SIMN 2018 – Festivalul Muzicii Noi, festivalul porţilor deschise

Aceasta se pare a fi fost prima grijă, e drept importantă, a actualei conduceri a Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi. Anume aceea de a găzdui pe parcursul programelor de concert cât mai multe dintre tendinţele componistice actuale, inclusiv pe cele de tradiţională orientare.

Creativitate, imaginaţie, profesionalism, rememorarea marilor momente ale componisticii europene. Trei colective orchestrale bucureştene, cel al Filarmonicii, cele ale Formaţiilor Muzicale Radio, s-au alăturat acestei generoase idei festivaliere, anume aceea de a oferi publicului bucureştean, în egală măsură creatorilor noştri, compozitorilor dar şi muzicienilor performeri, o imagine cât mai largă, europeană şi nu numai, asupra fenomenului componistic actual, fenomen observat în perspectiva deceniilor de mijloc, de sfârşit, ale secolului trecut.

Este drept, pe parcursul a aproape trei decenii de când fiinţează, Festivalul SIMN a evoluat pe această cale a intenţiei fireşti de a se apropia de un public divers a cărui primă calitate poate fi, spre exemplu, curiozitatea. Curiozitatea intelectuală.

Mai mult decât atât, recenta ediţie a SIMN a ţinut a marca Anul Centenarului Unirii celei Mari; a făcut-o reprogramând câteva lucrări de generoasă adresare, scrise în ultimele decenii; sunt pagini de un impecabil profesionalism, creaţii oratoriale, muzică de film, lucrări care atingând sentimentul exaltării patriotice oferă consistenţă acestei idei privind identitatea naţională susţinută de această dată în plan muzical-artistic. Sunt creatori plecaţi dintre noi în ultima jumătate de veac. Muzica lor ni-i readuce în actualitate; ...pe Tiberiu Olah, pe Liviu Glodeanu, pe Adrian Enescu. Nu este deloc simplu a evita retorica muzicală bombastică; tocmai pe acest teren. A făcut-o la vremea lui, cu decenii în urmă, Tiberiu Olah în suita pentru cor şi orchestră, extrasă din muzica peliculei Mihai Viteazul; sunt pagini ce reţin momente de un dinamism cu totul antrenant; este programată în continuare cu mare succes de public. A fost reluată recent în programul Orchestrei Naţionale Radio, condusă de dirijorul Valentin Doni; i s-au alăturat Corul Academic al instituţiei, ansamblu condus de maestrul Ciprian Ţuţu, Corul de Copii Radio, ansamblu condus de maestrul Voicu Popescu. Marele moment al concertului l-a reprezentat reluarea după mai bine de patru decenii a oratoriului Un pământ numit România, de Liviu Glodeanu. Este o creaţie monumentală ce reia cu succes idea de structură a marilor oratorii ale primei jumătăţi a secolului trecut; sunt mari scene vocal-simfonice marcate de măiestria declamaţiei susţinute de actorul Ion Caramitru, de evoluţia sobră a cântăreţilor Irina Iordăchescu, Geanina Munteanu, Daniel Filipescu.

Compusă în urmă cu aproape trei decenii, muzica cu caracter oratorial Mircea, bătrânul înţelept, este suita extrasă din celebrul film închinat marelui personaj istoric; se poate vorbi de o anume supleţe privind sugestia imagistică a momentelor muzicale; îşi păstrează o salutară independenţă atunci când urcă în primul plan al comunicării, în concert; graţie elanului constructiv cu care a acţionat Filarmonica bucureşteană condusă de Horia Andreescu.

În alt sens, mai în glumă mai în serios, curiozitatea m-a determinat să ajung la concertul cameral pe parcursul căruia a apărut pe scenă un instrument cu totul nou pentru noi, pentru observatorul actual al vieţii noastre de concert. A fost recuperat din memoria unor epoci de cultură demult apuse, anume... ceasul mecanic! Nu, nu cadranele de ceas au apărut pe scena sălii de concerte a Universităţii bucureştene de muzică; ...ci mecanismul cu lamele şi bandă perforată configurată, iată!, de această dată de regretatul compozitor german Thomas Beimel. Mai mult decât atât, conducerea Festivalului i-a dedicat pe bună dreptate un întreg concert. „Profesionist al ideii şi condeiului, permanent deschis spre nou şi experiment dar şi spirit neobosit şi iscoditor, Thomas Beimel a fost un suflet mare şi generos dotat cu un remarcabil simţ al valorii, protejând şi promovând pătimaş ceea ce considera meritoriu”, nota compozitorul Dan Dediu, directorul Festivlului, în caietul program. A fost muzicianul ataşat trup şi suflet componisticii româneşti din ultimele decenii, muzică pe care a promovat-o cu credinţă în spaţiul german; a fost studentul acestei mari creatoare, Myriam Marbe, artist care ne-a lipsit din programele recentei ediţii. Remarcabilă prin sobrietatea mijloacelor, prin concentrarea ideilor, mişcarea sa pentru cvartet de coarde, Ugarit, a primit prin BeiT – in memoriam, de asemenea un cvartet de coarde, a primit, deci, o replică semnificativă din partea bunului său prieten, compozitorul Dan Dediu.

Cum era de aşteptat, membrii formaţiei Archaeus au dedicat un întreg concert memoriei mentorului lor, compozitorului Liviu Dănceanu, fondatorul formaţiei, cu totul prematur, recent, plecat dintre noi; este compozitorul, muzicologul, profesorul, artistul de o impresionantă anvergură a acţiunii sale, artist care a ştiut să anime spaţii mari de cultură, de muzică. Ediţii la rând a fost o prezenţă obişnuită a Festivalului SIMN.

