Nu doar libertatea Ucrainei e în joc. Şi în ţările NATO s-au erodat grav valorile liberale, baza şi forţa democraţiilor apusene. Le distruge mişcarea woke şi cultura anulării, atacându-le din stânga spectrului politic.
„Cancel culture” e un cancer. E boala terminală a mediului academic occidental. Savanţi admirabili, artişti talentaţi sau geniali, politicieni onorabili sau intelectuali publici primesc astăzi interdicţia de-a vorbi în faţa studenţilor şi a cadrelor didactice din Universităţi doar pentru că n-au primit „certificatul verde” din partea comisarilor corectitudinii politice.
Chestiunea este extrem de serioasă şi, în preajma Sărbătorilor, revine constant în spaţiul occidental, provocând dezbateri reale, deosebit de aprinse, unori veninoase, oricum foarte departe de spiritul bonom al unui personaj de acum profund şi poate definitiv ancorat în universul copilăriei.
Preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, povesteşte despre cursurile de corectitudine politică pe care trebuie să le urmeze profesorii de la o prestigioasă universitate din SUA. „Cei care vorbesc pe linia cursului sunt lăudaţi şi promovaţi, iar cei care ar îndrăzni să critice nu există, fiindcă ar risca darea afară din universitate”, spune acesta.
Episodul merită povestit. Dincolo de istoria în sine, poate realmente simbolică, este limpede că se desenează un semn al timpurilor care vin, premoniţie a unor posibile schimbări profunde de mentalitate socială, mărturisind - mai evident decât orice - pierderea de identitate a Europei creştine şi militante în favoarea idealurilor sale spirituale şi culturale.
Sigur că ce urmează ar trebui să vă facă să zâmbiţi în perioada asta în care veselia pare să fie, în sine, un gest de protest politic.
Orientul Mijlociu a devenit o prezenţă ubicuă în rândul ştirilor de „ultimă oră” şi este adesea considerat un „butoi de pulbere” al lumii. Ştirile despre Orientul Mijlociu operează cu termeni precum „arab”, „musulman”, „jihadist”, „extremist”, „terorist”, dar sunt ei de fapt folosiţi corect?
Textul meu „Zece jidani mititei“, publicat anterior pe blogul Adevărul, a stârnit câteva reacţii cărora doresc să le răspund în continuare. În primul rând reducerea textului meu – atât de către domnul Andrei Cornea, cât şi de către domnul Andrei Pleşu – la un mesaj antisemit este un proces de intenţie săvârşit cu o rea-credinţă şi o superficialitate atât de evidente, încât, vorba domnului Cornea, nici nu ar merita o replică.
Andrei Cornea, într-un articol din Dilema veche, găseşte un pretext să mai expună o dată linia conservatoare, retrogradă şi 'boieromintească' a grupului din care face parte în schimbarea titlului romanului Zece negri mititei de Agatha Christie, considerat a avea conotaţii rasiste chiar de către moştenitorul legal al drepturilor de publicare (Este vorba despre versiunea franceză, căci ediţia americană avea titlul schimbat de multă vreme.)
Profesorul canadian de psihologie Jordan Peterson, cunoscut pentru activismul său contra politicilor de corectitudine politică, ale cărui convingeri se apropie de teorii ale conspiraţiei privind un cult neo-marxist al postmodernismului, autodeclarat centrist de stânga politic, a contractat noul coronavirus într-un spital din Serbia. El mersese acolo pentru a-şi trata dependenţa de benzodiazepine după un tratament eşuat în Rusia.
O regulă a burselor ştie că, dacă SUA tuşesc, Europa ia gripă. Cu accese de furibund mcchartyism de stânga, America tocmai îmbolnăveşte lumea liberă. Cea globalizată, cu doar o singură superputere. Cine s-o mai lecuiască?
Demolarea de statui nu mai ajunge. S-a cerut şi distrugerea reprezentărilor "rasiste" ale unui Isus cică prea alb. Cine să se confrunte cu dezastrul în care e lumea actuală? Presa? Filosofii? Liderii marilor puteri?
E vandalism cultural? I se potriveşte noţiunea lui Turgheniev, de nihilism? Cum e de cotat distrugerea de statui de personaje istorice cu biografii, azi, „câh“? E de acceptat în numele progresului? Şi ce risc implică?
Situaţia creată de acest virus, situaţie de-a dreptul tragică, scoate la suprafaţă (pentru cine vrea să observe) anomaliile, ipocrizia, demagogia, lichelismul, indiferenţa şi, fireşte, prostia (care, în ultimă instanţă, le cuprinde pe toate) din lume.
Dispariţia politicii democratice în Occident nu putea deveni fapt fără participarea Angelei Merkel - plicticoasa întrupare germană a derutei din care Europa îşi trage ultima certitudine înainte de cădere.
Multe! Am un amplu inventar de argumente: profesionale, politice, psiho-fizice, contextuale, private, destinale şi cîte şi mai cîte, cu care eu însumi nu sînt întru totul lămurit. Nu vreau să mă victimizez. Toţi trecem, la o vîrsta sau alta (dar mai cu seamă la vîrstele tîrzii), printr-o acută tendinţă de abandon, de izolare, de răgaz evaluator.
