Doamna Raluca Turcan şi reducerea democraţiei

Pare-se că principala misiune a doamnei Raluca Turcan, vicepremier în guvernul Orban (al câtelea?) şi prim-vicepreşedinte al PNL, este aceea de se duce în fiecare seară la câte o televiziune. Cu scopul clar de a explica inexplicabilul.

Cu vocea ei cântată de deţinătoare cam întârziată a rolului Julietei la nu ştiu care Teatru de mâna a doua sau a treia,  la fiecare nouă apariţie televizată, doamna Turcan ne spune doar pe jumătate adevărul despre cum stau lucrurile în privinţa alegerile anticipate pe care zice domnia-sa că le-ar dori, cu mic, cu mare, toţi românii. Întrebată pe ce se bazează când afirmă asta, doamna Turcan cheamă în sprijin rezultatele de la alegerile europarlamentare  ca şi pe  cele de la alegerile prezidenţiale.   Cu toate că se înmulţesc indiciile în conformitate cu care nu prea mai există şanse în vederea îndeplinirii acestei dorinţe care e mai curând una a preşedintelui  Klaus Iohannis şi a unei părţi a conducerii liberale, doamna Turcan ne dă asigurări că partidul nu ar fi căzut victimă propriilor iluzii.  Şi că are în vedere şi chiar la îndemână şi un plan B pe care, desigur, nu are cum să ni-l dezvăluie.

Doamna Turcan  este şi o devotată suplinitoare. Înlocuieşte, pasămite,  pro bono, ş absenţa comunicatorilor reali de la Ministerul Sănătăţii. Comunicatori ce se dovedesc incapabili să explice cum stau lucrurile cu zisa privatizare a sănătăţii pe care o tot clamează PSD-ul şi o atacă la Curtea Constituţională doamna Renate Weber, aldista cocoţată pe criterii strict politice în poziţia pe nimic meritată de avocat al poporului. Post de unde serveşte nu poporul, ci eminamente PSD.

Doamna Turcan face  pe neştiutoarea în momentul în care i se cere să dea detalii despre ce se întâmplă la organizaţia PNL Iaşi. Care ştie toată ţara, numai doamna Turcan, nu, că e pe punctul de a da în clocot la gândul că fostul pesedist Mihai Chirică va fi băgat cu limba de pantofi în partidul Brătienilor, după care va candida în numele acestuia la un nou mandat de primar al oraşului de pe malul Bahluiului.  A trecut demult vremea în care celălalt prim-vicepreşedinte al partidului, dl. Rareş Bogdan, garanta cu propria lui carieră politică că nici un pesedist nu va fi primit şi cu atât nu va primi dregătorii şi funcţii în PNL.

Acum două zile la Realitatea Plus, am văzut-o pe doamna Turcan în imposibila situaţie de a justifica nejustificabilul. Adică decizia preşedintelui Klaus Iohannis de a semna, şi nu oricum, ci cu plăcere, decretele de numire în funcţii a doamnelor Gabriela Scutea şi Georgiana Hosu. Prima devenită procuror general al României, cealaltă mare şefă la DIICOT. Aceasta în pofida faptului că nici una, nici cealaltă  nu a primit avizul favorabil al CSM.

Să reamintim că CSM a formulat la adresa celor două doamne noian de acuze, din care doar o parte mi se par şi mie a sta cu adevărat în picioare, celelalte fiind zvonistică în stare pură. Acuzele au fost contrabalansate de ministrul Justiţiei, dl. Cătălin Predoiu, printr- un exces de laude şi adjective. Preşedintele Iohannis s-a dovedit a fi mult mai sensibil la adjective, întărindu-şi argumentaţia pe care şi-a bazat sus-menţionata plăcere pe faptul că respectivele avize ar fi pur consultative. Pe acest caracter al rolului consultativ al avizelor şi pe trimiterea în derizoriu a recomandărilor unor foruri europene şi-au construit apărarea deciziei preşedintelui Iohannis mai toate mărimile liberale. Printre ele, firesc, şi serafica, delicata doamnă Raluca Turcan. Care a mai adus în discuţie şi argumentul socotit a fi unul imbatabil, forte că, în urmă cu ani, nici d-na Laura Codruţa Kövesi nu a avut avizul în cauză şi cu toate acestea fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu, a numit-o.

Pare-se că doamnei Raluca Turcan îi este necunoscută celebra zicere a francezilor Comparaison n’est pas raison. I-o fac cunoscută eu pe această cale. Şi o întreb dacă nu ar fi cumva şi mai cinstit, şi mai pe româneşte ca în locul acestor exerciţii de retoric să ni se explice tot mai vizibila alunecare a preşedintelui Iohannis spre atitudinea de tip monarhic prin zicerea pesedistă Pentru că poate! S-ar reactiva în acest chip şi mai vechea şi până mai deunăzi neîmplinita dorinţă a doamnei Viorica Dăncilă de reducere a democraţiei.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro