Europarlamentarii se porcăiesc între ei la Bruxelles. Din nou, acum și în vecii vecilor

Cred că nimic și nimeni nu poate înfrâna pornirea demolatoare a europarlamentarului român în viață, cu voie de la partid să se dea în stambă cum a învățat dânsul mai bine la mahalaua post-fanariotă a politicii de la noi. Că vedem asta zilnic, chiar n-ar fi o mare surpriză, cel mult ar mai umple pe unii tineri de scârbă și le-ar grăbi drumul spre cariere oriunde în lume, cât mai departe și fără întoarcere.

Problema, cel puțin din punctul meu de vedere, este că și această echipă de europarlamentari de acum duce mai departe, chiar cu patimă și talent, tradiția dezbinării pe care am văzut-o caracterizând grupul mic și mereu dezunit al aleșilor neamului care, numai ei știu cum, au reușit să-și convingă partidele „să-i pună pe liste”, deci să fie aleși de popor, împachetați frumos și trimiși la Bruxelles să aducă un plus de bine pentru electoratul rămas acasă. Am avut ocazia să-i văd încă de la începuturi, când aveau doar statut de observatori, am sperat că fiecare ciclu ar fi putut să aducă un plus de coeziune acestui grup național românesc, măcar în momentele când, ca acum în cazul Schengen sau al PNRR, interesele erau și sunt enorme, cu implicații care țin de viitorul națiunii noastre în ceea ce va fi viitoarea arhitectură a Europei, în toate domeniile. Am văzut cum unii dintre ei, cazuri rare și și aproape excentrice față de medie,  au stabilit contactele necesare și au intrat în noua lume.

Dar ceilalți, mulți, mult, mult prea mulți, au continuat să aducă de acasă întreg pachetul de intoleranțe și ură pe care l-au servit înspre deliciile sarcastic exprimate ale multor europeni.

Dar alții nu se ceartă între ei? Ba da, sigur că da, numai că știu că există mereu, extrem de clar, limita interesului național și nevoia de respectare a forței, credibilității naționale și imaginii de forță a statului. În principiu, cine transgresează aceste linii are mari probleme acasă și iese, mai mult sau mai puțin discret, din absolut toate jocurile. Dar porcăiala la Bruxelles este foarte gravă deoarece, dincolo de aceste considerente generale și oricând aplicabile, are rolul de a semnaliza prietenilor și neprietenilor totodată , care sunt vulnerabilitățile reale ale unei țări tocmai pentru că se demonstrează lipsa de unitate pe probleme fundamentale.

În acest context, liderul delegației PSD din PE îi acuză pe colegii săi din grupul REPER că, „acționează cu premeditare și consecvență împotriva intereselor esențiale ale României”.  Domnul Dan Nica merge și mai departe, spunând că ceea ce fac cei din REPEER (partidul condus de Dacian Cioloș) este o încercare „de a capitaliza electoral, cu orice preț, chiar și acela al sabotării propriei lor țări” interesele României. În replică, doamna Ramona Strugariu, fostă membră USR și acum la REPER a spus că „acum să vedem cine vrea binele României. Că cine îi vrea răul, e clar”, afirmând că PSD „scoate condiționarea PNRR din reforme, banditește, prin Regulamentul RepowerEU. Și transformă România într-un gropar al reformelor nu numai pentru propria lor dezvoltare, ci și pentru alții din Europa”.

E foarte grav și aceste acuzații de trădarea intereselor naționale și de sabotare a ceea ce înseamnă jocurile de importanță esențială ale României nu sunt și nici nu pot fi o joacă. Sigur că, pentru ai noștri, acasă, asta nu e decât gargară obișnuită de politician, scuzabilă deoarece și fiindcă a fost spusă la nervi, pe oboseală. Asta dacă vrem să arătăm că nu ne pasă de nimic și de nimeni.

Altfel, când se zice chestia asta cu trădarea intereselor naționale, dacă am fi cu adevărat în UE și NATO,  credeți că n-ar fi reguli de urmat care să dicteze un anumit tip de răspuns instituțional?

În rest, dacă iarăși tăcerea va fi regula de joc, să privim și noi cu atenție și îngrijorare, adică să nu facem nimic, plini de resemnarea mioritică bleagă și credință profundă în teoria conspirației universale împotriva noastră.