Majoritatea electoratului votează în necunoştinţă de cauză

Câţi votanţi ştiu care sunt adevăratele atribuţii ale preşedintelui României? Mulţi români votează preşedintele pentru ceea ce nu poate face! De ce votează mulţi români preşedintele României pentru salarii, pensii, şi promisiuni pe care nu le poate îndeplini?

Campaniile electorale pentru alegerea preşedintelui României de după 1989 s-au axat în general pe promisiuni din partea candidaţilor, de a îndeplini şi a face lucruri care, în realitate, nu se află în atribuţiile preşedintelui.Tocmai pe seama acestor promisiuni deşarte, majoritatea votanţilor, în special la începutul anilor 1990, l-au ales pe primul om în stat, neştiind de fapt, că acesta nu are printre atribuţiile sale menţionate în Constituţie, instrumentele şi posibilităţile exprese de a se implica activ în zona economic şi social.

Pentru că în aceste două domenii s-au reflectat de-a lungul campaniilor electorale şi se reflectă şi acum, în special, promisiunile demagogice ale candidaţilor la funcţia supremă în stat. Cu menţiunea că demagogia electorală a vizat în timp şi domeniul sensibil al Justiţiei, pe care unii candidaţi au mizat, minţind cu bună ştiinţă electoratul, cu toate că ştiau că preşedintele ţării nu are atribuţii în acest sens. Astfel, candidaţi extremişti sau nu, care şi-au arogat figuri şi roluri de justiţiari naţionali, au câştigat milioane de voturi minţind cu bună ştiinţă şi apropiindu-se de scaunul de la Cotroceni.

De ce mizează aproape toţi candidaţii, şi cei din trecut ca şi cei de acum, pe astfel de minciuni şi promisiuni fără niciun fel de susţinere legală, constituţională? Simplu, pentru a câştiga cât mai multe voturi la urne. Nu-i interesează că mint din start, cu bună ştiinţă, cetăţenii cu drept de vot şi nu numai. Deoarece pentru clasa politică românească din ultimii 25 de ani sloganul principal după care se ghidează pare fi sigur „Scopul scuză mijloacele!”, nu trebuie să ne mire că principala armă electoral este minciuna, demagogia.

Aceşti politicieni candidaţi mizează pe ingoranţa, necunoaşterea, prostia, pauperitatea, lipsa de educaţie a milioane de cetăţeni cu drept de vot. Astfel, îi pot manipula mai uşor pe aceştia decât pe mai puţinii incomozi, care cunosc cât de cât legea, Constituţia sau despre ce este vorba în mersul lucrurilor în realitate. Îi pot manipula mai uşor spre deosebire de cei care îşi pun întrebări deranjante pentru politicieni şi se lasă mult mai greu manipulaţi.

Promisiunile de salarii mărite, pensii, locuri de muncă, butelii, ajutoare sociale, pomeni electorale, un trai mai bun, promisiunile că va curge lapte şi miere „dacă voi fie eu ales” fac parte din aparatul de manipulare electoral, fie că a fost vorba de anii 90 sau 2014. Din păcate, astfel de demagogii crase sunt folosite la greu, nelipsind din angrenajele niciunui politician candidat la o funcţie sau alta. Din fericire, pe zi ce trece, tot mai puţini români mai pot fi prostiţi cu astfel de minciuni nesimţite. Procesul de deşteptare este încă destul de greoi, dar tot cu ajutorul involuntar al politicienilor şi în special al Justiţiei, tot mai mulţi oameni constată realitatea şi nu se mai lasă prostiţi atât de uşor şi manipulaţi fără scrupule.

Personal, am constatat de-a lungul anilor, că unii oameni, chiar dacă au ajuns la concluzia că promisiunile celor pe care îi aleg nu se vor îndeplini niciodată, ei totuşi îi prefer la urne. Este o anume fidelitate neînţeleasă pentru altcineva în afară de ei. Sunt anumiţi oameni care chiar dacă nu mai cred cu putere în promisiuni electorale, ei votează totuşi, regulat, cu credinţă candidaţii din acelaşi spectru politic preferat de-a lungul anilor. Nu-i înţeleg pe mulţi pensionari, pe unii oameni de la ţară sau de la oraş, provenind în special din clasele sărace, paupere ale României, care continuă să-i voteze pe urmaşii lui Ilici sau ai altor personalităţi politice dinainte, chiar dacă aceşti urmaşi nu constituie o alternativă viabilă de rezolvare a problemelor lor.

Chiar şi Ceauşescu, în momentul lui de restrişte şi disperare, din decembrie 1989, le promitea românilor 100 de lei în plus la salariu. Deosebirea între el şi politicienii de după este că nea Nicu făcea o promisiune forţat, disperat, pe când clasa politică post decembristă face promisiuni, minţind deliberat în scopul alegerii lor în cele mai înalte funcţii de conducere ale statului.

Câţi votanţi ştiu care sunt adevăratele atribuţii ale preşedintelui României? Mulţi români votează preşedintele pentru ceea ce nu poate face! De ce votează mulţi români preşedintele României pentru salarii, pensii, şi promisiuni pe care nu le poate îndeplini?

Constituţia României precizează clar care sunt atribuţiile preşedintelui:

Capitolul II - Preşedintele României:

80: Rolul Preşedintelui:

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 - Constituţia României)

Art. 91: Atribuţii în domeniul politicii externe

Art 92: Atribuţii în domeniul apărării

După cum lesne se poate constata, iar Constituţia României poate fi consultată de orice cetăţean cu drept de vot sau nu, şi, după cum vedem, nu scrie că preşedintele ţării măreşte pensii, salarii, nu creează locuri de muncă, nu face pomeni electorale, nu rezolvă cazuri sociale, nu are atribuţii economice şi nici nu se implică efectiv, în actul de justiţie.

Nu este mai bine ca fiecare dintre noi să ştim ce atribuţii are preşedintele României şi să votăm în cunoştinţă de cauză, după cum ne dictează conştiinţa, decât să alegem preşedintele pentru „laptele şi mierea” pe care nu ni le poate asigura nici măcar cu milioane de promisiuni electorale?

Nu-i mai bine să nu ne mai lăsăm minţiţi şi manipulaţi, ca proştii?

Nu-i mai bine să-i taxăm pe politicienii demagogi, corupţi, care îşi urmăresc scopurile prin orice mijloace, chiar călcând pe demnitatea noastră pe cale de dispariţie?