Strategia Chinei pentru Asia Centrală (II). China la zi

În materialul de astăzi „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a celei de-a doua părți a unui articol extrem de relevant pentru viziunea chineză publicat de Lu Gang(陆钢), directorul Centrului de Studii despre Asia Centrală din cadrul Universității de Studii Pedagogice din China de Est (华东师范大学 Huádōng shīfàn dàxué, denumirea în limba engleză: East China Normal University), publicat pe data de 27 iunie 2023, pe platforma online a Academiei de Științe Sociale din Beijing. Prima parte se poate citi aici.

De la stânga: președintele uzbec Shavkat Mirziyoyev, președintele tadjik Emomali Rahmon, președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev, președintele chinez Xi Jinping, președintele kârgâzu Sadyr Japarov și președintele turkmen Serdar Berdymukhamedov în Xian, China, pe 19 mai 2023. Sursa foto aici.

3. Conceptul strategic pentru Asia Centrală privind schimburile interumane

În fața unor posibile schimbări strategice în Asia Centrală, China ar trebui să adopte o poziție calmă. Aflându-se în imediata apropiere a Asiei Centrale, China și-a stabilit o bază strategică solidă în această regiune. Atâta timp cât va înțelege principalele divergențe, diversele probleme ce pot apărea în Asia Centrală, vor putea fi ușor rezolvate.

3.1. Avantajele și dezavantajele strategice ale Chinei în Asia Centrală

Avantajul strategic al Chinei față de Asia Centrală este foarte evident. După mai bine de 30 de ani de independență, China a stabilit relații politice, bazate pe un grad ridicat de încredere, cu cele cinci țări din Asia Centrală. Liderii de vârf ai Chinei și ai țărilor din Asia Centrală se vizitează o dată la un an sau doi. În unele țări din Asia Centrală, chiar și după o schimbare a conducerii, noul lider a mers în vizită imediat în China. La începutul lunii ianuarie a acestui an, noul președinte al Turkmenistanului, Gurbanguly Berdimuhamedov, a dus șase viceprim-miniștri să viziteze China. În plus, în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), cele două părți au stabilit mecanisme de dialog guvernamental la diferite niveluri, compuse din șefi de stat, șefi de guvern și comisii din diferite departamente, purtând discuții regulate în fiecare an. Nivelul de încredere reciprocă în rândul liderilor de vârf ai țărilor din Asia Centrală este mai mare decât cel din Vest și India. În ceea ce privește cooperarea și asistența economică, China este mai puternică decât Rusia. Ea a investit zeci de miliarde de dolari în Asia Centrală și a întreprins multe proiecte de infrastructură la scară largă, cum ar fi industria de transport și de energie. În plus, în comparație cu Statele Unite, Japonia și Europa, unul dintre avantajele naturale ale Chinei este proximitatea geografică. După cum se și spune; „O rudă îndepărtată nu face cât vecinul din apropiere”. În partea de vest, China se învecinează cu trei țări din Asia Centrală. Din Urumqi sau Kashgar, este nevoie de aproximativ două ore pentru a ajunge în marile orașe din Asia Centrală. Aceste avantaje strategice permit Chinei să mențină stabilitatea pe termen lung în relațiile sale cu această regiune. Se poate spune că Asia Centrală este o regiune relativ sigură.

Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, se poate observa că China are și dezavantaje strategice în Asia Centrală. Unul dintre cele mai evidente este acela că nu se bucură de o opinie publică foarte solidă la nivelul de bază al societății, iar identitățile culturale ale celor două părți sunt destul de diferite. Motivele sunt complexe. Pe de o parte, China s-a concentrat mult timp pe liderii politici de top și conducerea de vârf a marilor întreprinderi, nereușind să pătrundă în profunzimea socială a Asiei Centrale și să se integreze cu cetățenii obișnuiți. Acest lucru nu este valabil însă pentru țările occidentale. Occidentul este foarte conștient că îi lipsește avantajul geografic, așa că a adoptat o strategie flexibilă sinuoasă în Asia Centrală. Planul strategic al SUA nu listează Asia Centrală drept regiune cheie. Statele Unite nu au investit prea mult hard power în Asia Centrală, cu toate acestea, au folosit pe deplin avantajele sistemului lor, rolul lor de conducere asupra sistemului internațional și utilizarea inteligentă a „puterii subtile” a culturii, astfel încât influența lor în Asia Centrală a crescut constant. Statele Unite, Europa și Japonia nu caută câștiguri temporare, ci unele de durată. Acestea se vor concentra pe economia de piață și societatea civilă din Asia Centrală. Vor continua să pătrundă, să dezbine și să transforme Asia Centrală prin roluri comportamentale, cum ar fi corporațiile transnaționale, organizațiile neguvernamentale și mass-media etc, pentru a o transforma complet.

