UTA Găgăuzia - autonomie pe criterii etnice, moştenire nefastă a influenţei Federaţiei Ruse

Republica Moldova are de-a face, odată cu adoptarea unei poziţii ferme de partea Ucrainei şi cu dorinţa categorică de a adera la Uniunea Europeană, în paralel cu reunţarea la dependenţa economică şi energetică de Federaţia Rusă, cu provocări existenţiale cu care nu s-a mai confruntat de la proclamarea independenţei în 1991.

Este evident faptul că, pe măsură ce această politică promovată de preşedintele Maia Sandu şi sub conducerea a două guverne succesive dominate de PAS, conduse de Victoria Gavriliţă şi în prezent de Dorin Recean, acţiunile de război hibrid îndreptate împotriva Republicii Moldova s-au intensificat. Acestea au devenit manifeste odată cu încălcarea spaţiului aerian prin rachete dirijate spre Ucraina care au făcut pagube sau doar au survolat şi teritoriul acestei ţări. Şantajul energetic al Federaţiei Ruse a fost constant dar, la un moment dat, datorită conectării Republicii Moldova la reţeaua energetică europeană cu ajutorul României, acesta nu a mai avut obiect. Provocări în Transnistria au existat anul trecut dar deocamdată există canale de comunicare eficiente între Chişinău şi Tiraspol pentru a descuraja orice posibilă tentativă de destabilizare a regiunii, în condiţiile în care liderii transnistreni nu doresc să se angajeze sau să fie angajaţi în războiul din Ucraina. Au urmat tentativele succesive de lovitură de stat. Cum acestea au fost dejucate la timp, a apărut ideea unor demonstraţii de forţă, la îndemnul Partidului Şor, conduse de deputata Marina Tauber. Nici această modalitate de război hibrid nu a avut succes. Autorităţile de la Chişinău s-au mobilizat pentru a împiedica orice înclinaţie spre violenţă a acestor manifestaţii. Un semn de întărire a mecanismelor statului de drept a fost marcat prin acuzaţiile aduse doamnei Tauber şi prin încercarea de a declara Partidul Şor ca fiind neconstituţional, ambele procese fiind în derulare.

Toate acestea arată o determinare fără precedent de a merge fără niciun fel de rezerve pe calea integrării europene. Renunţarea la apartenenţa la CSI a fost abandonarea ultimei legături a Republicii Moldova cu încercările Federaţiei Ruse de a domina spaţiul ex-sovietic după destrămarea URSS. În aceeaşi linie se înscrie şi implicarea Parlamentului în vederea statutului limbii române, o restanţă demult amânată, în condiţiile existenţei unei decizii a Curţii Constituţionale fără echivoc.

Cel mai vulnerabil aspect al Republicii Moldova în prezent îl reprezintă Partidul Şor. Ilan Shor a reuşit să îşi creeze o bază electorală pro-rusă în acele regiuni ale Republicii Moldova unde nemulţumirile faţă de puterea centrală au fost abil speculate. Dispunând de sume de bani provenite în mare parte din activităţi ilicite, Ilan Shor a lăsat în urmă un partid politic ce răspunde comandamentelor de la Moscova. Nu se ştie ce va decide Curtea Constituţională sesizată cu declararea Partidului Şor ca fiind neconstituţional. Nu este clar nici ce efecte ar avea o decizie în sens pozitiv în acest caz, dacă acest partid va mai putea depune candidaturi, ce se va întămpla cu reprezentanţii săi în Parlament, etc.. Semnalul potrivit căruia Republica Moldova doreşte să fie ceea ce se numeşte o “democraţie militantă” care îşi apără existenţa atunci când aceasta este pusă sub semnul întrebării prin toate mecanismele constituţionale pe care le are la dispoziţie este însă foarte important pentru viitor.

