Dacă în ultimii doi ani am renunţat să mai fac topul blockbuster-elor, dezamăgit de calitatea slabă a producţiilor hollywoodiene, de data aceasta adaug la sfârşit top ten-ul acestor ficţiuni frumoase şi de mare public (multe realizate de regizori internaţionali importanţi), semn că „cetatea filmului“ şi-a revenit şi e iarăşi gata să ofere miliardelor de spectatori vise superbe de visat împreună.

1. O creatură delicată / Sfioasa / Krotkaya / A Gentle Creature / Une femme douce (Franţa-Germania-Rusia-Lituania-Olanda-Ucraina-Letonia, 2017), regia Serghei Lozniţa, cu: Vasilina Makovtseva, Liya Akhedzhakova, Valeriu Andriuţă. Distribuitor: Voodoo Films. Data premierei: 14 septembrie

Et in Siberia ego. Sau despre „eterna şi fascinanta“ Rusie: De când am stat mult de vorbă într-o noapte cu regizorul ucrainean, după proiecţia cu „My Joy“ de la prima ediţie, din 2010, a Les Films de Cannes (mi-a spus atunci lucruri esenţiale, care mi-au rămas în minte, despre diferenţa dintre ficţiune şi documentar), timpul a trecut şi Loznitsa a ajuns unul dintre cei mai importanţi (şi mai actuali) cineaşti contemporani. Dacă autori sovietici clasici, precum Kalatozov şi compania (nu mai vorbesc de avangardiştii din anii ’20), ne-au „vrăjit“ în ce priveşte homo sovieticus, este rostul unor cineaşti actuali, precum Zviaghinţev sau Loznitsa, să ne „dezvrăjească“, să ne aducă cu picioarele pe pământ.

„A Gentle Creature“ (inspirat din „Sfioasa“ lui Dostoievski) este un film foarte dur, cu o tensiune structurală, dată de cadrele lungi, precum şi de radiografierea Rusiei profunde contemporane, dar şi cu o poezie indicibilă, din exact aceleaşi motive. Aşa cum am mai spus despre puţine filme, cel mai nou film al lui Loznitsa ar trebui proiectat în piaţa publică, pentru ca să vadă tot poporu’ pe ce lume trăieşte. Nota bene: Din păcate, filmul a rulat în Bucureşti doar o săptămână şi mai mult decât confidenţial, n-a prins nici măcar o proiecţie la Elvire Popesco (nici n-am apucat să-l revăd), dar asta nu-i scade importanţa, actualitatea şi urgenţa, dovedite de Loznitsa şi cu următorul film al său, „Donbass“, văzut anul acesta tot în Les Films de Cannes.

2. Fără iubire / Nelyubov / Loveless (Rusia-Franţa-Germania-Belgia-SUA, 2017), regia Andrei Zviaghinţev, cu: Maryana Spivak, Aleksey Rozin, Matvey Novikov. Distribuitor: Independenţa Film. Data premierei: 16 martie

„«Fără iubire», totul e pierdut...“ Matvey Novikov (Alioşa), un copil neiubit, în „Nelyubov“

Pentru ce trăim?: Orice distribuire pe ecrane a unui film al regizorului rus Andrei Zviaghinţev este un eveniment, şi cu atât mai mult a celui mai nou, „Nelyubov“ / „Fără iubire“, o radiografie crudă şi necruţătoare a superficialităţii vieţii contemporane, care a impresionat şi juriile de la Cannes şi Oscar. Prin acest film, regizorul rus a reuşit din nou să vorbească, nu atât minţii, cât sufletelor noastre, să le zguduie şi să le tulbure (filme ca „Întoarcerea“, „Elena“ sau „Leviathan“, care i-au jalonat cariera de până-acum, pentru cei care le-au văzut, au fost printre cele mai impresionante şi de neuitat din viaţă). Pentru titlul acestei noi producţii, Zviaghinţev a „inventat“ un cuvânt, „nelyubov“ („bez liubov“ ar fi fost varianta consacrată în rusă pentru „fără iubire“), în scopul de a reda acel vid, acea insatisfacţie („I can’t get no...“), acea emptiness de care suferă, în lumea noastră atât de malignă, sufletele care nu (se) iubesc.

