INTERVIU Se pregăteşte finalizarea primului lungmetraj despre Experimentul Piteşti

NewsInt a discutat cu Victoria Baltag , primul regizor care a iniţiat realizarea unui film de lung-metraj artistic despre Experimentul Piteşti şi este singurul regizor care a reuşit să finanţeze un film de lung-metraj artistic din donaţii.

"Experimentul Piteşti" este un lung metraj-artistic cu Ion Caramitru în rol de suport, realizat după o documentare de peste patru ani în arhivele IICCMER, cu material din Arhivele Naţionale de Film înserate în lung-metraj, un film 100% independent, singurul film românesc finanţat din crowdsourcing şi campanii naţionale şi internaţionale de colectare de fonduri, cu o vizibilitate în presa natională şi internatională de peste 4000 de ştiri (încă înainte de lansare). Filmările au avut loc în locaţii autentice (muzee, case memoriale, forturile din Bucureşti, fosta închisoare de la Piteşti, etc.) şi au fost finalizate în 2015. În proiect sunt implicaţi peste 600 de oameni. Filmul mai are nevoie încă  de fonduri pentru finalizare.

Sunteţi autoarea unui film de lung metraj despre experimentul Piteşti. Cum comentaţi importanta unui astfel de film pentru istoria şi cultura recente ale României?

Cred că orice societate sănătoasă se bazează pe o temelie fundamentată şi bine sedimentată a cunoaşterii istoriei şi a trecutului neamului. Ignoranţa naşte monştri. Este important pentru viitorul copiilor noştri să ne cunoaştem greşelile trecutului şi să învăţam din ele pentru a nu le mai repeta. Să nu uităm că un popor care îşi ignoră trecutul, îşi ratează viitorul. Uitaţi-va în ce ţara trăim şi ce inconveniente avem la tot pasul. De ce oare?

Totul porneşte de la educaţie şi de la cunoaştere.

Găsesc acest film foarte important pentru societatea noastră şi cultura recente ale României, mai ales acum, la celebrarea a 30 de ani de la căderea comunismului.

Care sunt factorii care v-au determinat să realizaţi un astfel de material?

Eu am aflat despre Experimentul Piteşti la Universitatea de Vară organizată de IICCMER în 2011. Trecusem prin două facultăţi, două maştere, aveam peste 40 de cursuri extracurriculare şi culmea, nu ştiam nimic despre acest subiect fiindcă manualele şcolare nu amintesc despre aceste atrocităţi. M-am întrebat dacă este normal..şi răspunsul m-a îndreptăţit să mă apuc de acest film cât mai repede cu putinţă.

Povestiţi-ne experienţa Dumneavoastră în relaţia cu organizaţiile statului român în demersul făcut pentru realizarea acestui film de lung-metraj.

În demersal meu am scris la Ministerul Culturii, la Institutul Cultural Român, la toate ambasadele româneşti în lume şi cele străine în România, am trimis solicitări de audienţa la Ministerul de Extene şi la Ministerul Românilor de Pretutindeni, am contactat primarii, am scris chiar şi Presedinetelui României. Unele institutii nu s-au sinchisit să răspundă, altele mi-au dat răspunsuri care nu aveau legătură cu solicitarea mea. Primăria din Piteşti insa, susţine acest proiect, le mulţumim, şi aşteptăm suportul primăriilor din Iaşi şi Bucureşti. Ministerul de Externe ne-a răspuns că la 30 de ani de la căderea comunismului un astfel de film ar fi foarte bine-venit, aşteptăm soluţii cu privire la o modalitate de colectare de fonduri şi din partea dumnealor. Ministerul Românilor de Pretutindeni nu a dat răspuns nici zecilor de mesaje şi solicitări, la fel ICR, la fel Ministerul Culturii, iar din partea Preşedintelui României am primit răspuns printr-un consilier că Preşedintele nu are bani pentru susţinerea unui astfel de proiect dar că încurajează realizarea filmului. Dintre cele 120 de ambasade străine cărora le-am scris, doar 4 mi-au răspuns că au primit solicitarea mea şi că nu pot să ne ajute. Ambasadele româneşti însă, deşi am trimis zeci de solicitări, nu au dat niciun răspuns. Mai cu seamă, am scris Ambasadorului Român în Franţa, care mi-a fost şi profesor la FJSC şi nu am primit nici măcar o confirmare a email-ului. Se pare că Domnii Ambasadori sunt foarte ocupaţi cu evenimentele de vizibilitate, după cum văd pe reţelele de socializare. ICR New York au postat apelul nostru pe paginile dumnealor de social media şi vor sprijini în măsura posibilităţilor, cu o proiecţie privată în vederea colectării de fonduri, după ce vor fi aranjat o sală pentru film, dacă între timp vom mai avea nevoie de fonduri, după cum mi-a comunicat Domnul Dorian Branea, Directorul ICR NY. 