Ţinta actuală a războiului hibrid desfăşurat de forţele pro-ruse în Republica Moldova este reprezentată de alegerile din UTA Găgăuzia pentru funcţia de başcan. Influenţa Federaţiei Ruse în Găgăuzia este foarte veche şi a devenit din ce în ce mai solidă pe parcursul timpului. Încă inainte de proclamarea independenţei Republicii Moldova, în decembrie 1990 a apărut mişcarea separatistă Gagauz Halki (“poporul găgăuz”) care a proclamat aşa - numita Republică Găgăuză în anumite raioane ale ceea ce era pe atunci RSS Moldovenească. În decembrie 1994, Parlamentul Republicii Moldova, dominat de agrarieni, a votat Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz - Yeri), Legea a fost votată la presiunea Federaţiei Ruse. Ulterior, Constituţia a fost modificată pentru a include prevederi legate de autonomia Găgăuziei.

Legea a fost gândită în contradicţie cu modelul european de protecţie a minorităţilor naţionale, acordând autonomie exclusiv pe criterii etnice. Localităţile unde găgăuzii reprezintă 50% din populaţie pot face parte din Găgăuzia. Acesta nu reprezintă un criteriu pentru a stabili graniţele UTA Găgăuzia, ceea ce face ca anumite exclave cu majoritate găgăuză să fie incluse în această formă de autonomie. Inevitabil, acest model nu duce la o mai bună respectare a drepturilor unei minorităţi, ci la legături difuncţionale între autorităţile locale şi autoritatea centrală. UTA Găgăuzia a devenit dependentă de Federaţia Rusă nu atât prin legături economice sau instituţionale, ci prin respingerea oricărei forme de colaborare cu autorităţile de la Chişinău atunci când acestea au avansat in direcţia integrării europene. Atunci când la putere s-au aflat forţe pro-ruse, relaţia dintre Comrat şi Chişinâu a funcţionat foarte bine.

Climatul tensionat generat de recentele alegeri din UTA Găgăuzia putea fi anticipat şi eventual amorsat? Pot fi formulate câteva argumente pentru un răspuns pozitiv în acest sens. În primul rând, UTA Găgăuzia a beneficiat de investiţii importante din partea autorităţilor centrale. Din păcate, în ultimii ani nu s-a făcut mai nimic pentru a scoate în evidenţă eforturile făcute de la Chişinău pentru a moderniza UTA Găgăuzia. Nici investiţiile din partea unor state europene (printre care şi România) nu au fost prezentate alegătorilor din Găgăuzia drept ceea ce sunt cu adevărat. În schimb, orice intervenţie a Federaţiei Ruse în domeniul economic a fost supralicitată. Prin tradiţie, se consideră că formaţiunile pro-europene nu au nicio şansă în Găgăuzia, acesta fiind motivul pentru care PAS nu a înaintat un candidat pentru funcţia de başcan. Ar fi fost o sansă pentru ca găgăuzii să audă şi altceva decat discursul pro-rus. Ar fi fost de asemenea ocazia de a prezenta ceea ce se intamplă cu adevărat în războiul din Ucraina, cine este agresorul şi cine este victima.

Partidul Şor nu era cunoscut înainte de aceste alegeri în Găgăuzia. Ceea ce a contat în decizia acestui partid de a-şi îndrepta atenţia asupra Găgăuziei a fost obiectivul de a consolida vectorul pro-rus în Republica Moldova. Astfel a apărut un candidat surpriză din partea Partidului Şor, Evghenia Guţul. În campania electorală aceasta, alături de Ilan Shor, condamnat definitiv la 15 ani închisoare şi numărul doi din acest partid, Marina Tauber, au promis găgăuzilor investiţii de jumătate milliard de euro - jumăate din suma devalizată din băncile moldoveneşti prin “Furtul miliardului”. Partidul Şor a promis construirea unui parc de distracţii pe modelul celui deja construit în Orhei şi a adus în Găgăuzia artişti ruşi, susţinători ai războiului din Ucraina.

Contracandidatul doamnei Guţul a fost Grigorii Uzun din partea PSRM, susţiunut de fostul preşedinte Igor Dodon, promisiunea electorală fiind că Vladimir Putin va fi adus în Găgăuzia, în caz de câştig al PSRM. Cu alte cuvinte, competiţia electorală din UTA Găgăuzia s-a redus la competiţia dintre două viziuni pro-ruse. Singurul candidat care s-a distanţat de această tendinţă a fost Dumitru Croitor, fost ambasador al Republicii Moldova în Turcia dar care nu s-a clasat decât pe locul patru, la mare distanţă de primii doi competitori.

