Care e treaba ONG-urilor?
0Faptul că opinia publică n-a indicat ONG-urile în lista responsabililor pentru scandalul azilelor groazei este un semnal pozitiv pentru societatea civilă. Asta ar putea însemna că rolul sectorului neguvernamental a fost corect înțeles și că, implicit, oamenii văd cu ochi buni activitatea ONG-urilor în domeniul serviciilor sociale.
Potrivit sondajului CURS realizat după apariția în spațiul public a informațiilor despre ororile din acele cămine, vina principală pentru chinurile îndurate de vârstnici și de persoanele vulnerabile rezidente ar aparține organelor de control ale statului, urmate de autorități și de conducătorii/proprietarii stabilimentelor respective.
Încurajatoare totodată pentru sectorul neguvernamental este și cota de încredere de care beneficiază, în alte cercetări sociologice din această perioadă: circa 25%. Nu pare mult, însă în condițiile unei vizibilități mediatice mai degrabă slabe a ONG-urilor (cu mici excepții) și pe fondul confuziei în privința misiunii acestora, cifra este nesperat de bună. Mai ales dacă o comparăm cu scorul obținut în mai toate sondajele din urmă de segmentul politic. În sondajul CURS efectuat în luna iulie, de încredere foarte multă/multă în rândul cetățenilor se bucură pompierii (83%), Armata (67%), Biserica (66%), școala (47%), primăriile (43%), NATO (40%), UE (36%) și, la egalitate, ONG-urile (24%) și presa (24%), mass-media provocând totuși mai multe rezerve, 71%, față de 65% ONG-urile. La coada clasamentului se situează politicul, sub 20% încredere.
Situația arată similar în Barometrul civic realizat în perioada mai – iunie 2023. Românii au cea mai mare încredere în instituția Bisericii (media 6 din 10, 31% încredere absolută), în Armată (22% încredere totală), NATO (23%) și UE (16%). Urmează mediul privat, Poliția, ONG-urile și presa, sectorul politic fiind ultimul în ierarhie, cu o cotă dezolantă de încredere și una semnificativă de neîncredere: 54%.
Să fie, oare, onorabila clasare a ONG-urilor efectul implicării spectaculoase în sprijinul refugiaților ucraineni, efort care continuă neîntrerupt, pentru acomodarea în spațiul românesc a celor fugiți din calea războiului? Să-i fi impresionat pe concetățeni faptul că ONG-urile au atras, prin forțe proprii, peste 12,3 milioane de euro pentru sprijinirea dezrădăcinaților fără voie și au ajutat direct mai mult de 200.000 refugiați din categoria celor mai vulnerabili (vârstnici, persoane cu dizabilități, persoane cu boli cronice etc)? Ipoteza e măgulitoare, dar în bună parte falsă. Pentru că alte răspunsuri date de subiecții sondajelor denotă doar o vagă cunoaștere a activității și importanței ONG-urilor pentru bunul mers al societății, în ansamblul ei.
Bunăoară, în Barometrul menționat, românii văd ca având mare importanță în mișcările civice următorii actori: cetățenii (30%), jurnaliștii (29%), sindicatele (27%) și mediul academic/cercetătorii (26%)! ONG-urile vin abia pe locul al cincilea, cu 21%, la egalitate cu... serviciile secrete, care au însă cotă negativă mai mare, 17% (față de 14% ONG-urile). Clasamentul continuă cu grupurile de activiști, organizațiile internaționale, politicienii și... George Soros.
În privința acțiunilor sociale cu cel mai puternic impact în societate, răspunsurile date sunt: grevele (22%), urmate de susținerea ONG-urilor (19%) și implicarea în ONG-uri (18%). Pare că ONG-urile sunt considerate mai ales pârghii de acțiune sau reacție civică, deși ele acoperă, mai puțin vizibil pentru publicul larg, domenii variate, de la zona socială la protecția mediului, acțiuni de tineret și voluntariat ș.a. De pildă, aproape 40% din totalul serviciilor sociale (centre de îngrijire și asistență pentru persoane vulnerabile, cantine sociale, cămine pentru vârstnici, servicii de îngrijire la domiciliu, centre de zi pentru copii/familii etc.) este furnizat de ONG-uri, ceea ce ușurează substanțial misiunea statului. În plus, trece adesea neobservat rolul ONG-urilor în economia țării, deși un raport FDSC din 2017 arăta că ele aveau la acel moment circa 100.000 de angajați, comparabil la nivel național cu sectorul cultural și cel al intermedierilor financiare.
Conform Barometrului citat, sectorul neguvernamental era pomenit și cu importanță în menținerea democrației (15%), imediat după administrația centrală și locală (17%), deși rolul principal le era atribuit unor entități externe, NATO (29%) și UE (26%), urmate de presă (24%) și Justiție (23%). Asta deși în alt sondaj de opinie din primăvară, respondenții aveau cu totul alte așteptări de la ONG-uri. În rezolvarea cauzelor sociale, ele ocupau... ultima poziție (cu 6%), devansate fiind de Guvern (38%), de indivizi/comunitate, primării, Parlament și mediul de afaceri. Sarcina ONG-urilor ar fi, potrivit sondajului respectiv, să se ocupe cu... promovarea sportului și a mișcării de masă (sic!), alături de primării, comunitate și firme, cu combaterea violenței domestice (alături de Parlament și comunitate), cu susținerea copiilor orfani/bătrânilor singuri (la egalitate cu primăriile și înaintea Guvernului), cu dezvoltarea antreprenoriatului (sic!), cu reducerea sărăciei și a discriminării sociale, cu îmbunătățirea educației copiilor, cu promovarea imaginii României în exterior ș.a. Din această enumerare, reiese că multor cetățeni continuă să le fie neclar rolul ONG-urilor, chiar dacă, iată, percepția lor este în general pozitivă. Ca în basmul popular, „Un ochi plânge, unul râde”...
Se încarcă comentariile...
