Articole scrise de Nicolae Manolescu

Citesc în „Adevărul“ din 11 martie că din Parcul Copou din Iaşi au fost furate, sub ochii poliţiei, trei statui de bronz: a lui Ciprian Porumbescu, a lui N. Gane şi a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. 3 din 14. În greutate, fiecare, de 100 de kilogra...

I-aş reproşa, din capul locului, cărţii lui Lucian Boia, „De ce este România altfel?“ (Humanitas,2012), care a stârnit discuţii pasionate, parti pris-ul vădit încă de la titlu: în fond, România, ca orice ţară, „este aşa cum este“, nu neapărat „o ţară...

Mass-media s-a inflamat când Uniunea Scriitorilor a pierdut în justiţie dreptul de folosinţă a Casei Monteoru, unde îşi avea sediul central din 1949....

Există mai multe motive care mă fac să vorbesc nu de revenirea la ordinea zilei a vechiului analfabetism, ci de un analfabetism de tip nou.

Organizaţia USR are drept scop principal să facă vizibilă o breaslă tot mai bătută de Dumnezeu. Şi să-i asigure un minim necesar supravieţuirii într-o economie de piaţă extrem de crudă....

Mă abat de la tema cărţii lui Gabriel Andreescu – manipularea dosarelor – ca să relev câteva lucruri din dosarul lui Noica. Din păcate, cred că e necesar. Trebuie să spun din capul locului că este unul din cele mai compromiţătoare....

Era şi timpul să fie examinată critic lunga şi confuza dezbatere publică referitoare la dosarele Securităţii, urmare a Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, precum şi constituirea CNSAS...

Din fericire, nu mă aflam în ţară când mass-media românească, mai liberă decât pasărea cerului, îl conducea pe Sergiu Nicolaescu pe ultimul drum, aşa că am fost cruţat de unul din cele mai urâte spectacole din câte le-a fost dat să vadă prietenilor m...

Mărturisire: Ca şi Petru, m-am lepădat de trei ori în ultima vreme de principiile mele şi anume de a călători numai spre vest, de a evita ţările exotice şi de a nu face o pasiune pentru natura sălbatică....

Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge în Noua Zeelandă. Iată-mă întors după 24 x 2 ore de zbor efectiv, ceea ce înseamnă 36 x 2 cu cele petrecute între avioane şi după paisprezece zile cât am stat în ţara de la antipozi....

DECLARAŢIE Acum, că Sărbătorile au trecut, pot să mărturisesc că-mi simt inima uşoară. Sunt decenii bune de când am pierdut simţul Crăciunului. Cât despre Anul Nou, el nu mi-a spus niciodată nimic. Ba da, mint, mă încăpăţânam să petrec ultima noapte ...

Plictisit de talk show-urile politice, în plină lună decembrie electorală, de pe toate posturile româneşti de televiziune, am dat întâmplător pe TVR 2 peste filmul „Endgame“ al regizorului englez Peter Travis.

Plictisit de talk show-urile politice, în plină lună decembrie electorală, de pe toate posturile româneşti de televiziune, am dat întâmplător pe TVR 2 peste filmul „Endgame“ al regizorului englez Peter Travis....

Noţiunea de cultură schimbându-şi sensul în decursul timpului, este evident că astăzi un om este considerat cult conform altor criterii decât cele de ieri.

S-au împlinit 50 de ani de când am terminat facultatea, cu unul mai puţin decât ar fi fost normal, dacă nu intervenea exmatricularea, din a cărei cauză studenţia mea a durat şase ani, în loc de cinci, câţi prevedeau reglementările epocii....

Ceea ce ideologiile, fie politice, fie religioase, fie morale tind să distrugă este cultura în sens larg - patrimoniu, tradiţie, cultură vie....

Cine nu-şi aduce aminte de Domnul Trandafir? Nefericiţi aceia dintre noi care n-au întâlnit în copilăria lor de şcolari un Domnul Trandafir. Cu alte cuvinte, un dascăl adevărat....

INIŢIERE Nenumărate legende din toate colţurile lumii ne spun povestea tânărului plecat în căutarea unui bătrân de la care să poată afla secretul învăţăturii

TENDINŢĂ Reforma şcolii pare să fie la modă peste tot, în România, în Franţa, în Ungaria şi cine mai ştie unde. Mă pregăteam să scriu un articol despre dezbaterile pe această temă din Franţa, când mi-a căzut sub ochi un articol despre reforma decisă ...

fără imagine ABSENŢĂ M-am întrebat, nu o dată, de ce nu avem o istorie a romanului, aşa cum generaţiile de critici de dinaintea noastră s-au întrebat de ce nu avem roman.

MĂSURĂ În ianuarie 1966, una din primele măsuri luate de Secţia Literatură şi Artă a CC al PCR a constat în schimbarea conducerii de la Uniunea Scriitorilor şi a câtorva redactori-şefi ai revistelor literare.

Sub acest titlu „plagiat" (autodenunţul e de prisos, câtă vreme nimeni nu mai foloseşte astăzi cuvântul „consideraţii"), va fi vorba totuşi de lucruri cât se poate de actuale, chiar dacă nerecunoscute ca atare.

Există romancieri care ştiu cum se scrie un roman şi romancieri care fură meseria. Aproape de fiecare dată, cei care ştiu sunt şi cei care au vocaţie de romancieri.

Răspunsul la întrebarea din titlu pare, la prima vedere, simplu: în principiu, oricine este interesat de literatură şi posedă fondurile necesare, fie instituţie, fie persoană particulară....

Voi continua însemnările pe marginea cărţii Anei Selejan, „Glasul patriei, un cimitir al elefanţilor în comunism“.

Revista „Glasul patriei“ a fost o publicaţie de propagandă comunistă, plină de texte odioase, semnate de scriitori români de primă mână....

Nu doar tinerii care locuiesc în cartierul meu, dar şi părinţii lor par a se fi dispensat de odinioară nelipsitul raft de cărţi.

Pamfil Şeicaru a făcut în 1958 o listă a meschinăriilor poetului, într-un articol-pamflet....

Întrebarea poetică şi doar pe jumătate retorică pe care şi-o puneau Villon şi medievalii, inspiraţi de fatalismul Ecleziastului, mi-a revenit în minte zilele trecute, răsfoind presa anilor 1990....

E vorba, după cum se va vedea imediat, de un alt fel de revizuire decât aceea despre care am scris cu o săptămână în urmă....

S-au împlinit, luni 5 august, 90 de ani de la naşterea lui Marin Preda.

N-am fost de acord cu destule lucruri din, altminteri, extraordinarul spectacol din deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la Londra, majoritatea acestora fiind fără mare importanţă, aşa că le voi trece sub tăcere. Unul mi-a atras însă atenţia ...

Povestea este extraordinară şi merită spusă. Am citit-o eu însumi în hebdomadarul francez „Le Nouvel Observateur“ de la mijlocul lui iulie.