Evghenia Guţul a câştigat în turul doi cu 27.376 de voturi exprimate, respectiv 52,39% din total, prezenţa totală la vot fiind de peste 53.000 de alegători.

În acest moment se pune problema dacă aceste alegeri vor fi validate de Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova care are în subordine Consiliul Electoral Central din Gagauzia.

Deocamdată au fost constatate (neoficial) multiple încălcari ale regulilor de finanţare a campaniei electorale. Codul electoral al Republicii Moldova conţine prevederi clare privind limitarea sumelor care pot fi cheltuite de candidaţi. Deopotrivă Guţul şi Uzun nu au respectat aceste prevederi. Problema este că prin Codul electoral al Găgăuziei adoptat de Consiliul Electoral Central din Găgăuzia nu s-a stabilit plafonul maxim al donaţiilor. Ce se poate întâmpla în această situaţie? În mod normal, prevederile Codului electoral al Republicii Moldova ar trebui să prevaleze. Codul electoral al Găgăuziei este elaborat în baza Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei care afirmă că UTA Găgăuzia poate adopta reglementări interne, în limita competenţelor “care nu vin în contradicţie cu Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova” (art. 2). În UTA Găgăuzia au fost adoptate din 1994 până în prezent mai multe acte normative care sunt in contradicţie cu legislaţia Republicii Moldova. Aceste acte normative, dintre care multe în domeniul electoral nu au fost însă anulate, aşa cum ar fi trebuit. Constituţia Republicii Moldova prevede foarte clar: “Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii” (art. 111, alin. 6). Guvernul Republicii Moldova ar fi trebuit ca, de fiecare dată când se constata depăşirea competenţelor de legiferare ale UTA Găgăuzia, să sesizeze instanţele de judecată abilitate cu anularea acestor acte. Nu s-a întâmplat până în prezent şi acesta este motivul pentru care la sfârşitul unui  proces electoral si nu pe parcursul său se constată încălcări ale legislaţiei Republicii Moldova.

S-au constatat şi alte încălcări ale legii, cum ar fi înscrierea fără drept a unor alegători pe listele electorale, persoane decedate sau fără domiciliul în Găgăuzia. Listele electorale trebuiau întocmite, potrivit legislaţiei Republicii Moldova, conform Registrului de Stat al Populaţiei. Ele au fost întocmite, potrivit reglementărilor adoptate la nivelul UTA Găgăuzia, de administraţia publică locală. Dacă s-ar fi respectat reglementarea de la nivel central, ar fi fost înscrişi în listele electorale peste 130.000 de alegători dar, pe baza dispoziţiilor autorităţilor din Găgăuzia, au fost înscrişi doar aproximativ 90.000 de alegători. Din nou un caz în care Guvernul Republicii Moldova trebuia să acţioneze din timp şi să ceară instanţelor de judecată competente anularea actelor normative din UTA Găgăuzia care contravin legislaţiei Republicii Moldova.

Trebuie precizat ca Partidul Şor are ca obiectiv asumat nerespectarea legislaţiei electorale din Republica Moldova, mai ales legat de finanţarea campaniilor. La fel s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale din 2016, la alegerile locale din Chişinău din 2018, la alegerile locale din Bălţi în 2021, iar în toate aceste cazuri s-a intervenit pe parcursul procesului electoral şi au  fost eliminaţi din cursă candidaţii Partidului Şor. În cazul alegerilor din Găgăuzia, acest lucru nu s-a întâmplat, doamna Guţul parcurgând toate etapele procesului electoral. Rămâne o întrebare deschisă de ce nu s-a acţionat din timp, deşi problema Găgăuziei este mai complexă, nerespectarea legislaţiei Republicii Moldova fiind nu un accident, ci o practică îndelung consolidată.

