Ligia Deca, noul ministru al Educației. Ce ar trebui să facă

0
0

O felicităm pe dna Ligia Deca pentru funcția importantă pe care o va deține. Să-i acordăm prezumția de bune intenții și de reușită in misiunea grea de modernizare a Educației.

In calitate de coautor al proiectului prezidențial România Educată, ne rămâne să sperăm că a  înțeles erorile care și-au făcut loc in Proiect,  că nu le va relua în proiectele de legi ale Educației, și că va ține cont de criticile apărute în spațiul public, nu așa cum a făcut ministrul Cîmpeanu.

Fără să obțină acordul majorității specialiștilor, oamenilor de cultură, cadrelor didactice, studenților, elevilor, părinților, legile nu au nicio șansă să producă rezultatele așteptate.

Trecem printr-un moment complicat în educaţia românească care are nevoie de modernizare, cu condiţia să împlinească acordul majorităţii actorilor importanţi din societate. România Educată şi legile lui Cîmpeanu n-au obţinut acest acord, aşa că trebuie reluat tot procesul de la zero.

O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când serveşte nevoilor şi cerinţelor societăţii la o etapă a evoluţiei sale.

Provocările la care trebuie să răspundă acum societatea sunt: globalizarea, explozia tehnologiilor, digitalizarea, mobilitatea persoanelor ideilor şi mărfurilor, apartenenţa României  la UE şi NATO, noua ofertă de joburi în piaţa muncii.

Şcoala trebuie să răspundă acestor provocări şi, mai mult, să pregătească elevii pentru viitorul context de 20-30 de ani în care se va afla societatea.

Sistemele sociale, în particular cel educaţional, sunt inerţiale şi conservatoare. Este şi bine şi rău. Bine pentru că nu plonjează în aventuri cu final necunoscut, rău pentru că opun rezistenţă când e vorba de schimbare şi modernizare. Această „opoziţie” poate fi învinsă prin explicarea detaliată a schimbărilor, iar schimbările să fie găsite şi introduse în deplină transparenţă, cu participarea largă a întregii societăţi.

Şcoala trebuie să se plieze pe nevoile şi cerinţele elevilor şi societăţii. Să nu se comporte ca un malaxor în care intră toţi elevii şi scapă cine poate.

Preşedintele Iohannis şi ministrul Cîmpeanu au greşit grav când au presupus că doar ei doi pot impune o nouă viziune şi modernizare a educaţiei. Rezultatul s-a văzut. Majoritatea specialiştilor, experţilor, cadrelor didactice, părinţilor, studenţilor, au criticat şi au prezentat lacune mari şi erori din legile propuse de Cîmpeanu.

Cum va fi noul ministru se va vedea şi după modul în care îşi va alege echipa. Dacă îşi va alege persoanele cu funcţii de conducere şi consilierii dintre politrucii habarnişti impuşi de partid, nu are nicio şansă să schimbe ceva în educaţie. Va fi supus presiunilor cercurilor de interese venite de la clientela politică a partidului.

Cum criteriul de a fi soldat „credincios” al PNL nu mai trebuie respectat de noul ministru, sunt șanse să vedem o echipă de conducere la minister formată din specialiști recunoscuți, nu de politruci habarniști.

În ce etapa suntem acum

Avem:

-Rapoartele  Comisiei prezidenţiale conduse de Mircea Miclea;

-Legea 1/2011 (legea Funeriu);

-Proiectul România Educată al preşedintelui Iohannis;

-Pachetul de legi al lui Cîmpeanu.

Avem amplele discuţii şi mii de amendamente propuse pe legile Cîmpeanu, un material imens care trebuie integrat într-un tot unitar. Plus sutele de articole de presă scrise de specialişti.

Cea mai bună soluţie este numirea unei echipe de lucru formată din experţi şi specialişti nepolitici, din afara ministerului Educaţiei, care în 2-3 luni să agreeze o formă a legilor Educaţiei ce va fi înaintată guvernului şi parlamentului. Comisia trebuie să lucreze în deplină transparenţă, cu consultarea largă a cadrelor didactice şi celorlalţi specialişti care nu fac parte din comisie. Nu în secretul absolut în care a lucrat ministrul Cîmpeanu.

Personal aş porni de la Legea 1/2011, la care aş aduce completările şi modificările cerute de evoluţia societăţii şi a lumii din ultimii 11 ani. Sunt şi lucruri care au lipsit din Legea 1/2011, şi care pot fi adăugate acum.

Urmează apoi procesul de elaborare a legislaţiei secundare, care de asemenea trebuie făcut public şi transparent, cu acceptarea observaţiilor şi propunerilor pertinente ce vin din societatea civilă.

Aspecte ce ar trebui avute în vedere în noile legi ale Educaţiei

Pe structura Legii 1/2011 trebuie revăzute  şi completate articolele care aduc schimbările necesare actualei etape din Educaţie.

Curriculum. Legea trebuie să prevadă următorii paşi realizaţi prin legislaţia secundară.

-Stabilirea profilurilor absolvenţilor după ciclul primar, gimnazial, liceal;

-Lista competenţelor generale  la sfârşit de ciclu, şi a competenţelor specifice pe discipline şi ani de studii;

-Planurile cadru şi programele şcolare;

-Evaluarea.

Curriculumul trebuie să ţină cont de cei patru piloni ai educaţiei:

A învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună.

De asemeni, să aibă patru dimensiuni: conceptual teoretică, aplicativ-practica, transdisciplinara şi  generatoare de învăţare continuă.

