Noi informaţii despre Grădina Ioanid

Din cercetarea unor dosare de arhive referitoare la proprietăţi pe Bulevardul Dacia, au reieşit noi date despre familia Ioanid şi Grădina omonimă. Dosarul 197B din 1931 conţine informaţii despre procesele între fraţii Ioanid din 1900-1903 dar şi planurile de arhitectură ale imobilelor moderniste (1931-1934) realizate pe colţul străzii Polonă cu Blvd. Dacia.

Procese între fraţi

În lucrarea coordonată de arh. Cristina Woinarowski „Lotizarea şi Parcul Ioanid” (Ed. Simetria, Arcub, Bucureşti, f.a., p. 20) se afirma că Nicolae Ioanid adjudecă la licitaţie, în 1875, proprietatea fratelui său, George Ioanid, falit şi asediat de creditori, fiind vorba de o înţelegere amiabilă în familie pentru salvarea patrimoniului. Lucrurile nu par să fi stat astfel sau în timp cei doi fraţi se ceartă, ajungând să se judece, proces care începe în 1900.

Gheorghe Ioanid deschide proces contra fratelui său, reclamând predarea celor şapte acte de proprietate pentru terenurile achiziţionate în perioada 1863-1873 în zona str. Ţăranilor (azi Aurel Vlaicu), în vecinătatea Grădinii Breslea. În replică, Nicolae deschide un nou proces, dorind evacuarea de pe proprietatea din str. Polonă nr. 126 (fost Grădină Breslea) a fratelui său, Gheorghe. Gheorghe Ioanid a fost reprezentat de Toma Stelian, iar Nicolae Ioanid de Petre Missir, Tache Ionescu şi Ion Poenaru-Bordea.

Deducem că instanţa îl considera în continuare proprietar pe G. Ioanid, în detrimentul fratelui său, Nicolae şi fraţii îşi disputau până şi sumele de bani cu care contribuise Nicolae la înzestrarea nepoatelor sale. Nicolae face recurs în 1903 în care afirma „consecinţa logică a luării drept valabil a acestui act ar fi ca să lichideze socotelile dintre noi iar nu să declare pe Gh. Ioanid proprietar al unui imobil cumpărat de mine la licitaţie şi chiar Gh. Ioanid la întrebarea ce i-am făcut-o dacă a primit bani pentru înzestrarea fiicelor sale răspunde: da, rămâne să ne socotim.”

Nicolae Ioanid preciza că (…) în ceea ce priveşte grădina Breslea, (…) că dacă aşi fi cumpărat-o pentru Gh. Ioanid, ea s’ar afla în patrimoniul său şi omisă dela masa credală (…)”, ceea ce nu era adevărat şi nici posibil din punct de vedere legal, căci fratele său declarase falimentul şi nu putea întreprinde astfel de tranzacţii, lovite de nulitate. Totuşi Gheorghe Ioanid renunţă în favoarea fratelui său la proprietăţile rezultate din succesiunea tatălui lor, Hanul Golescu, clădirile din str. Lipscani, casele Ioanid de la poalele Mitropoliei şi două vii în Dealul Bărbătescului, dar nu şi la proprietăţile achiziţionate de el în Grădina Breslea în perioada 1856-1873. De altfel, Nicolae Ioanid nu ceruse în intervalul 1875-1900 punerea în posesie a Grădinii Breslea şi nu încercase să recupereze sumele donate/împrumutate fratelui său, ceea ce a fost în defavoarea sa.

În această situaţie, instanţa dă sentinţă favorabilă lui Gheorghe în privinţa celor şapte loturi din str. Ţărani, decizie atacată de Nicolae Ioanid care pierde recursul, instanţa considerând Grădina Breslea (cumpărată în 1856) proprietate diferită de cele şapte loturi de teren din str. Ţăranilor. În 1904 Gheorghe ia un împrumut ipotecar de la Ema Schwalbach, cu acordul soţului ei, inginerul N. Schwalbach, dar aceasta va renunţa la a mai pretinde terenul.

Vânzările din 1907

În mai 1907 Gheorghe Ioanid vinde lui Vasile Geblescu o porţiune de 1256 m.p. înspre str. Polonă, preţul fiind de 31400 lei. Primăria îi va oferi acestuia la schimb, în 1909, un teren de aceeaşi suprafaţă (1250 m.p.), lotul X, înspre Bulevardul Nou (viitorul Blvd. Dacia), însă actul de schimb nu se încheie, el fiind solicitat în 1920-1921 de către moştenitoarea lui Vasile Geblescu, domnişoara Olga Paulina Constanţa zisă Ecaterina Geblescu.