O altă încălcare a legislaţiei electorale a fost desemnarea parlamentarului Marina Tauber în calitate de reprezentant cu drept de vot consultativ al candidatului Guţul. De data aceasta nu a mai fost vorba de încălcarea legislaţiei Republicii Moldova, ci de cea a celei aplicate în UTA Găgăuzia. Potrivit acesteia, este necesar ca acest reprezentant sa aibă domicilulul în Găgăuzia şi să cunoască limba găgăuză, verificarea cunoaşterii limbii fiind făcută de Consiliul Electoral Central. Doamna Tauber nu domiciliază în Găgăuzia şi nu cunoaşte limba găgăuză.

Imediat după începerea acţiunilor de constarare a ilegalităţilor din cadrul scrutinului electoral, Evghenia Guţul a pornit o campanie agresivă pentru validarea alegerilor, acuzând autorităţile de la Chişinău de interferenţe nelegitime în procesul electoral. Adunarea Populară a Găgăuziei a aprobat o declaraţie prin care o recunoaşte pe doamna Guţul drept başcan, deşi alegerile nu au fost încă validate.

Pe data de 22 mai Curtea de Apel Comrat va examina confirmarea legalitatii rezultatelor acestor alegeri.

Greu de anticipat asupra deciziei care va fi luată dar probabil instanţa va constata că alegerile au fost organizate pe baza unor prevederi normative care contrazic legislaţia Republicii Moldova şi care ar fi trebuit anulate înainte de finalizarea procesului electoral. Este o asemenea constatare suficientă pentru a decide anularea alegerilor sau nu? Complicat de dat un răspuns, deoarece Legea din 1994 prevede doar alegerea başcanului pe un mandat de 4 ani (art. 14, alin. 2), precum şi suspendarea din funcţie dacă respectiva persoană nu respectă Constituţia Republicii Moldova, legile votate în UTA Găgăuzia sau a săvârşit o infracţiune. Posibilitatea de a nu valida alegerile nu este prevăzută de Legea din 1994. Curtea de Apel din Comrat are la îndemână şi posibilitatea de a valida alegerile şi să atragă atenţia asupra faptului că trebuie aplicată această prevedere din Legea din 1994, datorită constatării unor infracţiuni. Această ipoteză este însă doar teoretică, atâta vreme cât nu s-a constatat oficial până în prezent nicio infracţiune de către Comisia Electorală Centrală, existând doar indicii solide în acest sens. Aceasta ar putea cere un nou termen pentru a finaliza constatarea infracţiunilor din cadrul procesului electoral.

Indiferent de soluţia care va fi adoptată, aceasta va produce nemulţumire în UTA Găgăuzia, va intensifica sentimentele pro-ruse şi va determina reacţii pe măsură de la Moscova. Guvernul Republicii Moldova va avea de rezolvat o problemă chiar mai mare decât validarea sau invalidarea alegerilor din Găgăuzia.

Soluţia pe termen lung ar trebui să fie regândirea statutului de autonomie al UTA Găgăuzia. Toate actele normative care contravin legislaţiei Republicii Moldova ar trebui anulate în instanţă, la solicitarea Guvernului. Aceasta va însemna un efort considerabil, însă altă cale nu există. De asemenea, ar trebui iniţiată o nouă lege care să aibă ca obiect autonomia UTA Găgăuzia, în locul celei din 1994 şi solicitat avizul Comisiei de la Veneţia pentru a vedea în ce măsură modelele europene de autonomie teritorială ar trebui respectate prin această nouă lege. Autonomia pe criterii etnice, acordată UTA Găgăuzia la presiunea Federaţiei Ruse, ar trebui regândită pentru a avea la bază şi alte criterii. UTA Găgăuzia nu este doar expresia dorinţei de mai multă autonomie din partea unei minorităţi, este şi rezultatul propagandei ruse care a încurajat orice mişcare secesionistă nu doar pe teritoriul Republicii Moldova, ci în toate statele ex-sovietice care au dorit să se despartă definitiv de Moscova. Odată ce Republica Moldova va face parte din UE, găgăuzii vor avea parte de mai multă autonomie şi mai multe drepturi decât au avut în timpul URSS şi de când Federaţia Rusă, cu acordul unor politicieni pro-ruşi de la Chisinău, a generat falsa dispută între Chişinău şi Comrat, pe care o întreţine în prezent cu ajutorul Partidului Şor.