Procesul de recrutare rezumat pe înțelesul oamenilor simpli
0Oricât de unici și de out of de box sunteți, evaluarea într-un scenariu de recrutare se face în cel mult 2 minute. Restul, până la cele 30-45 de minute legale de interviu sunt de confirmare a acestor prime concluzii, de validare. Sau (adesea) doar de politețe.
Asta pentru scopurile operaționale ale recrutării, care sunt concentrate în jurul, și legate preponderent de comportamentul angajatului la viitorul loc de munca, desigur. Fiindcă altfel, dacă am face evaluarea de dragul evaluării (așa cum își închipuie cei mai mulți că ar trebui făcută), nu ne-ar ajunge nici doi ani de interviu ca să scoatem tot inefabilul din om.
Profilul schițat în primele două minute e confirmat și reconfirmat și la sfârșitul interviului, și la al doilea interviu, și la al treilea, ba chiar și după zece ani, în peste 80% dintre cazuri. Da, oricât de dezamăgitor este, cele 2 minute ți se lipesc de frunte și acolo rămân, uneori până la pensie.
Și oricât de greu de crezut ar fi, incredibil de mulți oameni sunt în continuare convinși că orice evaluare de acest fel se face de la zero, că se face tabula rasa după fiecare interviu și se reia totul de la zero la următorul, pentru „o evaluare obiectivă, pentru a elimina sau a reduce la minimum stereotipurile și prejudecățile”, că așa e profi și cinstit etc.
Și tot ei te somează din toate pozițiile cu „nu mai generalizați!”, fără să știe că aceste generalizări sunt baza întregii evaluări și a recrutării. Și a tuturor mecanismelor și proceselor de învățare, în fond, ca să facem chiar acum o generalizare…
După câțiva ani de activitate susținută în această direcție, orice recrutor și angajator își construiește un set de profiluri de candidați care acoperă, practic, tot spectrul. Excepțiile sunt atât de rare, încât sunt cu totul nesemnificative și pot fi tratate individual cu ușurință.
Un angajator are, de regulă, câteva zeci de astfel de profiluri cu care operează în mod curent, un recrutor senior cam de două sau trei ori pe atât. Oricum, nu cu mult peste o sută, fiindcă devine greu de lucrat cu mai multe doar din memorie, fără să ai nevoie de instrumentar adițional. Și interesant va fi să vedem în anii următori cu ce vine AI, care, teoretic, ar putea cu ușurință să înmulțească toate aceste numere cu zece.
Componentele de bază ale acestor profiluri predefinite sunt imaginea, educația, expunerea, experiența, personalitatea, inteligența, profilul moral. Teoretic, acestea pot să fie asociate și asamblate în sute și mii de feluri. Însă realitatea e mult mai simplă, combinațiile întâlnite în viața de zi cu zi sunt mult mai puține. Din fericire pentru recrutori și angajatori, desigur.
Așadar, mecanismul evaluării candidaților se reduce principial la încadrarea cât mai rapidă a candidatului în profilul cu nivelul maxim de suprapunere. Citirea CV-ului reduce deja la jumătate sau chiar la sfert numărul opțiunilor realist posibile, așa că interviul are o sarcină mai simplă decât pare la prima vedere.
În câteva secunde ai făcut deja prima încadrare într-un profil generic. Apoi, în funcție de informațiile pe care le primești și de propriile observații și analize, începi să-l muți ca pe un pion în alte profiluri, până când îți dai seama că acolo rămâne, oricât de mult continuă să vorbească candidatul și oricât de mult și de pătrunzător te-ai uita la el. Or, în marea, marea majoritate a cazurilor, asta se întâmplă în mai puțin de 2 minute în cazul unui recrutor sau a unui angajator nu chiar la prima tinerețe, după cum se știe bine deja.
Și dincolo de confirmările și validările venite post-mortem, când te uiți în urmă să vezi cât și cât de bine ai ghicit, o primă confirmare că ești pe drumul cel bun vine din faptul că rar se întâmplă să trebuiască să schimbi de mai mult de 2-3 ori încadrarea în profilurile predefinite în primele 2 minute. Și mai ales că dacă faci această schimbare, profilurile sunt adiacente sau foarte apropiate unul de celălalt, e ceva rar ca după câteva minute, sau zeci de minute, să realizezi că ai ajuns departe de profilul din primele zece secunde.
Că exact la fel faceți în viața de zi cu zi, dar fără să vă dați seama, și nu doar când îi măsurați pe cei din jur, ci când evaluați orice altceva, e subiect pentru alt articol…
Se încarcă comentariile...
