Of, inimioară“. Datorită primei ediţii care a ajuns în atenţia Europei, cu precădere a ţărilor occidentale pe fondul depărtării Republicii Socialiste România de blocul sovietic, cea de-a doua ediţie a fost transmisă de 25 de televiziuni din întreaga lume.
Însă faptul că trofeul a rămas în ţară avea să aducă nemulţumiri de anumite părţi care susţineau că, de fapt, Luminiţa Dobrescu nu ar fi meritat să obţină aurul. „Anul 1969 a fost prin excelenţă anul vieţii mele, anul care m-a făcut să intru în istoria Festivalului «Cerbul de Aur» şi în istoria Televiziunii Române. Am câştigat pe bune «Cerbul» pentru că am luat startul în cele trei minute sacre de spectacol cu o mare încredere în mine, în posibilităţile mele vocale, în şarmul şi dezinvoltura cu care m-a înzestrat bunul Dumnezeu. Şi acum, după atâţia ani, cred, fără falsă modestie, că juriul, prezidat de Dick van Bomell, directorul Televiziunii olandeze, a deliberat corect, după cele două tururi de scrutin, onorându-mă cu Marele Trofeu“, susţinea Luminiţa Dobrescu într-un interviu pentru mediasud.ro din 2019.
Totul la linie
Cea de-a doua ediţie a festivalului care avea să aducă trofeul de aur României a fost bine pusă la punct, iar Securitatea s-a ocupat de analizarea lucrurilor, aşa cum era de fapt şi de aşteptat. Astfel, o notă aflată în arhiva radioului naţional, în care se află documente şi despre TVR, deoarece cele două instituţii erau „unite“ în perioada comunistă, arată cum era trasată direcţia festivalului din anumtie puncte de vedere. Nota se află într-un dosar intitulat „1968. Şedinţe de comitet“, documentul având 12 pagini. În fapt, comitetul era alcătuit din directorul Tudor Vornicu, secretarul general Radu Anagnoste, redactorul-şef Radu Gheciu, regizorul Valeriu Lazarov şi şeful de secţie Paul Urmuzescu.
„Fiecare participant la concurs urmează să interpreteze o melodie de muzică uşoară românească aleasă dintr-un caiet de 20 de melodii propuse de organizatori şi o a doua melodie din repertoriul propriu“, se arată în nota în care se precizează că participanţii erau „cântăreţi de muzică uşoară trimişi de o organizaţie de televiziune europeană“, era redat în document. Totodată, în notă apare o listă cu „invitaţi“ din Vest care, de fapt, arată cât de mare era dorinţa autorităţilor române, cu precădere a lui Nicolae Ceauşescu, de a-şi arăta depărtarea de Est şi apropierea de Occident.
Cerbul de Aur 1969. FOTO:Arhiva TVR
Cerbul cel bogat
Premiiile celor care aveau să urce pe podium se ridicau la 20.000, 15.000 şi, respectiv, 10.000 de lei, în contextul în care la vremea respectivă salariul mediu net lunar era de aproximativ 1.100 de lei. De asemenea, în documentul menţionat se preciza că artiştii străini au dreptul la un însoţitor căruia, de asemenea, i se va asigura transportul şi cazarea. De fapt, celui care concura „i se plăteşte transportul, cazarea şi un onorariu de 6.000 de lei (dacă vine dintr-o ţară capitalistă) sau de 4.000 de lei (dacă vine dintr-o ţară socialistă)“. Totodată, „vedetele muzicii uşoare internaţionale“ aveau un onorariu de 2.500-3.000 de lei, diurnă de 300 de lei pe zi, precum şi transport şi cazare gratuite.