În continuare, Gheorghe Ioanid mai vinde în iunie 1907 familiei Tulia şi N.N. Seceleanu o suprafaţă de 2100 m.p., în valoare de 52500 lei, de pe str. G.C. Cantacuzino (azi Polonă). În iulie 1910 familia Seceleanu va face un schimb cu Primăria Bucureşti, primind lotul Y de 2316 m.p. pe Bulevardul Nou (azi Blvd. Dacia), primăria neimpunându-le respectarea regulilor constructive aplicate Parcului de vile Ioanid. Din planul de arhivă rezultă că N.N. Seceleanu dorea realizarea unei mici parcelări care să îi aducă profit prin revânzarea de terenuri, doar că a întâmpinat probleme cu delimitarea loturilor. (Sursa: Arhiva Primăriei, dosar 25/1920)

Noi construcţii în perioada interbelică

Totuşi terenul rămâne liber de construcţii până în februarie 1930, când familia Seceleanu îl vinde lui Isac Calmanovici. Preţul de vânzare a fost de 4 milioane de lei, din care s-au achitat şi 750000 lei către un creditor ipotecar, F. Regagnon.

Terenul Calmanovici, cu deschidere pe Blvd. Dacia va intra în perioada următoare în posesia domnilor Dr. Săvulescu, Dr. Fotiade şi avocat Androniu, Calmanovici păstrându-şi o porţiune foarte mică, de doar 384 m.p., la limita cu parcelarea „Clădirea românească”. Parcela Calmanovici dinspre str. Polonă – 388 m.p. - va fi achiziţionată în 1931 de către Jean Beligrădeanu pentru preţul de 650000 lei, acesta construind în acelaşi an un imobil modernist după planurile arhitectului Rudolf Quich.

Foto: istoric Raluca Tănăsescu

În acelaşi an începe şi construcţia imobilul avocatului Alfred Androniu, cu adresa pe blvd. Dacia 69 colţ cu str. Polonă, proiectele fiind semnate de arh. Alfred Popper şi Paul Horejescu ( care nu avea drept de semnătură), iar antrepriza de construcţii aparţinându-I lui A. Ioanovici. Imobilul va fi gata în 1932.

Casa dr. D. Săvulescu, din blvd. Dacia nr. 73, a fost proiectată de arh. G(h)eorg(h)e Negoescu şi ridicată în 1932 de constructorul Belli. Construcţia se încadrează mult mai bine din punct de vedere stilistic cu cele ridicate anterior în vecinătate. Se păstrează până în prezent „Aleea Dr. Berceanu” între proprietatea Bălănescu şi cea a dr. Săvulescu.

Foto: istoric Raluca Tănăsescu

Dosarul identificat de noi comasează astfel proiectele de arhitectură de la nr. 69-71-73 de pe Blvd. Dacia şi str. Polonă nr. 10. Probabil din acest motiv nu au fost cercetate şi incluse în studiile dedicate parcelării de vile Ioanid cu prilejul precedentelor publicaţii de la Editura Simetria. În prezent putem restabili istoricul tuturor parcelelor şi avem informaţii despre anii de construcţie, proprietari şi autorii planurilor de arhitectură.

Constatăm o ultimă modificare în privinţa lotului dr. Fotiade, acesta intrând în 1934 în posesia fraţilor Adalbert şi Arthur Margittai. Aceştia îi vor comanda imediat arhitectului Jean Monda proiectul imobilului lor din Blvd. Dacia nr. 71.

Noile construcţii de pe str. Polonă nr. 10 şi blvd. Dacia nr. 71-73 sunt reprezentative pentru stilul internaţional/ modernist, respectând totuşi nivelul de înălţime impus de reglementările primăriei pentru zona Grădinii Ioanid.

Parcelarea „Clădirea Românească”

În imediata vecinătate a Bulevardului Dacia colţ cu str. Polonă s-a aflat o vastă proprietate a Mariei Blaremberg (1840-1924), care se întindea din str. Polonă până în str. Ţăranilor (Aurel Vlaicu). Antreprenorul italian Luigi Scolari solicita în 1890 bilet de voie pentru repararea dependinţelor de pe proprietate.

Prezentă încă în planul cadastral din 1911, proprietatea Blaremberg va fi vândută şi va da posibilitatea unui parcelator, societatea „Clădirea Românească”, să continue după 1923 parcul de vile „Grădina Ioanid”.

Informaţiile cu menţiunea „Grădina Ioanid” sunt prezente pe mai multe planuri de arhitectură semnate de nume importante de arhitecţi ai perioadei interbelice. Strada Nouă a fost redenumită „Pia Brătianu”, o trimitere evidentă la mama (1841-1920) oamenilor politici din familia Brătianu. Astăzi strada poartă numele poetului, traducătorului şi profesorului universitar Alexandru Philippide (1859-1933).

Planul parcelării a fost semnat în 1923 de către arh. Constantin Ciogolea (1881-1956) şi viza constituirea a 28 de loturi noi pentru ridicarea de vile, suprafeţele iniţiale fiind cuprinse între 200 şi 400 m.p. Marea majoritate a lor a fost achiziţionată de arhitecţi şi ingineri din cadrul societăţii, stilul predominant al parcelării fiind cel neoromânesc, cu exemple arhitectonice deosebite realizate între 1923 şi 1932. Informaţiile identificate în dosarele de arhivă vor fi prezentate în cadrul turului ghidat din data de 8 iulie, de la ora 19:00.