Festivalul enescian al muzicii și-a făcut debutul cu pânzele sus...

...dar nu chiar cu toate!                                          

Bucuria, întremarea spirituală, de a fi ascultat finalul Simfoniei a 9-a de Gustav Mahler, sub bagheta lui Simon Rattle cu participarea eminentului ansamblu London Symphony Orchestra, pot spune, a fost un moment în adevăr unic! Unic în viața noastră muzicală a ultimilor șase sau șapte decenii; poate chiar mai mult de atât!

In celebrele sale expuneri t.v., ne aducem aminte, mai mult decât natura meditativ elegiacă a întregului excurs simfonic, Leonard Bernstein observa aici o viziune întreită asupra morții. Făcea referire, atunci, la propria sa plecare din această lume, prevestea apoi disoluția gândirii tonal-armonice și, în final, făcea referire la sfârșitul de natură faustiană a culturii și a artei în general. Teribilă viziune!

In perspectiva timpului care se scurge necruțător, aș comenta cea de a treia prorocire a maestrului, observând în acest final extincția însăși, înseninată, deloc tragică, resemnată, topirea în neant petrecută la nivelul dimensiunii umane. Filajele timbrale de un rafinament greu de imaginat, uimitor de realizat, întreaga susținere extinsă pe spațiile uriașe ale construcției simfonice, o datorăm acestui eminent colectiv simfonic condus  zilele trecute de carismaticul Simon Rattle.

Tot sub bagheta fermecată a domniei sale, în compania aceluiași eminent colectiv orchestral, am putut audia unul dintre cele mai captivant rostuite programe ale actualei ediții festivaliere, anume celebra Simfonie Turangalila datorată compozitorului francez Olivier Messiaen – mare personalitate a muzicii europene a secolului trecut, lucrare precedată de fermecătoarea piesă enesciană, Voix de la nature. Trebuie observat, structurată în zece episoade, inspirată de un epos indian, lucrarea compozitorului francez a fost prezentată la noi, în compania filarmoniștilor bucureșteni, cu decenii în urmă,  fiind una dintre cele mai complexe, mai dificile  lucrări orchestrale din întreaga literatură a genului. Meritul dirijorului, al muzicienilor ansamblului, devine cu atât mai important! 

Este de observat, la distanță de doar o singură zi, universul mahlerian a fost definit – în egală măsură - prin realizarea celei de a doua simfonii, de această dată sub bagheta maestrului Zubin Mehta, cu participarea orchestrei, a corului celebrului Teatru  Maiul Muzical Florentin, a sopranei Christiane Karg, a altistei Michele Losier. Este o construcție amplă, extinsă pe cinci părți, un monument al simfonismului postromantic, moment ce a marcat anii sfârșitului de secol XIX, definind un sfârșit pe care Mahler însuși și-l închipuia a fi... fără de sfârșit.

Amintesc faptul potrivit căruia inclusiv actuala ediție a Festivalului și-a făcut debutul cu tradiționalul concert al Filarmonicii bucureștene, concert condus de directorul artistic al Festivalului, dirijorul Cristian Măcelaru. Este de remarcat realizarea, o numesc impecabilă, a celei de a doua Rapsodii enesciene în re major, lucrare de nostalgică înclinare, și care nu pălește cu nimic în fața celebrității primului opus de acest fel. A fost definită cu suplețea trăsăturii de maestru, cu o claritate luminiscentă care greu poate fi uitată.    

Celălalt mare moment al seri de debut a fost participarea celebrului violoncelist Gautier Capucon în susținerea uneia dintre cele mai grandioase pagini concertante ale instrumentului său, anume Concertul în si minor de Antonin Dvorak. Dispune de un ton suplu a cărui cantabilitate se apropie de cea a expresiei vocii umane, complex timbral ce susține una dintre cele mai ample construcții concertante. In schimb, greu de admis, muzicienii ansamblului s-au mobilizat cu evidentă dificultate. Decalajele, dezechilibrele de sonorități au fost evidente.

Am remarcat, pe de altă parte, coerența realizării Simfoniei a 3-a, în do minor, cu orga, de Camille Saint-Saens, lucrare magistral împlinită de  Orchestra Națională a Capitoliului din Toulouse, ansamblu condus de această dată de Christian Badea.

In deschiderea concertului, poemul simfonic enescian Isis, lucrare împlinită orchestral de maestrul Pascal Bentoiu, a întărit apartenența acestei creații la climatul francez al muzicii primei jumătăți a secolului trecut. Ansamblul vocilor feminine ale Corului Academic Radio, ansamblu condus de maestrul de cor Ciprian Țuțu, a întărit coloritul timbral realmente fermecător al acestei lucrări pe care autorul a pregetat a o include în catalogul opus-urilor sale.

Este de recunoscut, natura spirituală de franceză apartenență a întregii seri a fost împlinită cu participarea eminentului violonist Renaud Capucon, cel care ne-a dăruit versiunile sale, absolut captivante, ale celor două celebre creații concertante, anume Rapsodia concertantă  Tzigane de Maurice Ravel și  Poemul pentru vioară și orchestră de Ernest Chausson, lucrare atât de dragă lui George Enescu.

In alt sens, trebuie observat, entuziasmul, bucuria concertelor aflate în desfășurare nu pot acoperi o mare lipsă pe care actualul director artistic, dirijorul Cristian Măcelaru, nu a putut sau nu a știut a o gestiona. Am în vedere absența de pe frontispiciul festivalier a operei enesciene  Oedipe, ”opera vieții mele” cum obișnuia să o numească autorul însuși.                Este una dintre capodoperele genului muzical-dramatic din prima jumătate a secolului trecut! Cu destulă jenă trebuie recunoscut faptul că lucrarea lipsește în egală măsură, de multe stagiuni, din repertorul O.N.B., primul teatru liric al țării. Este, desigur, motivul pentru care participarea instituției în actuala ediție festivalieră, a fost considerată a fi fost inoportună. Trist și adevărat!

Cum putea fi suplinită – în anume măsură – această absență? Evident prin importul acestui spectacol, invitând în actuala ediție a Festivalului, unul dintre teatrele muzicale europene care dețin în repertoriul curent acest titlu. Spre exemplu, este de observat, una dintre cele trei scene lirice berlineze, deține în repertoriu acest spectacol! A fost prezent pe afiș în stagiunea precedentă! Este drept, cu anume abrevieri care nu împietau, însă, asupra structurii de ansamblu a operei.

Materialul a apărut anterior în revista  România Literară.