În fiecare an, la Colegiul „Noua Europă“, un institut de studii avansate înfiinţat la Bucureşti cu 25 de ani în urmă, are loc selecţia candidaţilor (români şi străini) pentru bursele anului următor. Un juriu internaţional invită la interviu cca 50-60 de „aspiranţi“, care îşi prezintă proiectul de cercetare, după care se supun unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri.
Mai ţineţi minte Strategia Naţională de Educaţie Parentală din vara aceasta? Aia care propunea reeducarea tuturor părinţilor din România în spiritul viziunii progresiste şi în direcţia „teoriei genului”?
Inteligenţa artificială creată de Google s-a dovedit părtinitoare în folosirea pronumelor personale, astfel că inginerii companiei au decis să nu-i mai permită să spună “el” sau “ea”.
Înainte de ’90, dacă vă mai amintiţi, a existat o manea ce avea să străbată cutezătoare eterul patriei, reuşind să adie peste o bună parte a timpanului naţional, măgulindu-l, cu primele două versuri, astfel: „Nu sunt prost şi nici deştept, / sunt ca orice om“.
Cine a spus că realitatea există? Că unu şi cu unu fac în jur de doi, că alegerile se cîştigă şi se pierd la vot şi că, pînă şi în tenis, autul e aut? Fără îndoială, un înapoiat. Un mîrlan care, tolerat în sala de banchete de la Versailles, cere ciorbă de burtă. Cineva în care lipsa de gust şi incompetenţa filozofică domnesc şi terfelesc înţelesurile superioare ale lumii.
Îi aud pe unii care spun că, iată, echipa naţională a Franţei e încă o dovadă că diversitatea funcţionează – şi că diversitatea (etnică, în acest caz) ne face mai puternici.
„Casa cărţii”, una dintre Librăriile Alexandria, din Suceava, a stârnit un val de reacţii negative pe Facebook după ce, într-un video postat pe pagina sa, bibliotecarele spun că este un spaţiu public, dar incorect politic. În materialul video apar mai multe angajate care vorbesc despre credinţele lor, mesajul final fiind acela că „eşti binevenit chiar dacă nu îmi împărtăşeşti valorile. Atâta timp cât nu mi le impui pe ale tale”.
TIFF 2018 aduce 227 de filme şi nenumărate evenimente conexe, a anunţat directorul Tudor Giurgiu în faţa a circa 3.000 de persoane prezente la ceremonia de deschidere, în ciuda ploii. Potrivit directorului artistic Mihai Chirilov, ediţia de anul acesta stă sub semnul provocării, una dintre acestea fiind competiţia TIFF, care aduce la Cluj cel mai controversat film românesc al momentului, dar şi datorită noilor secţiuni pregătite.
O analiză, şi încă una nu foarte sofisticată, a primitivismului Americii profunde, „de pământ“, cea care finalmente l-a adus la putere pe Trump, se doreşte a fi filmul american „Trei panouri în afara oraşului Ebbing, Missouri“, revelaţia ediţiei Oscarurilor din acest an.
Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici au deschis, sâmbătă, conferinţele „Despre lumea în care trăim”, organizate de Fundaţia Humanitas Aqua Forte. Cei doi au vorbit despre „splendoarea Europei”, făcând o incursiune în izvoarele culturii europene, şi vorbind despre valorile universale care s-au format în Europa. Aceştia au atins subiecte precum primul moment european, ideea de comunitate, capitalismul sau corectitudinea politică.
Apar tot mai multe voci care se pronunţă împotriva „corectitudinii politice“. Sunt puţini, totuşi, cei care înţeleg „corectitudinea politică“ şi mai ales ce se ascunde în spatele criticilor ei. Criticile vin deopotrivă dinspre gânditori elitişti şi dinspre iluştri necunoscuţi. Se publică articole, interviuri, postări Facebook, se traduc cărţi pe această tematică. Ce deranjează?
„Mă uit la voi şi mă umplu de milă. Aveţi nări înguste prin care abia dacă se poate respira. Asta explică de ce vă oxigenaţi insuficient şi de ce gândiţi atât de crispat şi de mediocru. Priviţi, pentru contrast, nările mele: ample, largi, vitale, gata să absoarbă toate miresmele lumii. Pielea voastră e incredibilă: ziua e albă, la soare se înroşeşte obscen, noaptea e albastră. Eu sunt negru, negru masiv, neezitant, indiferent de ambianţă.
A fost vandalizată peste ocean o statuie a lui Columb. Ar fi fost un simbol al genocidului şi exploatării. Acţiunea e şocantă. Dar deloc izolată. Cum să ne raportăm la asemenea fapte? Dar la istoria noastră recentă?
După ce a atacat virulent „corectitudinea politică“ într-un text pe care îl găsiţi mai jos, domnul Pleşu se plînge de „poluarea“ aerului pe care îl respirăm. Dualitatea unui astfel de comportament ar trebui să îl pună pe gânduri. Este însă posibil ca la vârsta dânsului să nu-şi mai amintească ce a scris fie şi cu doar câteva zile în urmă.
Conflict mocnit în Coaliţie în relaţia
PNL-PSD cu UDMR
SPECIAL | Povestea Smarandei Brăescu, femeia fantastică a României
Cel mai negru coşmar: o Rusie nucleară în haos. Predicţia unei experte în analize de risc
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
Putin i-a prezentat scuze premierului israelian pentru afirmaţia lui Lavrov cu privire la „evreul Hitler”