Carmen Sylva. Misiune ispititoare

Acest titlu- Misiune ispititoare-inspirat din corespondența primei perechi regale, apărută la Editura Humanitas cu titlul: Cu iubire tandră, Elisabeta/ Mereu al tău credincios, Carol , definește ultima producție a Asociației If a femeilor din artă realizată de  actrița – regizoare Liana Ceterchi, fondatoarea asociației.

Dedicat reginei Elisabeta, cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva, spectacolul ne livrează un portret analitic și emoționant al acestui cap încoronat care l-a însoțit pe regele Carol I în misiunea de civilizare și modernizare a României , începută în anul 1866 când a descins în această țară promițându-i fericirea. Fidelă respectului și iubirii pe care fosta ducesă de Wied i-l va purta regelui, acompaniindu-l până la moartea acestuia , autoarea textului vorbește de fapt în scenariul ei nu doar despre dragostea conjugală ci și despre realizările acestui cuplu indestructibil, dedicate emancipării europene a poporului a cărui  încredere o câștigă prin reușite istorice. Având aspectul unui jurnal, aceste confesiuni se concentrează pe  modelul de implicare al reginei în această misiune ispititoare ( sintagmă cu care o împodobește la sosire viitorul prim ministru Dimitrie Sturdza) definită atât pe plan personal cât și istoric. Cu educația aleasă și disciplina dobândite în Germania lui Bismark, regina Elisabeta nu era mai puțin capabilă decât luminatul rege să înțeleagă conjuncturile politice și treburile statale stându-i alături în  împrejurări cu adevărat istorice. Acestea se referă la evenimente precum Războiul de Independență din 1877,  campaniile din Balcani, conflagrația mondială, dar și la realizările epocale la nivel national inventariate conștiincios prin înscrisuri proiectate pe un ecran –fundal, de la prima cale ferată la podul de la Cernavodă, și lista e lungă. În ceea ce o privește regina se mândrește cu actiunile sociale de răsunet în  domenii precum sănătatea, învățământul, cultura ( a pictat un Evangheliar), pe care le împlinea cu fonduri adunate în chip original: Carmen Sylva scriind la mașina de scris, Carmen Sylva scriind cu pana, Carmen Sylva pictând, Carmen Sylva cântând la orgă, Carmen Sylva acompaniindu-l pe Enescu, Carmen Sylva cântând la harpă, Carmen Sylva croșetând, Carmen Sylva citind, Carmen Sylva… Aceste cărți poștale cu autograf erau sursa mea de venit pentru a-mi susține financiar numeroasele mele acțiuni de caritate, și societăți de într-ajutorare pe care le patronam, scria ea. Dincolo de culisele și intrigile de palat care o ating inevitabil pe femeia cea mai expusă din regat, Liana Ceterchi se preocupă să redea figura demnă pe care regina a impus-o chiar și în situații mai puțin plăcute precum dezvăluirile infame din volumul ⹂Misère royaleײַ, făcute de secretarul palatului, care i-au atras după sine ani de exil. Cu alte cuvinte nu și-a negat misiunea, stând dreptă în fața destinului chiar și când acesta a lovit-o crunt  mai ales când i-a răpit fetița la numai 3 ani.

Și-a afirmat cu orgolioasă ambiție și pasiunile literare lăsând istoriei literare câteva cărți de poezie, din care actrița citează copios, proză opere dramatice iar saloanele patronate de Carmen Sylva ( nume deconspirat chiar de ea drept ⹂cântec al pădurilorײַ) celebre în epocă au devenit sprijin în afirmarea unor nume faimoase precum Elena Văcărescu, Eminescu , Enescu, Alecsandri.

 Interpretarea caracterizată de naturalețe a actriței Liana Ceterchi pune în lumină  firea blândă, atașantă a acestei femei despre care una din biografele sale spune : a fost aproape om ca noi. Păcat că a fost regină. . Dintre paginile alese se disting și acelea pline de căldură dedicate descrierii peisajelor țării  și trăsăturilor umane ale poporului, pigmentate cu observații despre melancolie, smerenie, tristețe. Alternând în interpretarea ei o anume jovialitate a firii atribuite personajului , cu prestanța  impusă de statutul regal, Liana Ceterchi creionează un profil ademenitor acestei femei care adoptă în garderoba ei marama și opincile lângă umbreluța aristocrată și peruca pe care și-o așează simbolic pe cap la începutul spectacolului.

 Pentru a ne menține în cadrul documetar, regizoarea apelează la un șir lung de proiecții care însoțesc vorbele  din prim plan, ba chiar și la un interviu inventat, fixând o data în plus, cu ajutorul arhivelor, ani, fapte, chipuri care au contribuit la facerea istoriei aestei țări vreme de 47 de ani cât a durat domnia lui Carol I. O muncă de documentare obligatorie,  de apreciat. Subliniind meritele domniei Elisabeta a României din spectacolul Lianei Ceterchi , femeia emancipată care spunea despre ea că s-a născut cu un secol mai devreme, își îngăduie să fie în anumite momente ceremonioasă și chiar didactică formulând aprecieri de manual la adresa regelui  : Menirea ta, a fost mai presus decât întemeierea unei dinastii și consolidarea unui popor. Menirea ta a fost aceea de a civiliza o parte a lumii. Tu ai deschis larg căile pentru întreaga Europă.

Nu uită să adauge însă,  și o confesiune despre menirea ei ca om de litere:

 Eu am vrut să am o curte artistică, o Ferrara... Poate că solul în care am vrut să sădesc, nu era încă pregătit. Un lucru e sigur: nu suntem meșterii destinului nostru, suntem jucăria destinului.

Pământul este un loc de trecere… nu rămâne nimic, doar arta. Dispar civilizații, dispar popoare, rămân doar arhitecții și poeții lor.

Prin modul convingător, emoționant și larg documentat prin care spectacolul Misiune ispititoare  ne conectează la istorie el se recomandă unei difuzări mai largi, în școli și universități mai ales.  Deocamdată salutăm prezentarea în premieră de la Jockey Clubul roman fondat, ca atâtea alte instituții de prestigiu din România, de regele Carol I, făuritorul României moderne.