Şefa de promoţie Iulia Coţuba, de la liceul „Mihai Viteazul” din Ineu, judeţul Arad, are şi nu are dreptate

Face valuri pe internet, devenit viral, discursul șefei de promovare a serbarii de absolvire. De la început trebuie să remarc că sunt dreptate în majoritatea sprijinirilor sale. Unde nu sunt dreptate: personalitatea, comportamentul și bagajul intelectual al elevilor nu se obțin doar la școală. Zestre genetică, educația din familie, contextul social în care a crescut și a evoluat au o importanță cel puțin la fel de mare. La şcoală elevii stau 6 ore, restul de 10 ore cu familia, prietenii şi suportul social, internetul, etc.

Şcoala ar trebui să formeze elevilor competenţe, adică cunoştinţe, aptitudini, atitudini sau valori. Din păcate elevii căpătă în primul rând cunoştinţe, importante şi ele. Aptitudinile mai puțin, iar în clasele teoretice aproape deloc. Presupun că Iulia Coţuba este absolventa filierei teoretice.

Totuşi, elevii de liceu au şansa să meargă în misiuni de voluntariat, să facă stadii de internship, dar să le caute şi să le găsească. Nu să i lea dea cineva mură în gura. Eventual le găsesc cu ajutorul părinţilor.

Şcoala este vinovată, într-adevăr, pentru că nu se pliază pe interesele, talentele, aspiraţiile aşteptărilor elevilor. Principalii vinovați sunt profesorii, care ar putea trata elevii individual, funcție de interesele elevilor. Şcoala ar putea organiza ore de Curriculum la decizia şcolii, de performanţă sau remediere, plătite de stat. Câte şcoli fac aşa ceva?

Şcoala ar putea organiza activităţi extracurriculare, dacă nu ne-am izbi  

de indiferenţa profesorilor care nu vor să muncească peste orele plătite din norma didactică.

Sistemul de învăţământ este de vină pentru că nu evaluează şi salariază profesorii funcţie de performanţele elevilor, şi că promovează un curriculum în care sunt doar dimensiuni conceptual-teoretica, nu şi dimensiuni aplicative-practica, transdisciplinară şi aceea generatoare de învăţare continuă.

Discutăm de multă vreme despre aceste neajunsuri, fără ca șefii din educație să înțeleagă și să ia măsuri de remediere.

Spune şefa de promoţie Iulia Coţuba:

„Am petrecut ani de zile învățând pentru note și validare academică și am realizat abia acum cât timp am pierdut. Am dobândit la cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit sau sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici”.

Dacă a ajuns șef de promoție, rezultă că școala ia oferit posibilitatea de a acumula cunoştinţe teoretice care au dus-o în poziţia aceasta. Poate a luat și meditații, nu știu.

Valorile nu se servesc cu linguriţa în şcoală. Alături de educaţia din familie, elevii au modelul părinţilor, şi de la  „acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată când s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi”, cum spune Iulia. Socializarea cu colegii de clasă şi de şcoală duce iarăşi la consolidarea valorilor în care crede elevul şi refuzarea acelor valori în care nu crede.

Lecturile, filmele, internetul, contribuie şi ele la formarea valorilor,  care pleacă din familie şi din contextul social şi economic în care a evoluat eleva.

„Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici”, spune Iulia.

Este adevărat, sunt profesori care acţionează în paradigma „magister dixit” şi împiedică elevii să-şi expună propriile păreri, „teorii”, convingeri, pentru a le discuta organizat în clasă. Unii îi împiedică pe elevi să pună întrebări, să aibă o gândire critică şi creativă. Vina este a sistemului de învăţământ, care nu are o  evaluare pe aceste planuri.

Totuşi elevii, mai ales cei bine dotaţi pentru şcoală şi cu educaţia din familie în aceste direcții, pot suplini lipsurile şcolii prin activitate individuală. Ceea ce Iulia a şi făcut, cred. Nu poţi ajunge şefa de promoţie fără să ai un bagaj de cunoştinţe şi înţelegere a lumii  important, care să te ajute să obții medii mari.

„Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde”, mai spune Iulia.

 Eu nu cred că un elev care nu vrea să mintă n-o poate face. Ce context şi ce personaje au „obligat-o” pe Iulia să mintă? Cum să-şi şteargă cu buretele personalitatea? Personalitatea nu rezultă musai de la şcoală. Cum spuneam: din zestrea genetică, educaţia din familie şi contextul social în care a evoluat. Nimeni nu poate şterge aceste surse ale personalității, nici măcar şcoala.

Standardele „absurde” sunt cunoştinţele pe care le-a obţinut din şcoală, şi pe care le-a completat, sunt sigur, cu lecturi multiple, conversaţii cu părinţii, colegi şi cunoscuţi, cu informaţii din internet. În şcolile răsărite, cum sunt colegiile, şcoala, profesorii nu intevin să-ţi anuleze pesonalitatea. Nu au cum şi nici nu-şi propun aşa ceva.

„Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți, decât să ne dezvoltăm etic și moral. Astăzi, în fața dumneavoastră, îmi reafirm dorința de a fi autentică și de a lupta pentru valorile în care cred”.

Nu cred că sistemul de învăţământ poate întoarce ce-ai învăţat în cei „şapte ani de acasă”. Dacă în familie ai învăţat să fii superficial şi ipocrit cu greu mai poate întoarce şcoala aceste apucături.

Cum spuneam, în familie elevul petrece 10 pe zi, şi părinţii au o influenţa mai mare asupra copiilor decât are şcoală. Exemplul profesorilor şi colegilor ar putea să răstoarne aceste atitudini şi „valori”, dacă elevul găseşte la şcoală exemple care să-l influențeze mai mult decât exemplele de acasă. Dar este dificil, unii profesori şi şcoli reuşesc, altele nu.

Iar Iulia nu s-a lăsat copleşită de sistem.

„Astăzi, în fața dumneavoastră, îmi reafirm dorința de a fi autentică și de a lupta pentru valorile în care cred”. Este singura elevă care a ajuns la concluzia asta? Sunt sigur că nu!

Şcoala şi sistemul de învăţământ de la noi au păcatele lor. Dar nu pot ţine loc şi de familie şi de mediul social în care evoluează elevii, la fel de importante şi cu efecte majore asupra lor.