Noul curriculum trebuie să conţină şi discipline agregat: ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului, educaţie pentru societate, care să fie organizate pe module, unele obligatorii altele opţionale.

Pentru fiecare disciplină să fie prevăzute în programa şcolară secţiuni minimale, medii şi de aprofundare, iar profesorii să aibă liberatatea să aleagă ce anume secţiune predau la o anumită clasă.

Curriculum la decizia şcolii trebuie să fie stabilit de Consiliul de Administraţie al şcolii, la solicitarea elevilor şi părinţilor, nu pentru completarea unor norme didactice.

Să nu existe mai mult de 8-10 discipline în Trunchiul comun pentru fiecare an de studii, şi încă 2-3 discipline opţionale. Nu mai mult de 12 discipline şi maximum 25 de ore pe săptămână pentru Trunchiul comun.

Sunt multe alte decizii importante care trebuie prinse în lege, pentru a nu fi lăsate la mâna decidenţilor legislaţiei secundare.

Structura şcolară. Învăţământul obligatoriu de 10 ani, clasa pregătitoare şi 9 clase de primar şi gimnaziu. Clasa a IX-a trebuie să rămână la gimnaziu, la 16 ani elevii ar fi trebuit să dobândească cultura generală de supravieţuire socială, şi să se îndrepte spre liceu sau spre o meserie.

Şcoala primară ar trebui să fie de 6 ani, gimnaziul pe patru ani (clasele a VI-a, a IX-a).

Este de văzut dacă n-ar trebui să urmăm exemplul Germaniei, şi să despărţim încă din clasa a VI-a filiera teoretică de cea profesională.

Liceul să aibă patru filiere: teoretică, vocaţionala, tehnologică şi profesională. A elimina filiera tehnologică liceală, în care intră şi liceele economice, este o eroare imensă avansată de proiectul România Educată. Liceele tehnice care nu realizează cel puţin 25% promovare la examenul de Bacalaureat, primesc în anul următor doar clase în filiera profesională şi merg în lichidare cu clasele de liceu pe care deja le au.

Evaluarea. Este vorba de evaluarea sumativă, la început de ciclu şcolar apoi la sfârşitul fiecărui an din ciclul respectiv şi la examenele naţionale. Evaluarea sumativă are rolul de a măsura progresul şcolar al elevilor, funcţie de care se stabileşte clasamentul şcolilor, evaluarea managerilor şi salariile cadrelor didactice. Evaluarea sumativă se face standardizat, unitar la nivel de ţară, cu aplicaţii informatice. Se face cu bazine de itemi, pentru fiecare disciplină şi an de studiu, cu trei secţiuni: minim, mediu şi de aprofundare. Elevii primesc la evaluare teste tip grilă personalizate, generate de aplicaţie, similare dar nu identice, o treime din fiecare secţiune, pentru a elimina copiatul. Corectarea o face aplicaţia, cu rezultatele trimise la Centrul Naţional de Evaluare. În felul acesta se generează media progresului şcolar al elevilor unui profesor, unei clase, unei şcoli. La examenele naţionale se procedează la fel.

În rest, pentru evaluarea predictivă şi formativă rămân în vigoare standardele actuale.

Admiterea la liceu are o soluţie foarte bună propusă de Daniel Funeriu pe site-ul edupedu.ro.

Reducerea abandonului școlar prin crearea unui mediu atractiv de învățare. „Elevul este în centrul activității școlare” a fost până cum o lozincă fără conținut. Școala trebuie sa se plieze pe nevoile, talentele și înclinațiile elevilor, adaptând curricula școlară la caracteristicile colectivului de elevi. Profesorii pot face acest pas esențial, dacă legea le dă voie. Evaluarea activității profesorilor trebuie să conțină și acest aspect, elevii sa vină „cu drag” la școală.

Examenul de Bacalaureat. Este construit în legile lui Cîmpeanu pe soluţia aberantă dată de la Cotroceni, în România Educată. „Soluţia” prevede un examen obligatoriu de cultura generală la 8-10 discipline, pentru toţi absolvenţii de liceu. Adică, ar da acelaşi examen la matematică şi elevii de la matematica-informatica, şi cei de la  filologie, sport, muzica, desen şi teologie. O prostie!

S-a ignorat faptul că Bacalauretul nu încheie o etapă de cultură generală în viaţa tânărului, ci de preprofesionalizare în viaţa profesională care urmează după Bacalaureat. Începând cu clasa a XI-a elevii ştiu ce drum profesional vor urma în viaţă, şi se pregătesc doi ani de liceu pentru acel drum. Fie de inginer, medic, jurist, economist, profesor, etc. Atunci de ce să fie testaţi la cultură generală, care se încheie după învăţământul obligatoriu de 10 clase?

Actualul examen de Bacalaureat este o soluţie mult mai bună decât cea propusă de România Educată, dar totul ar trebui decis după ce se stabileşte structura curriculară a liceului.

Protecţia plagiatorilor. Este principala sursă a scandalului generat de legile lui Cîmpeanu. Noua formă a legilor trebuie să elimine cele trei căi de salvare a plagiatorilor: prescrierea faptei, renunţarea de bună voie la titlul de doctor şi înlocuirea CNATDCU cu universităţile în analiza şi apoi  stabilirea plagiatelor.

Concluzie

Sunt multe alte lucruri de adăugat, dar în viitoare articole. Noul ministru al Educației are puțin timp pentru promovarea noului pachet de legi, dacă dorește să intre în vigoare la 1 septembrie 2023. Așteptăm cu interes noua formă a proiectelor de legi pentru Educație.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite