Romania, incotro? Cu sau fara zona euro

Criza din Grecia a reusit sa convinga pe toata lumea ca nu este de dorit sa intri in zona euro oricand si oricum. Mai putin pe romani, se pare, cel putin asa arata Huffington Post zilele trecute, impresionata de faptul ca interesul romanilor pentru zona euro a ramas relativ acelasi, in ciuda a tot ceea ce s-a intamplat cu zona euro in ultima perioada.

In timp ce aproape toate celelalte state pretendente au adoptat o atitudine de prudenta, expectativa, Romania merge inainte, fiind de altfel singurul stat cu o tinta oficiala asumata pentru adoptarea monedei unice. Ceea ce nu e rau. Cateva aspecte insa trebuie aici mentionate.

Ironia face ca in momentul de fata multe dintre statele pretendente la intrarea in club, inclusiv Romania, sa indeplineasca criteriile de intrare, intr-un context in care multe state din interiorul clubului nu le mai indeplinesc. Cel putin nu pe toate. Ne confruntam cu o situatie oarecum bizara. Statele est europene au acum bilet de intrare in eurozona, dar refuza sa intre. Sau amana. Cum ar trebui sa se pozitioneze statele pretendente in noul context? Sa amane adoptarea euro? si daca da, pana cand? Sa intre, daca indeplinesc criteriile? Si daca da, cand? Cine si ce mai are de castigat din asta? Zona euro? statele est europene? Nici una nici alta?

In Romania, toata lumea vorbeste despre “oportunitatea” intrarii rapide in zona euro, atat timp cat indeplinim criteriile nominale si avem si o tinta oficiala anul 2019. In opinia mea, desi Romania indeplineste intr-adevar aceste criterii, e inca departe de momentul optim de aderare la zona euro. Din cel putin doua motive structurale.

1. Intrarea Romaniei in 2019 in zona euro inseamna intrarea in ERMII (Exchange Rate Mechanism II) cel mai tarziu in 2017, cel mai bine in 2016 (asa cum a demonstrat experienta altor state), adica peste cca. o jumatate de an. ERMII este un fel de anticamera a zonei euro, o perioada obligatorie de minim doi ani in care Romania trebuie sa demonstreze ca poate sa ramana stabila fara sa utilizeze cursul de schimb leu/euro - pe care-l pierde odata admisa in eurozona. Practic, ERMII este o perioada de testare ex-ante a economiei romanesti inainte de a face pasul final, o perioada in care fluctuatia leului in raport cu euro va fi limitata. 

Ce inseamna asta mai exact. Participarea in ERMII se face pe baza unei paritati centrale stabilita prin negocieri intre BCE, ministerele de finante si bancile nationale din zona euro si cele participante la ERMII, cu consultarea Comisiei Europene (ECOFIN). Paritatea centrala inseamna valoarea de referinta a leului fata de euro care se stabileste la intrarea in ERMII. Fata de aceasta valoare de referinta se va calcula banda de fluctuatie a cursului de schimb de pe piata leu-euro si, implicit valorile de interventie pentru a mentine cursul in interiorul benzii.

Cursul de schimb de pe piata la intrarea in ERMII poate fi diferit de valoarea de referinta. Conform procedurii in vigoare, cursul de schimb de pe piata in ERMII va fluctua in cadrul unei benzi de ± 15% calculata fata de paritatea centrala. In practica, se poate stabili de comun acord cu organismele enuntate mai sus si o banda de fluctuatie mai stransa. Daca cursul de schimb atinge limita superioara sau inferioara a benzii, BCE si BNR intervin in mod automat (modalitatea de interventie pe piata în cazul atingerii limitelor de fluctuatie este reglementata de tratatele europene).

Esentiala este deci stabilirea paritatii centrale. Pe parcursul participarii la ERMII aceasta poate fi modificata, fie prin revalorizari, fie prin devalorizari ale leului fata de euro. Daca o revalorizare a leului este permisa, o devalorizare a acestuia va fi considerata drept neindeplinire a criteriului de la Maastricht (privind stabilitatea cursului de schimb) minim doi ani in interiorul ERMII. In aceasta situatie, participarea la ERMII va fi extinsa automat, iar Romania va trebui sa amane adoptarea euro cel putin inca doi ani. Prin urmare momentul intrarii in ERMII trebuie ales cu maxima atentie, deoarece Romania odata intrata in aceasta etapa premergatoare cunoaste termenul minim de „testare” (doi ani), nu si termenul maxim, care poate fi prelungit daca economia dovedeste ca nu este capabila sa se ajusteze in lipsa cursului de schimb.