În ceea ce privește chestiunea identității culturale, China se confruntă cu provocări uriașe. Asia Centrală este formată din țări musulmane, patru dintre ele fiind țări de origine turcă, așadar genele acestor popoare aparțin culturii islamice și culturii turce. Valorile și stilurile lor de viață sunt complet diferite față de cele poporului chinez. În plus, tinerii din țările din Asia Centrală par să fie mai dispuși să îmbrățișeze stilurile de viață din Occident decât părinții lor. Unele universități renumite din Kazahstan și Kârgâzstan folosesc sistemul de învățământ american și predau în limba engleză. Creditele lor universitare sunt recunoscute reciproc cu colegiile și universitățile nord-americane. Cu excepția Rusiei, majoritatea surselor de informații ale elitelor din Asia Centrală provin din mass-media occidentală și platforme sociale, precum Facebook, Twitter și chiar ChatGPT. China însă poate utiliza un limbaj comun cu o parte din elitele și popoarele din Asia Centrală, bazându-se doar pe genele culturale ale fostei Uniuni Sovietice. Peste douăzeci de ani însă, când rămășițele fostei culturi sovietice nu vor mai exista, se poate preconiza ca decalajul de identitate culturală dintre China și Asia Centrală să fie și mai mare. Prin urmare, pentru factorii de decizie chinezi, schimburile interumane trebuie să fie prioritatea numărul unu în strategia cu statele din Asia Centrală.

3.2. Schimburile interumane sunt baza pentru atingerea obiectivelor strategice

Traseul proiectului „Centura și Drumul”

În mod incontestabil, proiectul strategic „Centura și Drumul” plasează schimburile interumane ca ultim aspect al celor „cinci conectivități”(“五通” wǔ tōng). Asta nu pentru că nu acordă o atenție deosebită schimburilor interumane, ci pentru că ele reprezintă un ultim obiectiv bazat pe ordinea dezvoltării. Cu toate acestea, în utilizarea practică, schimburile interumane sunt pur și simplu înțelese ca propagandă externă. A spune lucruri bune despre China este un pic literal. În realitate, ele constituie un concept profund, care se bazează pe cultura tradițională chineză, pe proximitatea geografică și culturală dintre China și Asia Centrală și pe folosirea „puterea subtilă” a culturii (*soft power) pentru a crea un nou stil de viață și paradigme culturale cu Asia Centrală. Acest nou stil de viață modern nu include doar conotația civilizației industriale moderne, bazată pe cultura antică greacă și cea romană, ci incorporează și esența culturii chineze, îmbrățișează genele culturale ale altor civilizații, fiind unanim recunoscută de oamenii din Asia Centrală.

Tradiția culturală chineză subliniază adesea necesitatea de a „câștiga” inimile oamenilor, transformând-o într-un obiectiv principal al planificării strategice. Sun Zi spunea că „A cuceri inimile oamenilor este o idee mai bună decât cucerirea unui oraș”( *攻心为上，攻城为下 Gōngxīn wéi shàng, gōng chéng wèi xi). În plan practic, suveranii din antichitate acordau și ei o mare importanță „puterii subtile” a culturii, însă în viața reală au fost nevoiți să o combine și cu alte măsuri. Deși deschiderea Vechiului Drum al Mătăsii a fost rezultatul forțelor istorice, a fost influențată de diverși factori precum economia, comerțul și conflictele armate. Cu toate acestea, de la dinastia Han până la dinastia Tang, împărații, oficialii și trimișii chinezi au fost nevoiți să adopte întotdeauna o atitudine civilizată și să-și trateze vecinii cu curtoazie. Aceștia câștigau adesea respectul vecinilor lor printr-o abordare diplomatică aparent blândă, care în realitate era foarte puternică, aducând astfel o pace durabilă în zonele înconjurătoare ale Chinei. Wang Zhaojun (*una dintre cele patru frumuseți ale Chinei) și prințesa Wen Cheng (*a făcut parte din clanul regal al dinastiei Tang și s-a căsătorit cu regele Songtsen Gampo al Imperiului Tibetan în 641) s-au căsătorit cu străini pentru a răspândi cultura chineză, jucând astfel un rol important în promovarea politicii de bună vecinătate și de prietenie cu țările vecine. Chiar dacă în prezent, China este o mare putere, puterea sa națională este foarte slabă. Cu toate acestea, la Conferința de Pace de la Paris, reprezentantul chinez Gu Weijun a reușit să-și mențină poziția fermă în fața puterilor internaționale, a susținut interesele naționale și a obținut rezultate remarcabile. Fermitatea lui Gu Weijun se bazează pe cunoștințele sale și simțul judecății și pe credibilitatea sa recunoscută de către comunitatea internațională.

