Acceptarea funcţiei de premier de către Ilie Bolojan ar putea schimba ecuaţia alegerilor din România

Ilie Bolojan are profilul de politician de care România are nevoie acum. Nu dă din gură la posturile tv doar să-şi facă reclamă, are realizări remarcabile ca primar la Oradea şi şef de CJ Bihor, adică omul dovedeşte  prin fapte, nu prin vorbe, cum ar trebui făcută politica în România şi nu se face.

FOTO PNL Bohor

Cel mai important atu al său, a arătat că înţelege ce importanţă are scăderea cheltuielilor de funcţionare a statului, când a redus la jumătate numărul funcţionarilor de la CJ Bihor, şi a funcţionat mai bine şi mai cu spor în continuare. Nimeni altcineva în ţară nu a avut curajul şi determinarea sa, iar banii economisiţi astfel i-a investit în infrastructura judeţului Bihor.

În unul  dintre rarele  interviuri la tv Digi24, a dovedit că nu foloseşte apariţiile în media să-şi facă reclamă personală, nu s-a lăudat, deşi avea cu ce, nu s-a lăsat încuiat de întrebările moderatorilor, ba chiar i-a contrat atunci când era cazul.

Ilie Bolojan premier, opţiunea comună a PNL şi USR

Propunerea a venit, prima oară, de la Elena Lasconi, preşedinta USR. Apoi şi PNL s-a raliat propunerii, prin vocea lui Robert Sighiartău şi a altor şefi ai PNL. Această dublă alegere netezeşte drumul spre o guvernare comună de dreapta, care să repare dezmăţul bugetar provocat de PSD-Ciolacu.

Bolojan a dovedit prin fapte că înţelege importanţa reducerii cheltuielilor bugetare, o cale sigură de reducere a deficitului bugetar, de îndeplinire a cerinţelor CE care ne cere un buget sustenabil şi stabil.

Recentul plan emis de Ministerul Finanţelor şi cerut de CE, nu conţine mai nimic la reducerea cheltuielilor bugetare. Câte ministere şi instituţii s-ar desfiinţa, cu cât s-ar reduce numărul bugetarilor dintre care 30% taie frunze la câini, plimbă dosare cu şină, deşi ar putea fi înlocuiţi prin digitalizare.

Reiau, pentru a nu ştiu câta oară, exemplul ministerului Agriculturii. Are 111 instituţii subordonate, printre care Direcţia Agricolă a municipiului Bucureşti! În condiţiile în care toată agricultura este privatizată şi nu este clar cu ce se ocupă miile de funcţionari din minister şi instituţiile subordonate. Există ţări europene care se descurcă foarte bine cu 16, 14 sau chiar 8 ministere. Noi avem nevoie de 21, 1,3 milioane bugetari şi 16.000 de ordonatori de credite bugetare!

Ciolacu ştia şi era conştient de necesitatea unor astfel de reduceri, dar nu a avut curajul să ia vreo măsură, fiind an electoral. Şi atunci, a lăsat ţara să se ducă la un deficit de 8% şi o datorie externă de 52,7% din PIB. Ca sa câstige el alegerile a sacrificat viitorul României.

Propunerea reducerii deficitului într-o perioadă de 7 ani presupune ca România să plătească doar dobânzi la împrumuturi de 600 de miliarde de lei. Cât toate autostrăzile din România!

Consiliul Fiscal a avertizat guvernul de o situaţie şi mai gravă care ar putea să apară:

„Pieţele financiare pot "îngheţa" din nou, din varii motive, iar ţările care sunt prinse pe picior greşit (deficite mari) plătesc scump. România a mai trecut printr-un episod amar că urmare a efectelor crizei financiare din 2008-2009.”

În această situaţie posibilă, guvernul ar rămâne fără bani de pensii şi salarii bugetare.

CE a îngheţat banii din PNRR şi Programul de Coeziune, şi m-ar mira dacă ultimul plan al guvernului României i-ar mulţumi pe cei de la Bruxelles, pentru că nu conţine măsuri decisive de reducere a cheltuielilor de funcţionare a statului. Această reducere ar fi premisa conformării voluntare a cetăţenilor la plate taxelor şi impozitelor către stat, fără de care România rămâne la o colectare la buget de 27% din PIB, în timp ce ţările europene sunt la 40-45%. OUG „trenuleţ” şi altele asemenea şi-au arătat ineficienţa. Încasările la buget n-au crescut semnificativ, în timp ce cheltuielile salariale bugetare  s-au dublat. Plus pensiile majorate de la 1 septembrie.

Cum ar ajunge Bolojan premier

Presupun că acum este convins să-şi asume o astfel de funcţie, după declaraţiile de la singurul interviu acordat la tv:

Și da, mă voi implica cu siguranță și în politica națională, dar problema nu este ca cineva să fie președinte, premier, președinte de Senat sau lider de grup. Ca să schimbi o comunitate, ca să o influențezi semnificativ îți trebuie stabilitate în guvernare, îți trebuie coaliții puternice, îți trebuie legi bune (...), îți trebuie un stat eficient și îți trebuie politici care să susține competitivitatea economică a țării. (...) Concret, mă voi implica în politica națională din moment ce sunt în Parlament. Nu are importanță poziția”.

Rezultă că Ilie Bolojan s-a convins pe sine însuşi să se implice în funcţii importante în statul român, inclusiv aceea de premier.

Problema este ce preşedinte l-ar desemna premier. Dacă Ciolacu câştigă alegerile prezidenţiale, PSD nu poate guverna de unul singur, după ce a şi semnat că nu va face alianţă cu AUR. Rămâne o coaliţie cu PNL, USR şi alte forţe de dreapta. Dar condiţia necesară pentru o astfel de coaliţie este desemnarea lui Ilie Bolojan ca premier, altfel rămâne singur la guvernare.

Premierul are între prerogative politica economică şi bugetară a statului român, iar dacă are o majoritate parlamentară care să-i susţină politicile, preşedintele, fie el Ciolacu sau altcineva, nu are cum să-l contrazică. Eventual să rişte o suspendare.

Dacă Ciucă sau Lasconi intră în turul al doilea la prezidenţiale, lucrurile sunt şi mai simple, deja au anunţat că-l susţin pe Bolojan pentru funcţia de premier, ceea ce le dă şansa să-l învingă pe Ciolacu în turul al doilea, şi să simplifice guvernarea de dreapta care ar urma din 2025.

Problema este că dacă voturile alegătorilor de dreapta se vor împărţi între Ciucă şi Lasconi, Simion are şanse mari să intre în turul al doilea şi atunci, vrând-nevrând, se va repeta scenariul Vadim-Iliescu din 2000. Ne punem batista la nas şi votăm Ciolacu. Dar cum spuneam, cu un parlament majoritar de dreapta Ciolacu nu are ce face, îl va desemna premier pe Bolojan și va urma   politicile economice şi bugetare promovate de premierul Ilie Bolojan.

Toate aceste anticipaţii sunt presupuneri, deocamdată. Rămâne ca electoratul să-şi facă propriile calcule şi judecăţi, şi să voteze pentru binele României şi pentru un viitor mai bun pentru români.