3. Custodie / Jusqu’à la garde (Franţa, 2017), regia Xavier Legrand, cu: Denis Ménochet, Léa Drucker, Thomas Gioria. Distribuitor: Independenţa Film. Data premierei: 18 mai

Thomas Gioria, în rolul lui Julien, un copil-actor revelaţie

When All Is Said and Done...: Prezentând cazul unui copil sfâşiat în mijlocul unei proceduri de divorţ a părinţilor, regizorul debutant francez Xavier Legrand, premiat pentru „Custodie“ cu Leul de Argint pentru regie la Veneţia, creează o tensiune aproape insuportabilă, pe parcursul unui film doar de o oră şi jumătate. Dacă v-aţi imaginat că violenţa domestică este apanajul doar al „înapoiatei“ societăţi româneşti, v-aţi înşelat amarnic. Ceva similar mai văzusem odată cu marele succes al iranianului Asghar Farhadi din 2011, „A Separation“, când am zis: iată că nu sunt (doar) românii campionii certurilor şi conflictelor absurde (aşa cum ne-a revelat, cinematografic vorbind, maestrul Pintilie, recent dispărut). Dacă la iranian, însă, primau certăreţii gureşi şi o justiţie teocratică, adică orientalismul, în „Custodie“ al lui Xavier Legrand avem de-a face cu societatea occidentală, i.e. cu o justiţie laică, modernă, şi cu avansatul şi civilizatul popor francez: conflictele sunt surde, mocnite şi ţinute sub obroc, oamenii sunt politicoşi, dar, când izbucnesc, să te ferească Dumnezeu.

4. Patterson (SUA-Franţa-Germania, 2016), regia Jim Jarmusch, cu: Adam Driver, Golshifteh Farahani, câinele Nellie. Distribuitor: Voodoo Films. Data premierei: 16 februarie

Paterson (Adam Driver), un poet născut, iar nu făcut

Poezie fără sfârşit: „Paterson“ (filmul) este o extraordinară analiză a mecanismelor rutinei, şi a felului în care acestea pot fi depăşite, pentru a găsi şi a crea frumuseţe şi poezie în şi din orice detaliu (iar pentru aceasta Jarmusch a re-apelat la stilul său atât de specific, rafinat de el în filmele anilor ’80). Zi de zi, de luni până vineri, Paterson se trezeşte la ora 6 (fără ceas deşteptător!) şi execută aceleaşi lucruri, într-un „ritual“ al rutinei căruia îi suntem tributari mulţi dintre noi. Poezia şi frumuseţea pot transpare însă în orice detaliu, cum ar fi o cutie de chibrituri cu literele scrise în formă de megafon, punct de plecare al unui „poem de dragoste“ (a cărui progresie, pe parcursul zilei, în mintea lui Paterson ne este redată minuţios). Poezia este, aşadar, „o fântână în mare“, ne demonstrează acest superb film, totodată un exerciţiu de reîntoarcere la poezie, de regăsire a acesteia, un imn adus supravieţuirii acestei arte de temelie.

5. Uciderea cerbului sacru / The Killing of a Sacred Deer (Marea Britanie-Irlanda-SUA, 2017), regia Yorgos Lanthimos, cu: Colin Farrell, Nicole Kidman, Barry Keoghan, Raffey Cassidy, Alicia Silverstone. Distribuitor: Independenţa Film. Data premierei: 26 ianuarie

Nu-i o scenă gay între Steven (Colin Farrell) şi Martin (Barry Keoghan), deşi de multe ori se lasă impresia asta

Ifigenia în Ohio sau Sacrificiul în post-istorie: Pe puţine filme recente le simţi atât de epidermic, cu toată pielea, aproape organic, ca pe acest nou film al grecului Yorgos Lanthimos, intitulat „Uciderea cerbului sacru“. Este aici o asumată reactualizare a mitului antic al Ifigeniei, care nu întâmplător este realizată de un grec, chiar dacă acum el filmează pe pământ străin, american (mai exact Cincinnati, Ohio), şi cu bani străini. „Uciderea cerbului sacru“ nu te impresionează, nu te şochează atât prin poveste, sau prin cine ştie ce scene explicite, ci exclusiv prin realizare şi prin stil, ceea ce este întotdeauna marca marelui cinema. La prima vedere, această „Ucidere a cerbului sacru“ este (doar şi încă) o critică a „marii burghezii“ occidentale, europene sau de-aiurea (povestea de-aici, cum spuneam, e plasată în metropola de pe malurile râului Ohio), a acelor oameni care ne decid destinele şi, din acest motiv, se consideră atotputernici şi nemuritori.

