„Moş Nicolae”

Fii bun cu cei de lângă tine, la fel cum Sfântul Nicolae este bun cu tine! Sub acest îndemn pornim la începutul lui decembrie în luna sărbătorilor şi a darurilor, dar mai presus de toate pornim în luna în care credinţa, speranţa şi iubirea faţă de cei de lângă noi ar trebui să ne fie călăuzitoare.

Începem, în fiecare an sărbătorile de iarnă cu Sfântul Nicolae şi le încheiem în ianuarie cu Boboteaza. Aşadar, avem o lună de zile pentru a ne fi mai buni, mai aproape de cei care au cu adevărat nevoie de ajutor şi, poate nu cel puţin important, mai înţelegători unii cu alţii.

Primul gând în luna decembrie a acestui an este cel al speranţei. Sfârşitul de an ne îndeamnă întotdeauna să ne facem o retrospectivă şi o analiză a ultimelor douăsprezece luni, dar ne dă şi speranţa unui nou început şi a unui viitor mai luminos. Am amintit la început de Sfântul Nicolae şi poate nu întâmplător în el regăsim speranţa pentru noi toţi, Sfântul Nicolae fiind deopotrivă alături de copii, de cei greu încercaţi şi de cei fără de speranţă. În fiecare casă, la început de decembrie apare acest licăr al speranţei care ne dă putere să mergem mai departe. „Să cerem harul speranţei, care reînsufleţeşte credinţa şi reaprinde iubirea, pentru că de speranţă sunt însetate astăzi pustiurile lumii”, a transmis Papa Francisc în Ajun de Sfântul Nicolae. Ce am putea oare să oferim mai mult în această lună decembrie decât tocmai această speranţă şi un dram de credinţă?

Sărbătoarea Sfântului Nicolae ne deschide sufletele pentru a primi credinţa. În aceste vremuri atât de tulburi şi complicate, credinţa este cea care ne ajută să păşim înainte, să căutăm soluţii şi să vedem dincolo de ziua de astăzi. Şi pentru că totul începe cu noi, aceste momente sunt cum nu se putea mai potrivite pentru a le oferi lecţii şi exemple de viaţă copiilor noştri. Astăzi îi putem învăţa responsabilitatea, îi putem învăţa ce înseamnă empatia şi grija faţă de cei de lângă noi şi îi putem implica în acţiuni prin care dăruind celorlalţi ne câştigăm linişte sufletească, speranţa şi credinţa.

Bucuria darurilor poate fi cel mai bun moment să le vorbim copiilor despre puterea de a face bine şi să îi educăm pentru a deveni adulţi responsabili cu empatie şi dăruire în societate. Dezideratul nostru de a fi fericiţi nu se poate atinge decât prin deschiderea sufletului către cei aflaţi în necaz, iar pandemia ne-a arătat tuturor că doar fiind alături de cei de lângă noi, gândindu-ne la binele tuturor, nu doar al nostru, putem să ne revenim. Am primit în ultimii doi ani lecţii de viaţă, am văzut oameni de lângă noi care s-au stins, am văzut familii dărâmate, dar am văzut şi solidaritate, empatie şi credinţă. Am fost actorii unei altfel de realităţi, viaţa ne-a fost schimbată, dar astăzi putem vorbi de un viitor mai bun doar prin responsabilitatea fiecăruia dintre noi.

Aveţi speranţă, credinţi şi responsabilitate! Pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de lângă voi.