Această este întreagă colaborare cu instituţiile statului din câte îmi amintesc.

Adiacent acestei etape, am contactat peste 1500 de companii private, majoriatea fara raspuns.La un moment dat, aveam impresia ca fac o munca sisifica.

În recentele publicaţii din presa românească şi cea internaţională vorbiţi despre dificultatea finanţării unui film, mai ales cel la care lucraţi acum, film inspirat din faptele reale cunoscute şi sub denumirea de Experimentul Piteşti. Înţelegem că proiectul este la final de drum şi că mai aveţi nevoie de ultimele fonduri pentru a-l finaliza. Cum aţi reuşit să finanţaţi lung-metrajul şi de ce sumă mai aveţi nevoie?

În urma stagiului la Departamentul de Publicaţii al Comisiei Europene, am strâns câteva mii de euro cu care am început etapa de dezvoltare si cea de pre-producţie a filmului. Am aplicat între timp pentru fonduri la Creative Media şi la alte organizaţii private (cum este de exemplu Raiffeissen Bank care au o politică de sponsorizare a proiectelor culturale, mall-urile din România, etc.) precum şi la instituţiile de stat menţionate mai sus. Am scris peste 1500 de aplicaţii. Din păcate aceste insitutii ne-au refuzat finanţarea din motive independente, şi singura variantă rămasă a fost cea de crowdfunding. Astfel, am lansat prima campanie pe Indiegogo, ca mai apoi să ne mutăm pe platforme naţionale precum Sprijină.ro sau Bursa Binelui. 

Am reuşit să finanţăm acest lung-metraj prin crowdsourcing, adică sprijin prin servicii sau/si ajutor material de la oamenii din întreaga ţara. În prezent, mai avem nevoie de 36 000 de euro că să finalizam post-producţia. Campania de pe Bursa Binelui este activă prin click aici.

Puteţi să ne prezentaţi profilul persoanelor care pot să contribuie financiar la acest film şi cum pot să va contacteze aceste persoane?

Companiile pot direcţiona cei 20% din impozitul anual pe profit către filmul nostru, pot face sponsorizări sau contracte bater de publicitate. Antreprenorii, filantropii, business angels pot să investească sau să facă donaţii pentru acest film. Orice român salariat poate direcţiona cei 2% din impozitul anual pe venit către film, prin Asociaţia Connections sau poate face o donatie modica. Mai mult decât atât, prin intermediul platformei de pe Bursă Binelui, fiecare român poate dona de la 10 lei la 1000 de lei. 

Preconizati că o data sumă necesară colectată, în 2 luni post-producţia lung-metrajului va fi finalizată. Care este următorul pas?

 Următorul pas este să trimitem filmul la concursurile internaţionale aferente festivalurilor de film ca mai apoi să dăm viaţă lung-metrajului în toate cinematografele (sperăm să găsim distribuitorul potrivit care să ne ajute).

Foarte important pentru noi este ca acest film să ajungă la toţi românii. Aşadar, dorim să organizăm o caravană care să meargă în fiecare sat, comună, oraş fără cinematograf, şi să proiectăm filmul  si acolo.

Ce alte proiecte media vă propuneţi să realizaţi în viitor?

Lucrez la un documentar despre viaţa profesională a lui Titus Munteanu, un proiect independent, şi de această data fără buget. Dacă pentru Experimentul Piteşti s-au găsit aşa de greu bani, cine oare ar investi fonduri în documentar despre Titus Munteanu? Întreb pentru un prieten (şic)!

Următorul lung-metraj artistic va fi reproducerea filmului pierdut al lui Benjamin Dondane, Nostradamus-ul cinematografiei interbelice.

Credeţi că România ar putea creă un branding de tară consolidat prin producţiile media care să promoveze ţara noastră? Cum aţi vedea o astfel de strategie?

 Cred că strategia promovării României stă în calitatea muncii noastre, în seriozitate, în politica lucrului bine făcut, în onestitate şi transparenţa. Acesta ar trebui să fie branding-ul de promovare al ţării, nu temele materialelor de film. Arta îşi doreşte să fie, măcar ea, liberă în exprimare!

Victoria Baltag a absolvit un MA cu merit în film, istorie şi televiziune la Universtiatea din Birmingham, un MSc cu 10 la licentă, oferit de Academia de Studii Economice din Bucureşti, este absolventă de Jurnalism la FJSC şi Sociologie la FSAS, ambele la Universitatea din Bucureşti, studiază un doctorat în film la University College London, este regizor, producător, asistent universitar, jurnalist, blogger, trainer, antreprenor. Victoria are peste 40 de filme documentare şi de scurt -metraj, cu premii naţionale şi internaţionale. Pentru aceaste realizări a primit în 2018 Premiul de Excelentă în Afaceri Cinematografice oferit de către Acquisition Internaţional, Marea Britanie.