6. O afacere de familie / Shoplifters / Manbiki kazoku (Japonia, 2018), regia Hirokazu Koreeda, cu: Lily Franky, Sakura Andô, Mayu Matsuoka. Distribuitor: Independenţa Film. Data premierei: 26 octombrie

„Viaţă de familie“: Un „Dodes’ka-den“ adaptat la 2018, cu reminiscenţe din Ozu, bineînţeles, şi din alţi mari cineaşti japonezi, realizează regizorul Hirokazu Koreeda în cel mai recent film al său, „Shoplifters“ / „O afacere de familie“ (Palme d’Or la Cannes 2018). Ca şi în „Like Father, Like Son“, marele său succes din 2013, şi alte filme ale sale, cineastul abordează tema familiei şi a (pseudo-)„legăturilor de sânge“, uneori mai puternice fiind cele create prin convieţuire şi afecţiune reciprocă decât aşa-zisa „voce a sângelui“. Tonul este reţinut şi sobru, departe de efuziunile sentimentale de care, uneori, se lasă copleşite chiar şi filmele europene (pentru că la Hollywood nici nu mă mai gândesc), regizorul oferind „felii de viaţă“ prin care naraţiunea înaintează lent, dar sigur, implacabil, spre întorsătura de situaţie din final. Dincolo de Kurosawa şi Ozu, „Shoplifters“ aminteşte însă şi de alte mari filme ale realismului cinematografic european, cum ar fi „Hoţi de biciclete“ al lui Zavattini & De Sica, la care face aluzie încă din titlu.

7. Firul fantomă / Phantom Thread (SUA, 2017), regia Paul Thomas Anderson, cu: Vicky Krieps, Daniel Day-Lewis, Lesley Manville. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 16 februarie

Reynolds Woodcock (Daniel Day-Lewis), un „Pygmalion“ nu atât al minţii sau sufletului, cât al hainelor Almei (Vicky Krieps)

„Croitoraşul“ cel viteaz: Greu de spus despre ce este în realitate acest nou şi mult-aşteptat titlu al regizorului american Paul Thomas Anderson – mă refer la story, la povestea care subîntinde filmul (poveste scrisă în exclusivitate de regizorul-scenarist PTA), pentru că altfel realizarea filmului este impecabilă, uluitoare, reconfirmându-l pe american ca pe unul dintre cei mai mari cineaşti ai lumii în prezent. Totul, la nivel tehnic şi artistic, este, în „Phantom Thread“, de excepţie: regia subtilă a lui PTA, interpretarea celor doi actori principali, Daniel Day-Lewis şi Vicky Krieps, imaginea sofisticată (îi aparţine însuşi regizorului, deşi necreditat, ceea ce este o premieră) şi, nu în ultimul rând, muzica senzaţională a lui Jonny Greenwood, cunoscut de fani mai ales în calitate de chitarist al formaţiei Radiohead (cei doi au mai colaborat, iar pentru muzica la „There Will Be Blood“ Greenwood a fost premiat la Berlin).

8. Climax (Franţa-Belgia-SUA, 2018), regia Gaspar Noé, cu: Sofia Boutella, Romain Guillermic, Souheila Yacoub. Distribuitor: Independenţa Film. Data premierei: 16 noiembrie



„La cea mai înaltă tensiune“: Există oare în ziua de astăzi vreun cineast mai „psihedelic“ decât franco-argentinianul Gaspar Noé? Noul său film, „Climax“, este un tur de forţă coşmaresc care face ca învechitul „Trainspotting“ (care, să fiu sincer, nu mi-a plăcut niciodată) să pară o glumă (proastă) sau o joacă de copii. În pofida a ce s-ar putea crede, „Climax“ este gândit şi realizat la milimetru, spre deosebire de atâtea filme care vor să redea incoerenţa fiind ele însele incoerente. Îmi place la Noé că este un cineast postmodern (ca atitudine, nu ca mijloace) care vorbeşte despre lucrurile (şi emoţiile) primare, esenţiale: moartea, sexul, drogurile. De altfel, regizorul îşi stipulează încă din primul cadru, dacă este privit cu atenţie, influenţele cinefile, reperele la care se raportează: filme precum „Un chien andalou“, „Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei“, „Querelle“, „Suspiria“.