Însă în timpul regimului ceauşist, festivalul a avut doar patru ediţii, în perioada în care „conducătorul suprem“ voia să-şi schimbe imaginea în faţa Europei, respectiv 1968-1971. Una dintre urmările pozitive ale acestui aspect a fost faptul că pe scena de la Braşov au urcat de-a lungul timpului artişti internaţionali precum Diana Ross, Amália Rodrigues, Julio Iglesias, Sheryl Crow, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Christina Aguilera, Kenny Rogers, Ricky Martin, Kelly Family, Patricia Kaas.
Festivalul de la Mamaia, un Sanremo de România
Vară, soare şi atmosferă de petrecere cu iz de dragoste. Aşa a început povestea Festivalului Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia care i-a adus pe scenă pe unii dintre cei mai mari artişti şi cântăreţi ai României ce aveau să rămână consacraţi în istoria ţării şi în inimile românilor de pretutindeni, dar care a lansat pe piaţa muzicală şi unele dintre cele mai populare şlagăre din ţară.
Festivalul a fost organizat prima dată în anul 1963, când Consiliul muzicii din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă a hotărât înfiinţarea unui astfel de concurs în vederea promovării muzicii uşoare româneşti pe modelul Festivalului de la Sanremo.
„Legat de Mamaia, este un lucru pe care puţini îl ştiu. Festivalul de la Mamaia a fost festival de creaţie. Ulterior a apărut şi o secţiune de interpretare, dar acestea mergeau mână în mână, pentru că interpretul putea să contribuie sau nu. Maestrul Sile Dinicu spunea: «Tată, să lansezi o primă audiţie e greu, poate să fie prima sau ultima audiţie». Şi avea dreptate, era riscant. (...) Trebuie să subliniez ceva legat de Mamaia. În doar opt ediţii m-au solicitat 38 de compozitori pentru piesele lor. (...) Dar chiar şi la Mamaia, nu toate piesele au răzbit. Fiecare interpret se străduieşte să le dea viaţă în versiunea cea mai luminoasă, cea mai bună, şi totuşi unele se pierd pe parcurs. Dar ce a rămas... mă uimeşte şi în ziua de azi, mă întâlnesc cu anumite persoane care îşi amintesc de «Două rândunici». Nu pot să cred...“, declara Margareta Pâslaru într-un interviu pentru Agerpres din 2015.
Cei mai iubiţi de Mamaia
La prima ediţie a festivalului au participat artişti precum Ioana Radu, Dorina Drăghici, Luigi Ionescu, Gigi Marga, Nicolae Niţescu, Ludovic Spiess, Margareta Pâslaru, Constantin Drăghici, Doina Badea, Aurelian Andreescu, Florin Bogardo, iar ulterior au mai urcat pe scena Teatrului de Vară din Mamaia solişti precum Anda Călugăreanu, Sergiu Cioiu, Denise Constantinescu, Luminiţa Dobrescu, fraţii Mentzel, Dan Spătaru, Pompilia Stoian.
În cadrul ediţiilor din 1969 şi 1971 au existat două secţiuni de Creaţie – Primele audiţii şi Şlagăre – şi una de Interpretare, în care s-au lansat solişti care avea să devină foarte cunoscuţi – Dorin Anastasiu, Mihaela Mihai, Angela Similea, Doina Spătaru, Aura Urziceanu, Cornel Constantiniu, Dida Drăgan, Stela Enache, Petre Geambaşu, Mirabela Dauer, Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu.
Ulterior, în cadrul ediţiilor din perioada 1972-1976, s-au făcut remarcaţi artişti precum Corina Chiriac, Eva Kiss, Adrian Romcescu, Doina Limbăşanu, Jeanina Matei, Mihaela Oancea, Mihaela Runceanu, Angela Ciochină, interpreţi care aveau să cucerească inimile românilor în următoarele decenii.
Festivalul de la Mamaia a fost întrerupt timp de şapte ani şi reluat în 1983, când a fost prezentat până în 1989 de jurnalistul Octavian Ursulescu, care a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi prezentatori din România. El a fost cel care a prezentat prima ediţie a festivalului transmisă color de Televiziunea Română.
Se încarcă comentariile...