Paritatea centrala fixata initial are implicatii nu numai in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor ERMII, cat mai ales in ceea ce priveste nivelul de dezvoltare pe termen lung al economiei romanesti. Din punct de vedere teoretic, optimul ar fi ca paritatea centrala sa fie fixata la nivelul de echilibru pe termen lung al cursului de schimb leu-euro (nivel compatibil cu stabilitatea economiei nationale pe termen lung). Daca Romania intra in zona euro cu un leu supraevaluat in raport cu euro, competitivitatea exporturilor va fi afectata, in timp ce importurile vor fi stimulate, ceea ce inseamna deficite comerciale si de cont curent, etc. Un leu subevaluat va inseamna inflatie, cu toate implicatiile ce decurg de aici. Pana in momentul de fata, nici un stat est-european care a aderat deja la zona euro nu a stabilit o paritate centrala sub cursul de schimb inregistrat pe piata la intrarea in ERMII. De mentionat aici ar fi ca nici un stat nu-si “alege” paritatea pe care o doreste, ci cea care ii este permisa. Odata stabilita de comun acord cu institutiile amintite, paritatea centrala leu-euro este testata de BCE din punct de vedere al justificarii acesteia prin fundamente economice, deci din punct de vedere al sustenabilitatii acesteia.

In opinia mea Romania nu este pregatita sa intre in etapa ERMII in calendarul implicat de tinta oficiala 2019. Deoarece in momentul de fata estimarea unui curs de schimb de echilibru benefic pentru economia Romaniei va fi foarte dificila, din mai multe considerente. In primul rand, aceasta valoare fluctueaza in timp, indeosebi in tarile in plin proces de ajustare, ajustari care afecteaza atat cursul de schimb de echilibru cat si cursul de schimb de piata. Aceste state risca astfel dezvoltarea economiei nationale pe termen lung. Practic, in ERMII trebuie sa reusesti sa mentii criteriile nominale indeplinite (ceea ce preusupune ca ele sa fi fost atinse in mod sustenabil), sa cresti in acelasi timp convergenta reala, fara insa sa te folosesti de cursul de schimb, pe care va trebui sa l mentii in marja la care te-ai angajat, ceea ce nu e putin lucru daca economia nu este performanta. In plus, odata intrat in ERMII nu te mai poti intoarce, nu poti renunta la el pur si simplu si sa te intorci la conditiile initiale. Va trebui sa ramai in acest mecanism pana cand indeplinesti conditiile pentru a trece la etapa urmatoare – adoptarea euro. 

In al doilea rand, contextul actual in care raporturile dintre valutele principalelor economii se reaseaza, nu ne ajuta deloc. In al treilea rand, estimarea paritatii centrale in jurul valorii de echilibru a cursului de schimb este dificila din punct de vedere tehnic. Metode diferite de estimare a cursului de schimb de echilibru propuse de literatura stiintiifica conduc la rezultate diferite. Ce sa intelegem de aici? Atat timp cat o economie nu este suficient de performanta, e mai bine sa amane intrarea in ERMII si implicit si adoptarea euro. Mai devreme sau mai tarziu acest lucru se va reflecta in nivelul de dezvoltare al statului respectiv, care va fi afectat.

2. In Romania nu exista o monitorizare punctuala a parcursului integrarii monetare, precum in cazurile altor economii din Europa Centrala si de Est – vezi Banca Centrala a Poloniei, Banca Centrala a Cehiei, Banca Centrala a Ungariei, chiar si cea a Bulgariei. In Romania, desi acesta reprezinta principalul obiectiv economic asumat la nivel la national, pana in acest moment a fost tratat de o maniera superficiala. Aproape toate statele enumerate mai sus au de ani buni un Plan oficial de trecere la euro, in pasi concreti, o foaie de parcurs, fundamentata pe baza unor analize tehnice care depasesc analizele traditionale convergenta nominala – convergenta reala – tablou de bord. Romania nu a avut si nu are analize care sa evalueze la intervale regulate ceea descriam mai sus - capacitatea economiei romanesti de a se descurca fara curs de schimb, cu instrumente alternative, pe care sa si le creeze din timp. Evident, astfel de evaluari ar trebui facute inainte de intrarea in ERMII, ca sa stii pe ce te bazezi atunci cand trebuie sa demonstrezi ca poti sa te descurci si fara el.

Concret, Planul de trecere la euro al Romaniei - intocmit inainte de intrarea in ERMII - ar trebui sa contina: 1. etape concrete de realizare a obiectivelor intermediare/finale; 2. termene precise de evaluare a acestor etape; 3. analize tehnice de fundamentare a fiecarui pas/etapa/termen; 4. raport trimestrial de monitorizare a implementarii pasilor propusi, pe baza unor indicatori de evaluare a obiectivelor.

Rezultatele unor astfel de analize ex-ante ar trebui sa permita decidentilor o evaluare punctuala a stadiului in care se afla economia, o monitorizare periodica (eventual trimestriala) a evolutiei acestu stadiu, dar si capacitatea de concepere a unor masuri de imunizare a economiei nationale impotriva socurilor asimetrice dupa adoptarea euro, cu implicatii asupra ocuparii, somajului si la nivel social. In concluzie, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, adoptarea euro nu trebuie sa devina pentru romani un scop in sine. Adevarata miza a adoptarii euro in Romania nu trebuie sa fie nici daca, nici cand, ci cum vom face asta.