9. Maria by Callas (Franţa, 2017), regia Tom Volf, cu: Fanny Ardant, Joyce DiDonato, Maria Callas. Distribuitor: Transilvania Film. Data premierei: 20 iulie

„O viaţă“: Un fel de „Autobiografia Mariei Callas“ (ar fi zis Ujică), pentru că povestea legendarei cântăreţe este spusă prin propriile interviuri, scrisori ale artistei (citite de vocea lui Fanny Ardant), imagini (foto şi video) din arhiva personală a acesteia şi... muzică, multă muzică, din numeroase înregistrări. De mult n-am mai văzut un documentar atât de închegat, aproape perfect, constituit doar din materiale de arhivă (fără infamul comentariu explicativ din off) şi care să spună o poveste cinematografică, să redea traiectoria unui destin, a unei biografii. Realizat cu multă empatie faţă de subiect (francezul Tom Volf, aflat la debut în regie), filmul se transformă, treptat, într-o extraordinară poveste a pierderii: pierderea vocii, carierei, frumuseţii şi, nu în ultimul rând, a iubirii (trebuie să fim conştienţi totuşi că Onassis nu mai există, în momentul de faţă, decât prin Callas). Este ceea ce-l face impresionant şi cinematografic, dincolo de fabuloasa cantitate documentar-informativă.

10. Jafuri, maşini şi fidelitate fără limite / Le Fidèle / Racer and the Jailbird (Belgia-Franţa-Olanda, 2017), regia Michaël R. Roskam, cu: Matthias Schoenaerts, Adèle Exarchopoulos, Eric De Staercke. Distribuitor: Independenţa Film. Data premierei: 31 august



Love story pe roţi: Având în fruntea distribuţiei un cuplu de actori, ambii cu nume imposibil de pronunţat: Matthias Schoenaerts şi Adèle Exarchopoulos (foto) (da, ea, „La vie d’Adèle“), „Le Fidèle“, un thriller moral bine stilizat, începe ca un fel de „Umbre“ à la belge – unde Relu este Gino (Gigi), un gangster care trebuie să-şi ascundă ocupaţia pentru a-şi salva logodna cu Ea, „nemuritoarea“ Bibi (Benedicte, era să zic Maica Benedicta), un soi de Bobby Deerfield feminin –, se transformă într-o „poveste morală“ (şi de dragoste, bineînţeles) tipic franţuzească şi sfârşeşte într-un carusel absurd şi halucinant, cu unul dintre cele mai tari finaluri tip „amour à mort“ (Resnais) pe care le-am văzut vreodată. De vizionat, cu siguranţă. Oricum, filmul recuperează puţin acel „sense of wonder“ fără de care cinemaul, cred eu, nu prea ar avea sens, ar fi o activitate umană la fel ca oricare alta.



Menţionez şi lista filmelor remarcabile văzute în festivalurile de film bucureştene, dintre care unele (multe) vor intra în distribuţie pe marile ecrane în 2019: în primul rând excepţionalul „Touch Me Not“ / „Nu mă atinge-mă“ (foto), regia Adina Pintilie (Ursul de Aur la Berlin 2018, proiecţie privată şi Les Films de Cannes 2018); „Submergence“ (2017), regia Wim Wenders, cu: Alicia Vikander, James McAvoy (DaKINO 2018); „Barbara“ (2017), regia Mathieu Amalric, cu: Jeanne Balibar, Mathieu Amalric (Festivalul Filmului Francez 2018); „Wonderstruck“ (2017), regia Todd Haynes, cu: Oakes Fegley, Julianne Moore, Michelle Williams, Millicent Simmonds (American Independent Film Festival 2018); şi, în Les Films de Cannes 2018: în primul rând extraordinarul „Donbass“, regia Sergei Loznitsa, apoi „La región salvaje“ / „The Untamed“ (Mexic, 2016), regia Amat Escalante; „Burning“ (Coreea de Sud), regia Lee Chang-dong; „Le livre d’image“, regia Jean-Luc Godard; „Our Time“ (Mexic), regia Carlos Reygadas; „Everybody Knows“ (Spania), regia Asghar Farhadi, cu Javier Bardem şi Penelope Cruz; „Girl“ (Belgia), regia Lukas Dhont; „Ayka“ (Kazahstan), regia Sergei Dvortsevoy, cu Samal Yeslyamova (premiul de interpretare feminină la Cannes); „Leto“ (Rusia), regia Kirill Serebrennikov; „Border“ (Suedia), regia Ali Abbasi; „The Load“ / „Teret“ (Serbia), regia Ognjen Glavonic; „Omul care l-a ucis pe Don Quijote“, regia Terry Gilliam; „Cold War“ (Polonia), regia Pawel Pawlikowski (acesta a intrat pe ecrane, pe 14 decembrie, dar a ratat „la mustaţă“ lista); „Dogman“ (Italia), regia Matteo Garrone; „Sunset“ (Ungaria), cel de-al doilea efort regizoral al uimitorului cineast maghiar László Nemes. Menţionez şi un alt film foarte bun care nu a reuşit să intre pe listă: biopicul (mai degrabă, post-biopicul) animat „Loving Vincent“ (Polonia-Marea Britanie-SUA, 2017), regia Dorota Kobiela & Hugh Welchman. Împreună, cele două filme distribuite şi menţionate pot extinde lista la un top twelve.

