Ivan cel Mic şi Reding cea de Aur

A fost odată ca niciodată un tinerel, care ar fi vrut să fie Făt-Frumos. Dar nu era. Era doar Ivan. Cătălin Ivan.

Şi tinerelul a ajuns de prin Brăila la o facultate în Iaşi. Şi cum colinda Ivan dealul Copoului, îmbătându-se cu mirosul de tei, s-a îndrăgostit. A simţit cum îi tremură inima, cum i se zbate sângele în vene la gândul ei. Când începea s-o simtă, Ivan înnebunea. Nu mai ştia ce face. Ce vorbeşte. Singura dorinţă a lui era că trebuie să o aibă! Şi ea, o vrăjitoare sinistră, îşi luase un nume nu prea de basm, Puterea.

Dar, să lăsăm puţin basmul şi să vă spun ce a urmat. Cătălin Ivan s-a înscris în PSD şi a început să urce, susţinut din toate părţile. Doar era tânăr, aprig şi un foarte bun ascultător al căpcăunului-primar Gheorghe Nichita, cel care taie şi spânzură tot ce mişcă roşu prin Iaşi. Şi Nichita l-a îndrăgit pe Ivan, că lui astfel de oameni îi plac, care tac şi execută. Şi l-a îndrăgit atât de tare, încât făcea şi glume, că i-ar plăcea să-l ia de ginere. Dar asta chiar a fost doar un basm.

În realitate, Ivan a urcat, şi a urcat, şi a urcat. A devenit puternic sau, cel puţin, aşa i se părea. Şi a fost membru în Consiliile Local şi Judeţean, dar n-a făcut nimic. Cel puţin, nimic de păstrat într-un basm. Poate doar o întâmplare când Ivan, sunat de un jurnalist şi întrebat de ce a votat să îndatoreze Iaşiul cu 50 de milioane de euro, a înlemnit. A bâiguit doar: „ăăă", „îîî", „deci, revin eu cu un telefon". Şi Ivan nu a mai revenit, dar şi-a telefonat toată suflarea roşie din Iaşi, plângându-se că se ia presa de el. Asta a fost cam singura faptă demnă de notat din cariera lui Ivan în administraţia locală. În schimb, în cea politică, a bifat multe funcţii în PSD. Până când a ajuns europarlamentar.

Şi mare mi-a fost mirarea să văd că, recent, Ivan, fâstâcitul de la Iaşi, a făcut cel mai mare scandal în Parlamentul European. S-a comportat ca pe malul Bahluiului, exact cum a văzut la căpcăunul cel mare, Nichita. A ţipat, a insultat, s-a luat de culoarea portocalie a hainelor doamnei Viviane Reding, zâna cea bună din basmul nostru. Ivan a uitat că e un nimeni şi că zâna pe care o scuipă are zeci de clase peste el. Şi e puternică, influentă. Şi are şi dreptate când spune că România nu poate intra acum în Schengen, după dezmăţul politic făcut de amicii lui Ivan. Dar zâna noastră, ca o zână adevărată, nu i-a spus lui Ivan că el are cravata de culoarea ciumei-roşii. I-a zis doar ceva de „fermitate în acţiunile UE".

Doar că, aşa cum îl ştiu eu pe Ivan, şi îl ştiu bine pentru că eu sunt povestitoarea, el nu a înţeles nimic. Aşa că îi voi simplifica eu: Alo, domnul Ivan, tot eu sunt la telefon. Nu te mai întreb de ăia 50 de milioane de euro. Ştiu că habar n-ai de ei. Dar întoarce-te acasă că Bruxelles-ul nu e Iaşi, cum nici Parlamentul European nu e Consiliul Local, cum nici tu n-ai să fii vreodată politician! Doar un papagal! Sau, mă rog, ce animale zburătoare or mai fi prin basme.

Ramona Ursu este jurnalist "Adevărul"