Poliția Română ajunge un spital de nebuni

Moartea vine pe bandă rulantă în Poliție expunând vraiștea din instituție. Aproape nu trece o săptămână fără să apară un nou caz de polițist care o ia razna.

Supărați pe viață, doborâți de probleme, orbiți de gelozie, oameni care trec prin testări psihologice serioase fac gesturi fatale, fără discernământ. Poliția Română a ajuns să arate mai mult ca un ospiciu cu nebuni periculoși, decât ca o instituție care se ocupă cu legea și ordinea.  

Dincolo de drama personală a fiecărui polițist care decide să-și ia viața și să-i tragă în mormânt după el pe alții, numărul mare de cazuri de acest fel este alarmant. O persoană ajunge să facă așa ceva dacă are labilități pe care un control psihologic cât  de cât  profesionist le detectează. Poliția este, teoretic, o instituție serioasă în care se fac evaluări și teste atente, pentru a nu permite apariția unor astfel de cazuri. Până acum niciun oficial al instituției sau șef din ministerul de resort nu a plătit cu funcția pentru ineficiența testărilor psihologice din sistem.

Fie pentru șeful Poliției Române și pentru Ministrul Administrației și Internelor nu e o problemă că subalternii își zboară creierii pe capete, fie cei care dețin aceste funcții sunt incredibil de incompetenți și nu realizează, pur și simplu, ce fenomen grav dezvăluie aceste sinucideri însoțite des cu crime.

Probabil că ministrul Igaș are nevoie să-i intre un polițist cu pistolul Carpați în minister și să tragă la întâmplare după secretare, sau să descarce un jandram încărcătorul de la AK-47 în popota Jandarmeriei, pentru ca să înțeleagă că are o mare problemă cu evaluarea subordonaților dotați cu uniforme și arme de foc.

Motivele pentru care ministrul de resort nu înțelege că doarme în bocanci pe un butoi de pulbere sunt greu de ghicit. Întreaga situație vorbește însă despre gradul de incompetență cu care este condusă una dintre cele mai importante instituții ale statului.

Citeşte opinii ale jurnalistului Malin Bot pe platforma "ideilibere.ro":

De veghe la marginea patriei, cu o mână pe şpagă şi una sub birou