Ca şi în alţi ani, adaug şi topul blockbuster-elor americane de Hollywood, multe dintre ele realizate de autori importanţi, pe principiul biblic de „să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului“ (selecţia s-a făcut din 25 de titluri, dar cele văzute sunt mult mai multe):

1. Jurassic World: Un regat în ruină / Jurassic World: Fallen Kingdom (SUA-Spania, 2018), regia J.A. Bayona, cu: Bryce Dallas Howard, Chris Pratt, Jeff Goldblum, Geraldine Chaplin. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 8 iunie

„Now man’s reign is through“

2. Fără zgomot! / A Quiet Place (SUA, 2018), regia John Krasinski, cu: Emily Blunt, John Krasinski, Millicent Simmonds, Noah Jupe. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 13 aprilie

3. Forma apei / The Shape of Water (SUA, 2017), regia Guillermo del Toro, cu: Sally Hawkins, Doug Jones, Michael Shannon, Richard Jenkins, Octavia Spencer. Distribuitor: Odeon Cineplex. Data premierei: 23 februarie

4. Maşinării infernale / Mortal Engines (Noua Zeelandă-SUA, 2018), regia Christian Rivers, cu: Hera Hilmar, Robert Sheehan, Hugo Weaving, Jihae. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 7 decembrie

5. Ready Player One: Să înceapă jocul (SUA, 2018), regia Steven Spielberg, cu: Tye Sheridan, Olivia Cooke, Ben Mendelsohn, Mark Rylance. Distribuitor: Vertical Entertainment. Data premierei: 30 martie

6. Downsizing. Mini-oamenii (SUA-Norvegia, 2017), regia Alexander Payne, cu: Matt Damon, Christoph Waltz, Hong Chau, Kristen Wiig, Udo Kier. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 12 ianuarie

7. Sicario 2: Soldado / Sicario: Day of the Soldado (SUA, 2018), regia Stefano Sollima, cu: Benicio Del Toro, Josh Brolin, Isabela Moner, Matthew Modine. Distribuitor: Vertical Entertainment. Data premierei: 29 iunie

8. Incredibilii 2 / Incredibles 2 (SUA, 2018), regia Brad Bird, cu: Craig T. Nelson, Holly Hunter, Sarah Vowell. Distribuitor: Forum Film România. Data premierei: 27 iulie

9. Primul om pe Lună / First Man (SUA-Japonia, 2018), regia Damien Chazelle, cu: Ryan Gosling, Claire Foy, Jason Clarke, Kyle Chandler. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 12 octombrie

10. Maria Magdalena / Mary Magdalene (Marea Britanie-SUA-Australia, 2018), regia Garth Davis, cu: Rooney Mara, Joaquin Phoenix, Chiwetel Ejiofor. Distribuitor: Ro Image 2000. Data premierei: 30 martie

Citeşte şi:

Filmele anului 2017 VIDEO

Cele mai bune filme ale anului 2016 VIDEO

Cele mai bune filme ale anului 2015

Cele mai bune filme ale anului 2014

VIDEO Topul celor mai bune filme de artă care au rulat în cinematografele din România în 2014

Cele mai bune filme ale anului 2013

Cele mai bune filme ale anului 2012

Doi într-un „Climax“