Într-un context internațional dificil, Zhou Enlai a practicat conceptul de bază al culturii tradiționale chineze „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. (*己所不欲勿施于人 Jǐ suǒ bù yù wù shī yú rén). La Conferința de la Bandung, el a condus un grup de tineri care tocmai intraseră în lumea diplomației. Cu stilul său diplomatic fascinant și mintea incluzivă de a căuta un teren comun, păstrând diferențele, a câștigat rapid respectul comunității internaționale, punând bazele relațiilor sino-americane. Cele cinci principii ale coexistenței pașnice, susținute de Zhou Enlai au fost, de asemenea, recunoscute de toate țările și sunt o piatră de temelie a ordinii internaționale postbelice.

Însă, situația s-a schimbat foarte mult de atunci. China este deja a doua cea mai mare economie a lumii. În comparație cu epocile Han, Wu și Tang, Zong, ea are mijloace mai redutabile de putere externă, în special în ceea ce privește forța de convingere (hard power). Dar asta nu înseamnă că în prezent are mai multe opțiuni decât predecesorii săi. În primul rând, sfera preocupărilor strategice a Chinei este în continuă extindere, iar eforturile sale investiționale sunt, de asemenea, relativ dispersate, drept urmare, resursele investite în Asia Centrală sunt relativ limitate. În al doilea rând, Asia Centrală a devenit recent o regiune „la mare căutare”, iar marii concurenți globali au pășit în Asia Centrală. Unele țări din jurul Asiei Centrale, precum Turcia și Arabia Saudită, nu sunt cu mult în urmă, iar investiția lor strategică în Asia Centrală nu este mai mică decât cea a Chinei. În al treilea rând, în ultima vreme, țările din Asia Centrală au devenit „la mare căutare” , având în prezent mai multe opțiuni. Dacă China se va limita doar la interesele economice, este posibil ca aceasta să nu poată satisface nevoile acestei zone. Structural, există multe grupuri etnice în Asia Centrală. Fiecare țară are zeci sau chiar sute de grupuri etnice. Fiecare națiune are propriile obiceiuri și valori culturale. Prin urmare, schimburile interumane nu pot fi realizate doar prin a spune câteva povești. Dacă acestea nu vor deveni obiectivul final al strategiei naționale, China nu va putea exercita o influență de durată asupra Asiei Centrale.

3.3 Înlănțuirea logică a strategiei și proiectul de sprijin popular privind Asia Centrală

Marele Bazar Internațional Xinjiang

După identificarea schimburilor interumane ca obiectiv strategic al Chinei pentru Asia Centrală, care ar trebui să fie următorii pași? Cum s-a format lanțul logic al strategiei privind Asia Centrală? Pentru a câștiga inimile popoarelor din Asia Centrală, China trebuie să depună eforturi uriașe. Acesta este un proiect sistematic colosal. Prin urmare, modul de proiectare al unui plan strategic pentru acest proiect popular necesită reflecții aprofundate și detaliate.

Este ușor pentru o țară să propună sloganuri în strategia sa externă, dar este dificil să le traducă în politici concrete și să obțină rezultate practice. După cum s-a menționat anterior, situația geopolitică, etnică și religioasă din Asia Centrală este extrem de complexă. Nu numai că există lupte deschise și ascunse între marile puteri, dar țările puternice din zonele învecinate, bazându-se pe avantajele lor geografice, economice și culturale, au intervenit în Asia Centrală pentru a câștiga inimile popoarelor. Prin urmare, fără o strategie generală pentru Asia Centrală, guvernele centrale și locale, departamentele și întreprinderile vor adopta o cale proprie, autonomă, deci indiferent de cât de multe resurse sunt investite în Asia Centrală, este posibil să nu se obțină rezultatele dorite. Prioritatea este de a formula o nouă strategie pentru Asia Centrală, de a coordona resursele tuturor părților și de a face față provocărilor generate de schimbarea situației din această zonă.

În strategia pentru Asia Centrală, schimburile interumane constituie punctul de plecare și totodată, destinația finală. Această logică include o serie de verigi după o anumită ordine, care conectează elemente economice, culturale, diplomatice și altele. Deși din punct de vedere economic, China prezintă avantaje, există constrângeri obiective impuse de diferențele ideologice de religie, etnie și cultură. Prin urmare, proiectarea strategiei pentru Asia Centrală ar trebui să se concentreze pe construirea pieței de consum din Asia Centrală și, pe baza acesteia, să se dezvolte treptat o serie de produse și proiecte care pot atrage popoarele din Asia Centrală, cultivând astfel apropierea oamenilor de China. Comparativ cu celelalte mari puteri, acesta ar putea fi un mare avantaj pentru China.

Piața de consum este strâns legată de viața de zi cu zi a oameni. Din cele mai vechi timpuri, piața de consum a fost o bază indispensabilă pentru viața oamenilor din Asia Centrală. Bazarurile sunt peste tot în Asia Centrală, atât în orașe pline de viață, cât și în sate îndepărtate. Acestea oferă o experiență de cumpărături aparte pentru multe familii, rezultând astfel într-o cultură de piață cu caracteristici din Asia Centrală. Totodată, piața de consum este o sursă importantă de venit pentru multe familii din Asia Centrală.

În Asia Centrală, Marele Bazar Internațional Xinjiang este adesea un important centru cultural și economic pentru zonele înconjurătoare. Localnicii și turiștii îl frecventează în număr mare pentru a se bucura de peisaj, pentru a cumpăra produse sau pentru a-și vinde propriile specialități. Această piață tradițională este renumită pentru tarabele sale pline de culoare și pentru vânzătorii și muzicienii din apropiere. Marele Bazar este foarte animat, cu produse proaspete, mirodenii, textile, îmbrăcăminte și obiecte de artizanat. Pe lângă Marele Bazar, centrele comerciale moderne, supermarketurile, magazinele cu produse electronice și atelierele de reparații de telefoane mobile stradale au devenit destinația cetățenilor din Asia Centrală, în special pentru tineri.

Piața de consum este strâns legată de mijloacele de trai și de economia localnicilor. Asia Centrală este situată în interiorul continentului eurasiatic, departe de ocean și de piețele internaționale, acesta fiind un motiv întemeiat pentru  întârzierea în dezvoltarea zonei. În perioada sovietică, cel de-al doilea cel mai mare sector al industriei legat de mijloacele de trai al oamenilor nu s-a dezvoltat, rezultând o aprovizionare insuficientă pe piața de consum din Asia Centrală în primele zile ale independenței. Consumatorii din Asia Centrală se bazează foarte mult pe importuri pentru necesitățile zilnice. China a devenit cea mai importantă sursă de importuri de bunuri de larg consum, ocupând teren pentru lanțurile de aprovizionare de nivel mediu și inferior din Asia Centrală. În trecut, oameni de afaceri din Xinjiang, Zhejiang, Sichuan și alte provincii au mers în Asia Centrală pentru a căuta oportunități de afaceri. Din păcate, la acel moment, țara se concentra pe întreprinderi centrale și proiecte de infrastructură, de aceea oamenii de afaceri chinezi din Asia Centrală nu li s-a acordat o atenție prea mare. În acest fel, pe piața de consum din Asia Centrală, avantajele comercianților chinezi au fost treptat luate de comercianții turci, coreeni și japonezi. Problema este că, în comparație cu țările menționate mai sus, oamenii de afaceri chinezi sunt dezavantajați în ceea ce privește comunitatea culturală.

Fără comunități culturale, nu este ușor să te înțelegi cu localnicii. În plus, oamenii de afaceri chinezi nu sunt organizați. Sunt împrăștiați în toată Asia Centrală și nu au o voce pe piața de consum din Asia Centrală. Pe scurt, există o relație interactivă între comunitatea culturală și piața de consum. Comportamentul zilnic al pieței de consum generează comunitatea culturală a consumatorilor. Consumatorii ajung să se cunoască între ei în tranzacțiile cu mărfuri, își înțeleg orientările de valori și în cele din urmă își formează obiceiuri culturale comune. Această comunitate culturală poate promova dezvoltarea pieței de consum. Așadar, participarea și activitatea insuficientă a Chinei pe piața de consum din Asia Centrală se datorează lipsei de comunități culturale.

În concluzie, China are nevoie de idei noi pentru strategia sa privind Asia Centrală și anume, să acorde o și mai mai mare importanță problemei identității culturale din Asia Centrală, de a îmbunătăți considerabil statutul strategic al schimburilor interumane și de a lua în considerare participarea la construirea lanțului de aprovizionare cu produse pentru necesitățile zilnice ale oamenilor pentru piața de consum din Asia Centrală. Pentru a atinge aceste obiective, statul încurajează oamenii de afaceri din toată China să intre pe piața din Asia Centrală și  să le ofere garanții împotriva riscurilor politice și comerciale. Scopul este de a-i determina pe oamenii de afaceri chinezi să depună și mai multe eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor de viață de bază ale popoarelor din Asia Centrală, menținând în același timp o contabilitate echilibrată a costurilor. Scopul noii strategii este de a stabili încredere reciprocă și prietenie între oamenii de afaceri chinezi și oamenii din Asia Centrală în tranzacțiile de piață, astfel încât cetățenii din Asia Centrală să poată înțelege modelele de comportament ale oamenilor de afaceri chinezi și să-și arate farmecul culturii tradiționale chineze, respectiv „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face.”

Sursa: aici, 27 iunie 2023. 

Echipa de traducători a Centrului de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul ISPRI: Paula Toma (coordonator proiect „China la zi”), Diana Ghinea.