Urmează oare iarna lungă a nesupunerii civile în Europa?

Deja se aștern semne care nu ar trebui ignorate. Și nu mai e vorba despre acțiuni de protest la nivel loc sau național. Începe ceva care se organizează pe baza unei țesături mai vechi care a formalizat ideologic protestul împotriva injustiției și incapacității guvernelor, dar, mai nou, în acest condiții de criză care nu contenesc să se suprapună, revigorează apelurile foarte precise la revoltă care vin din partea extremelor de dreapta și de stânga, într-o mișcare cuprinzând noi și noi țări europene.

Ideologia „nesupunerii civile” a fost dezvoltată neîncetat în ultimul secol și ceva, plecând de la celebra lucrare din 1849 aparținând lui Henry David Thoreau care spunea – lecție repetată neîncetat la cursurile de formare a tinerilor activiști adepți ai răsturnării ordinii sociale – că „este mai puțin de dorit respectarea legii decât respectarea binelui moral. Singura mea obligație este de a urma tot timpul ceea ce eu cred că este bine”. De aici și dilema fundamentală pe care o formulează și care, de atunci, a devenit justificarea supremă a tuturor revoltaților din ce în ce mai mulți și mai deciși să treacă la acțiune: „există legi nedrepte – trebuie oare să ne supunem și doar să încercăm să le aducem unele schimbări și să așteptăm în liniște până vom obține câștig de cauză sau trebuie să le ignorăm în totalitate?”. Conceptul se dezvoltă pe măsură ce, în SUA, își arată forța în stradă mișcările masive împotriva discriminării pe motive rasiale și de gen, apoi împotriva rușinosului război pierdut în Vietnam...de-abia acum Europa este atinsă masiv de aripile crizei și recesiunii masive, favorizând activarea masajelor de chemare la proteste sociale masive. Mesajul protestului devine extrem de precis și propune activarea revoltelor sociale căci, cum spunea Howard Zinn, „Problema noastră nu este nesupunerea civilă. Problema noastră reală este supunerea civilă. Oamenii se supun diktatelor formulate de conducătorii lor...Uită de sărăcie, de foamete, de război și de cruzimi. Și în timp ce ne supunem, închisorile sunt pline de delicvenți mărunți n timp ce adevărații bandiți sunt în fruntea țării. Respectul (față de lege) reprezintă marea noastră problemă”.

Undeva, în spate, deja de cel puțin o generație, în Europa occidentală mișcarea a evoluat de la școli de ideologie revoluționară, la unele dedicate foarte precis educației foarte profesionist făcute pentru a forma militanții dedicați activităților de teren: sunt tabere speciale de pregătire, cu foarte multe cursuri practice, apar numeroase lucrări de specialitate în care sunt descrise, cu precizie militară, etapele care trebuie urmate în pregătire unei manifestări de protest, tehnicile de atac și de fugă, îmbrăcămintea utilă, organizarea punctelor medicale și de odihnă, etc. Până aici, chiar nimic nou.

Instrumentalizarea politică pe fond de crize multiple

Acum începe o fază cu totul nouă deoarece, ci mirosul fin pe care și l-au format, politicienii au început să adulmece mirosul sângelui și, ca atare, și-au simplificat și radicalizat discursul, preluând doar cele foarte puține teme care dor cel mai tare, instrumentalizând totul în speranța obținerii de voturi și pentru ridicarea calității propriei platforme electorale. Devin astfel – sau cel puțin asta vor – apostoli ai luptei pentru o viață mai bună, pentru dreptate socială, egalitate și un stat al bunăstării general garante și cu libertăți individuale totale și garantate ca atare de noi definiții constituționale. Astfel se explică apariția simultană pe piața revoltelor și îndemnurilor la nesupunere socială a reprezentanților extremei drepte și extremei stângi în revoltă împotriva efectelor crizei energetice, a celei climatice, a celei economice...exact mesajul care ar putea, dacă situația generală va continua în aceleași coordonate, să aducă în stradă disperarea a din ce în ce mai muți oameni.

Germania, revolta anti-sistem și pro-Rusia este conducă de extrema dreaptă.

Sloganul manifestației organizate de partidul de extremă-dreapta AdF: „securitate energetică și protecție împotriva inflației – mai întâi țara noastră!” cu steaguri germane, rusești sau alb și roșu (simbolul extremei-drepte) și cu pancarte pe care scria „NU înarmării și războiului” în semn de protest față de livrarea de arme occidentale pentru Ucraina sau „Vreau gaze și petrol din Rusia!”.

În Franța, extrema stângă speră la repetarea Revoluției Franceze

De data asta, omul politic în centrul scandalului, Jean-Luc Melenchon, a luat-o puțin înaintea evenimentelor, căci o manifestație pe teme similare cu cea din Germania urmează să aibă loc pe 16 octombrie.

Aici avem un exemplu de trecere la nivelul superior al chemării la revoltă căci referirea se face la faimosul Marș al femeilor” din 5 și 6 octombrie 1789 când femeile din Paris pornesc spre Versailles pentru a transmite regelui nemulțumirile lor ajunse la paroxism din cauza lipsei alimentelor de bază. Manifestația devine extrem de tensionată, apar violențe, sunt uciși doi soldați din garda palatului, regele e silit să se mute la Paris și să ratifice Declarația drepturilor omului și principiile Constituției.

Dacă asta e referința, orice interpretări pot fi posibile în ce privește posibila existență a unui obiectiv profund pentru manifestația „împotriva scumpirii vieții și inacțiunii climatice”. Semnalul este limpede, urmările pot fi catastrofale.

Cum catastrofală poate fi, chiar pentru viitorul apropiat, reunirea acestui tip de manifestații începute în vechiul model al chemării la nesupunere civilă dar acum vizibil, din ce în ce mai vizibil, pentru a se obține efectul dorit de cei care doresc să rupă structurile de forță ale arhitecturii europene și trimiterea noastră în haos.

Urmează oare iarna lungă a nesupunerii civile în Europa?