Evident, prezenţa tinerilor în preajma maeştrilor a constituit o constantă a ediţiei. Am în vedere impresionantul concert de deschidere susţinut de Orchestra Concerto a Universităţii bucureştene de muzică, ansamblu condus de dirijorul şi compozitorul Bogdan Vodă. Coeziunea ansamblului a putut fi constatată pe parcursul unui program ce a oferit problematizări profesionale importante susţinute cu vădit curaj de membrii orchestrei, de dirijor. Ipostaze III pentru violoncel şi ansamblu de suflători şi percuţie, lucrare datorată compozitorului Andrian Iorgulescu, a constituit punctul central al întregului concert; la propriu şi la figurat! Este o structură ferm constituită în două mari secţiuni ce-şi găsesc firesc valoarea de complementaritate; la fel şi nivelele timbrale ale suflătorilor, ale percuţiei faţă de evoluţia solistică a violoncelului remarcabil realizată de Mircea Marian. Pe de altă parte, recunosc, este greu să ne imaginăm universul sonor al şamanismului; a făcut-o pentru noi compozitoarea Mihaela Vosganian în compania acestui fantastic muzician care este Barrie Webb, un as al trombonului; ...de această dată de culoare sângerie!

În aceeaşi categorie a tinerilor prezenţi în compania maeştrilor trebuie salutat recitalul pianistului Andrei Tănăsescu, un program generos pe parcursul căruia, spre exemplu, Sonata tinerei compozitoare Iulia Teodorescu Ciocănea a putut fi audiată în compania lucrărilor semnate de George Crumb, Maia Ciobanu, Horia Şurianu, de regretatul Costin Cazaban...

Un captivant recital de pain a fost oferit de pianista Lena Vertu Conta, un artist al entuziasmelor constructive; am avut parte de o adevărată şi captivantă aventură prin creaţia pianistică a maestrului Anatol Vieru; două sonate, lucrări destinate copiilor, piese aparte, au recompus universul acestui mare maestru al muzicii europene din a doua jumătate a secolului trecut. Personal cred că percepţia asupra acestui generos patrimoniu artistic ar fi avut de câştigat în cazul în care aceste lucrări ar fi fost dispune pe parcursul mai multor concerte camerale.

Recitalurile voce-pian, Bianca şi Remus Manoleanu, apoi Claudia Codreanu şi Diana Vodă, cărora li s-a alăturat clarinetistul Constantin Urziceanu, au acreditat cu fermitate idealul acestui ansamblu cameral al părţilor partenere întru marea aventură a vocii în muzica zilelor noastre.

O prezenţă inedită, de special interes în ce priveşte performanţa interpretativă dar şi structura programului, a constituit-o evoluţia formaţiei SonoMania, un grup de tineri muzicieni performeri ataşaţi cauzei promovării marilor valori ale timpului în compania tinerilor compozitori aflaţi în ascensiune. O fac cu credinţă, o fac cu pasiune. Ii am în vizorul atenţiei profesionale pe violonista Raluca Stratulat, pe clarinetistul Mihai Pintenaru, pe violoncelistul Eugen Bogdan Popa; iar programul lor, deosebit de variat, a cuprins lucrări semnate de mari nume ale timpului nostru cum sunt Krzysztof Penderecki, Magnus Lindberg sau Einojuhani Rautavaara, de asemenea creaţii ale compozitorilor noştri, Carmen Cârneci sau Sabina Ulubeanu, sau pianistul compozitor Mihai Murariu, membru al formaţiei. Personal am fost puternic impresionat de lucrarea italianului Domenico Turi, Trei Aforisme pentru clarinet şi pian; „trei gânduri suspendate în timp; o imersiune în sunt şi în propriul sine”, cum le defineşte compozitorul însuşi.

Regret imens că nu am putut audia performanţa ansamblului Clarino, un promiţător ansamblu de clarinete care au evoluat în formaţie variabilă, ansamblu condus de experimentatul, de entuziastul muzician Emisl Vişenescu; tineri autori precum Roman Vlad au avut şansa a fi programaţi în compania marilor maeştri ai muzicii noastre, Doina Rotaru sau Dan Dediu.

Un captivant omagiu peste timp adus lui Johann Sebaswtian Bach, îl face compozitorul Călin Ioachimescu în lucrarea sa Organum Decimum, lucrare destinată unei formaţii de zece flaute semnificativ intitulată Flaut Power.

În categoria Old boys... a fost sărbătorit, la o aniversare rodnică, compozitorul Corneliu Dan Georgescu (foto dreapta), un spirit viu, iscoditor, proaspăt, constructiv, o prezenţă frecventă, aşteptată, a publicului festivalier; în aceeaşi categorie îi putem alătura pe compozitorii Nicolae Brânduş, Cornel Ţăranu, Eugen Wendel, Gheorghe Costinescu, Felicia Donceanu, Dan Buciu... ; şi ne-am fi dorit să-i întâlnim şi pe Lucian Meţianu sau pe Costin Miereanu... sau pe regretatul Horaţiu Rădulescu...

Ansamblul Game, ansamblul de variabilă structură, ansamblu al percuţioniştilor conduşi de maestrul Alexandru Matei, Ansasmblul Trio Constraste, captivantul ansamblu instrumental Nicolas Simion, ataşat mişcărilor din lumea jazz-ului... au împlinit imaginea actuală a preocupărilor componistice.

Aş nota, conform observaşiilor mele, că Festivalul SIMN ţine porţile larg deschise inovaţiei...; dar şi tradiţiei respectabile, constructive...

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.