Despre schimbare, despre oameni, despre România!

Am cunoscut recent un jurnalist care, văzând activităţile în care sunt implicată, mi-a propus să ne întâlnim pentru a discuta şi a scrie un material care să prezinte cititorilor povestea mea, povestea unui tânăr ca oricare altul care a studiat în străinătate şi a ales să revină în România pentru a deveni antreprenor social. Zis şi făcut!

Ne-am văzut, am povestit, am râs despre naivitatea noastră de a crede că încă putem schimba lumea. Materialul a fost publicat şi, la puţine ore după, realitatea ne-a lovit în faţă.

Era sâmbătă dimineaţă când am început să citesc comentariile rău-voitoare pe care publicul le scria la adresa mea, a jurnalistului, a tinerilor care aleg să revină în ţară şi, la final, la adresa României. Mi-am promis mie că nu voi lăsa aceste lucruri să mă descurajeze, că voi merge înainte şi voi continua să privesc jumătatea plină a paharului. Comentariilor nu mă mai rănesc astăzi şi nu îmi ridică semne de întrebare dacă să mă întorc a fost alegerea potrivită. Cu toate astea, ele continuă să îmi arate nivelul real al majorităţii oamenilor din România. Şi e trist!

Nu am pretins niciodată că aş fi Joanna D’Arc sau că am puterea de a salva o ţară întreagă şi de a schimba lumea pocnind din degete. Sunt doar un tânăr care, deşi ar fi putut să rămână în străinătate, a ales să revină. M-am întors pentru că aici totul e încă de făcut, pentru că văd multe oportunităţi acasă, pentru că şi în România îţi poţi construi un viitor şi o carieră de succes. E drept că e mai greu şi că trebuie să munceşti mai mult, însă, pentru mine nu a fost calea uşoară.

Primul lucru care trebuie schimbat în România este mentalitatea. Nu situaţia economică, nu politicienii, nu sărăcia!

Am revenit înarmată cu optimism, perseverenţă şi putere de muncă şi am avut norocul să cunosc nişte oameni minunaţi alături de care am pus bazele Akcees, o organizaţie non-profit prin care ne propunem să educăm tineri antreprenori. Akcees e o organizaţie construită cu multă muncă, nopţi nedormite şi eforturi supraomeneşti pentru a face lucrurile să se întâmple. Nicio donaţie de la mătuşa Tamara nu a intrat în această ecuaţie, niciun contract cu statul ori fonduri europene obţinute cu mici atenţii. Nimic! Şi nici sistemul de pile şi relaţii nu a funcţiona. A mers, însă, cel al recomandărilor, cuvintele frumoase spuse de  participanţii şi partenerii mulţumiţi, feedback-ul primit la final de proiect!

Citind comentariile răutăcioase am înţeles încă o dată că primul lucru care trebuie schimbat în România este mentalitatea. Nu situaţia economică, nu politicienii, nu sărăcia! Mentalitatea este ce ne ţine pe loc şi nu ne lasă să ieşim din balta asta de mediocritate în care ne zbatem de atâţia ani. Este mentalitatea omului de rând care, frustrat de neputinţa de a construi ceva pe cont propriu se uită în ograda vecinului cu invidie şi în loc să se întrebe cum a reuşit să ajungă mai departe, începe să acuze. Mereu se vor găsi argumente pentru bunăstarea celui din jur: a furat sau poate a avut pile, a obţinut fonduri europene, a făcut afaceri cu statul şi câte şi mai câte. Argumentele astea servesc drept justificare pentru omul de rând care justifică aşa de ce el însuşi nu a reuşit să realizeze mai mult, de ce a rămas în urmă. Tot argumentele astea sunt cele care îl împiedică să evolueze.

Va fi foarte greu să ne dezvoltăm până când nu schimbăm mentalitatea omului de rând, până când nu înţelegem că sunt sute, mii de poveşti de succes care au la bază muncă, perseverenţă şi dedicare, profesionalism şi nopţi nedormite, sacrificii personale şi nu pile, relaţii sau şpăgi.

A venit momentul să încetăm să criticăm oamenii din jur, să luăm de la ei ce e bun şi să nu mai judecăm. Să încetăm să ne întrebăm de ce capra vecinului e mai grasă şi să ne vedem de capra din ograda noastră. Cred că dacă reuşim să facem asta multe probleme se vor rezolva de la sine. Mai multe decât ne-am închipui.

Schimbarea stă în fiecare dintre noi şi se face încet, persoană cu persoană. Primul pas este să ne uităm la ce putem să facem mai bine, să creştem noi şi să îi ajutăm şi pe cei din jurul nostru! O lume mai bună se construieşte încet, cărămidă cu cărămidă!