Cadoul sinistru pus de Putin sub Bradul de Crăciun

Cel puțin 15 de oameni au murit și alți 20 au fost răniți după ce armata rusă a lansat un atac cu rachete asupra orașului Herson din Ucraina, țintind Târgul de Crăciun, la o oră de mare afluență, chiar înainte de Sărbători.

Nu este numai un gest criminal, pur criminal în marea tradiție a comportamentul glorioasei armate ruse, este un act barbar care justifică pledoaria din ce în ce mai puternică în favoarea instaurării unui Tribunal special pentru crimele rusești în Ucraina, ca unitate de sine stătătoare parte a Tribunalului Penal Internațional de la Haga. Ordinul dat pentru efectuarea acestui atac este într-adevăr unul sinistru și care încalcă regulile nescrise dar acceptate prin tradiție în partea asta civilizată a lumii în care trăim.

Poate vă amintiți că tradiția spunea că perioadele sărbătorilor constituiau, de regulă, un moment în care funcționa armistițiul tacit, niciodată proclamat sau prezentat ca atare în vreun comunicat oficial, dar respectat mereu ca moment de grație în care oamenii puteau scăpa – fie și pentru câteva ore – de ororile războiului. Cel mai aproape de noi sunt scenele uluitoare din timpul Primului Război Mondial în care soldații din ambele  tabere au ieșit din tranșee și au împărțit între ei proviziile și au cântat împreună, chiar dacă știau că a doua zi urmau să fie din nou dușmani de moarte.

Dar Rusia vine ca urmașă directă a celeilalte tradiții istorice, la fel de impresionantă și puternică, cea lăsată lor moștenire de huni: în tactica militară inițiată de Attila, „Biciul lui Dumnezeu”, exista regula absolută ca, în cazul în care o cetate nu se preda, trebuia distrusă de fața pământului și toți locuitorii săi uciși. Dar, dacă acceptau supunerea totală, erau cruțați și plăteau tributul anula. Firesc, s-a spus, acestea erau regulile războiului purtat pentru a impune valorile unui tip de civilizație asupra alteia, considerată inferioară și trebuia anihilată.

Tradiția civilizației occidentale a introdus treptat alte reguli, bazate pe valorile spirituale comune, cele ale creștinismului, reguli nu întotdeauna respectate și onorate ca atare dar care, fundamental, au impus ideea că, în definitiv, războiul trebuia să se spună unor reguli pe care combatanții se angajau să le respecte. Nimeni însă, până acum, nu s-a gândit să impună în ansamblul acestor reguli, eventual ca un protocol special la Convențiile de la Genva, obligația ca, într-un conflict, nu numai să nu fie atacată populația civilă (prevedere care există ca atare), ci că asemenea atacuri să fie considerate drept „crimă de război” și „crimă împotriva umanității: dacă su ca țintă, spre exemplu, Târgurile de Crăciun.

Nimeni, în afara Rusiei,  nu se putea gândi că un asemenea tac ar fi posibil de ordonat și, mai ales, că cineva avea să-l și execute.

Dar, evident, n-a fost cazul și asta arată că, pe fond, războiul acesta arată cât de grav s-au erodat stavilele morale de tradiție proclamat creștin ortodoxă ale decidenților ruși și cât de mare este influența susținerii războiului din partea Patriarhului Kiril. Toate bisericile creștine își binecuvântează soldații și armele lor înainte de bătălie, transmițând totodată convingerea absolută că Dumnezeu va fi doar de partea unora și că, astfel, proprii soldați, purtători de cauză sfântă, vor intra direct în rai, absolviți de orice păcate.

Dar, de data asta, nu mai vorbim de soldați care, în definitiv, își fac meseria pentru care sunt plătiți, omorând cât mai eficient și rapid, distrugând obiectivele-țintă. Dar ăștilalți creștini ce vină existențială aveau, au fost uciși doar că s-au dus la cumpărături sau să se bucure de Târgul de Crăciun conform tradiției? Aici a lovit armata lui Putin, deschizând ușa unui precedent sinistru, ouă etapă în demența care a cuprins omenirea.