Să nu facem nimic!
0Înainte de 1989, când nici nu visam la economia de piaţă reală cu bani virtuali, un prieten mi-a explicat ceva la care nu mă gândisem: că sistemul de rate e în favoarea celui care vinde, nu a celui care cumpără.
Nu numai datorită dobânzilor, ci şi pentru că-l face să cumpere ceea ce, de fapt, nu-şi permite. Acelaşi efect îl are orice fel de împrumut - cu excepţia cazului în care suma şi sau perioada de înapoiere sunt neglijabile.
L-am crezut, dar n-am prea avut de ales. Vreme de un deceniu am cotizat 66% din salariu la împrumuturile făcute pentru a avea o casă (asta pentru cei cu memoria scurtă). După 1989, însă, m-am ţinut tare aproape două decenii: niciun credit, nimic cumpărat în rate. Am „căzut" cu puţin înainte să cadă sistemul, contribuind astfel la căderea lui.
De ani de zile cumpărăm lucruri pe care nu ni le permitem. Atât ca persoane fizice, cât şi ca mici ori mari întreprinzători. Ne întindem mult mai mult decât ne e plapuma. Şi, ce să vezi? Plapuma s-a rupt. Nu în ţara asta, ci cam peste tot. Ori o coasem, ori dormim dezveliţi.
Dar cum să facem? Micşorând ceva salarii, pensii, venituri? Nu-nu-nu, că şi-aşa-s mici! Mărind ceva taxe, impozite? Nu-nu-nu, că şi-aşa-s mari! Dând afară nişte oameni? Nu-nu-nu, că şi-aşa-s puţini!
Atunci cum? Stârpind corupţia, incompetenţa, evaziunea fiscală şi clientelismul politic! Sclipitor! Genial! Se spune că Mao, într-un moment dificil, după o îndelungată chibzuinţă, ar fi rostit cuvintele salvatoare: „Să dezvoltăm economia!" şi toţi cei prezenţi ar fi exultat: Cum de nu ne-am gândit!?
Ar fi o singură, mică, problemă: banii ăia care lipsesc ne-ar cam trebui ieri. Stârpirile menţionate sunt aducătoare de fonduri uriaşe, dar, la naiba!, durează. Ce-ar trebui să facem, aşa, în general, era minunat dacă stabileam şi puneam în practică în anii '90. Acum, trebuie stabilit ce facem IMEDIAT.
Sigur, ar mai fi o variantă: să nu facem nimic. Lăsăm veniturile şi taxele cât sunt şi vedem ce iese. Că, dacă te iei după presă, oricum mai rău decât acum n-are cum să fie, nu?
Se încarcă comentariile...
