O decizie economică „de precauție“ sau una geopolitică și care va avea efecte asupra tuturor echilibrelor globale?
0Să vedem decizia și contextul în care a fost luată.
Arabia Saudită, mai nou aliată cu Iranul, a anunțat că, în ciuda apelurilor extrem de presante și repetate ale SUA și câtorva dintre marile state europene, a decis să implementeze unilateral o scădere a producției de petrol cu 1 milion baril/zi începând din mai și până la finele acestui an, mișcare a cărei importanță enormă poate fi înțeleasă la justa sa valoare prin faptul că este coordonată cu unele state membre OPEC și cu cele 11 state care nu sunt membre OPEC dar care au semnat Declarația de Cooperare din 2016 (Azerbaijan , Bahrein, Brunei, Kazahstan, Malaezia, Mexic, Oman, Rusia, Sudan și Sudanul de sud). Aceste state se adaugă celor 13 țări membre OPEC, organizație al cărui sediu se află la Viena: Congo, Guineea Ecuatorială, Gabon, Irak, Kuweit, Libia, Nigeria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Venezuela. Declarația de acum a saudiților este că ar fi vorba despre o „măsură de precauție” în scopul sprijinirii stabilității piețelor.
Efectul economic numai de stabilitate a piețelor nu s-a arătat a fi deoarece indicele BRENT crescut imediat cu 6, 319% ajungând la 84,9$ pe baril, EWST TEXAS UNTERMEDIATE CRUDE a crescut și el cu 6,2% (ajungând la 80,42$ per baril. În același timp, întâmplător sau nu, mișcarea urmează deciziei anunțate de Alexander Novak, vice-prim ministrul rus care a vorbit recent despre faptul că ‚țara sa va reduce producția de petrol cu 500.000 barili/zi și tot până la finele acestui an. Emiratele au transmis că scăderea voluntară de producție va fi în cazul lor de 144.000 barili/zi și se așteaptă și confirmările pentru nivelul scăderilor decise de Kuweit, Oman, Irak, Algeria și Kazahstan. Și asta deschide larg porțile spre scenariul de care se tem toți comentatorii: trecerea prețului petrolului brut de pragul de 100 $ per baril, mai ales dacă cererea chineză, aflată acum în plină creștere accelerată, s-ar putea întoarce la nivelul de 16 milioane barili/zi.
Reacția americanilor a fost de reală stupefacție deoarece se confirmă acum, la modul cel mai public, că marii producători de petrol din lume nu țin cont și nici nu mai au de gând s-o facă, de deciziile americane, nu de mult hotărâtoare în acest sector vital al economiei globale. Janet Yellen, Secretar la Tezaur, ministrul de finanțe al SUA, a spus că mișcarea surpriză a celor din OPEC+ reprezintă „un act neconstructiv” care lovește în eforturile țării sale de a scădea nivelul inflației” „Cred că este o acțiune regretabilă a celor din OPEC. Nu sunt încă sigură care va fi impactul asupra prețurilor, trebuie să mai așteptăm încă puțin pentru a analiza toate acestea” a declarat ieri Yellen reporterilor după ce participase la un eveniment organizat la Universitatea Yale. Și, cel mai important, a mai adăugat că va trebui reanalizată acea limită de 60$/baril impusă pentru valoarea petrolului rusesc transportat de navele occidentale, chiar dacă nu este vorba despre o acțiune care se impune în imediat.
Până aici, doar posibile calcule economice și analize de risc în consecință. Dar, în spate, se profilează foarte clar riscurile geo-politice generate de o extrem de posibilă criză de mare amploare generată de imposibilitatea – cel puțin în acest moment – de a se indica răspunsul exact la întrebarea vitală pentru supraviețuirea Occidentului: dacă într-adevăr se confirmă o acțiune concertată a marilor producători de petrol, atunci care vor surse de aprovizionare care, în această vară, vor permite umplerea rezervoarelor și constituirea stocurilor de avarie, acțiune strict necesară chiar acum, începând cu finele primăverii? Apoi, întrebare conexă, care vor fi limitele de preț (eventual plafonate, dacă se mai poate) la care europenii să se hotărască să achiziționeze în comun cantitățile promise care să constituie „rezerva europeană”.
Pe fond, este posibil ca europenii să fie nevoiți să accepte că vor avea să se confrunte cu o altă vulnerabilitate strategică, cea de deciziile statelor din OPEC+, după ce au decis să renunțe complet, prin regimul sancțiunilor succesive, la aprovizionarea din Rusia? Posibil să da, caz în care dimensiunea problemelor se complică exponențial datorită multiplicării determinărilor specifice ale viitoarelor alianțe care formează deja un centru de putere profilat după ce se va ști și viitoarea componență a structurii BRICS, cu noile state ce urmează să adere în august.
Caz în care, fără speranță, repet întrebarea: știe cineva și poate să spună care sunt variantele pe care le negociază România pentru asigurarea stocurilor de combustibil și evitarea unei explozii a prețurilor? Sau, dimpotrivă, rămânem pe varianta anunțată a mersului pe burtă, secretizării documentelor și comisioanelor?
Dacă doar asta va merita contribuabilul român plătitor de taxe și impozite, atunci asta va avea în continuare, într-o ceață densă care acoperă orice, oricât de mult timp va fi nevoie. Între timp, alte țări, cel cu economii care contează, au deschis deja canalele de negociere care s-ar putea să fie chiar canale de supraviețuire, chiar dacă prețul va fi transgresarea propriilor angajamente europene solemne luate în ultimele luni.
Se încarcă comentariile...
