Articole scrise de Horia Ghibuțiu

Fie-i îngăduit unui iremediabil fan Pink Floyd, care visează la concertul la care a asistat miercuri seara de aproape trei decenii, să-şi admită slăbiciunea în public: am fost emoţionat până la lacrimi de magnificul show multimedia dat de Roger Water...

Îndeobşte plictisitoare, lucrările Congresului Fonetic Internaţional, desfăşurat în acel an la Bucureşti, luară o turnură pe care nimeni n-o putuse anticipa. Hodoronc-tronc, ordinea de zi se schimbă ca prin farmec încă de la deschidere....

Pink Floyd am fost eu. Cel din adolescenţă. Eu, oximoronul, revoltatul, nonconformistul, de neînţelesul, contradictoriul. Mi-am luat acest nume de meloman, fiindcă Pink Floyd au compus operă (rock, e drept). Am făcut-o la multă vreme după ce Syd Barr...

Textele tale sunt prea lungi, mi se reproşează. Bine, zic, dar scriu pe blog, până la urmă, cât iese, iese, n-o să aştern patul lui Procust, ca să bat recorduri de optimizare, indexare şi ce o mai conta pe lumea asta mare a Internetului.....

Mă consider un om norocos. Viaţa şi cariera mi-au scos în cale oameni de seamă, care mă îmbogăţiseră deja spiritual, fiindcă le citisem operele. Doar faptul că am dat mâna cu ei n-ar trebui să însemne mare lucru, dar eu îl socot un privilegiu şi mă f...

În neaşteptat de torida după-amiază a zilei de 5 iunie 2009, în redacţia unei reviste dintr-o corporaţie străină cu sediul din România în Pipera, o fată şi-a întrebat o colegă: „Şi, ce mai ştii de Horia?“. Cea din urmă s-a întors să verifice în spate...

Excepţionalul – unicul – merit al Teatrului de Revistă e că mai există. În această tranziţie spre nimic, într-un context în care prostul gust şi amatorismul au invadat scena, iar mainstream-ul umorului popular e dat de emisiuni de divertisment ale un...

Şut! Anunţul sună ferm, dar deloc ameninţător, fără să prevestească tensiunea momentului. Apoi vârful degetului mijlociu atinge uşor, perfid, degetul mare al mâinii drepte, doar în tenis când „tai” o minge mai vezi asemenea execuţii, şi se năpusteşte...

Atenţie! Această postare poate conţine păreri teribil de subiective! Ieşiţi de la film? Da. Cum e? Românesc. Aşa sună dialogul nespus de realist transcris, sub formă de banc, de scriitorul Nicuţa Tănase, într-unul din volumele sale de umor publicat, ...

M-am întors din cea mai neobişnuită vacanţă în care am fost vreodată. Aflasem de ţinutul tabloid din nişte pliante turistice şi ştiam că e un loc cu totul şi cu totul altfel decât cele în care mai fusesem, aşa că mi-am luat inima în dinţi şi, într-o ...

Nu ştiu niciun student la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Dar, dacă aş cunoaşte vreunul, aş fi curios în ce măsură e dispus să  facă, în paralel cu şcoala, şi practică adevărată. Nu ca aia la sfârşitul căreia obţii o hârtie de la un...

Slap, slap, slap! Târşâitul trândav al slapilor unui lungan deşirat zgârie tăcerea unei Cai a Victoriei lichefiată de căldura bucureşteană (la asfinţit, spre sfârşitul lui iulie, oricum tot oraşul pare pustiit). Vlăjganul, altminteri destul de trendy...

În vremea Internetului, nimic nu mai era ca odinioara: peste imperfecta omenire offline se pogorâse era democraţiei totale, accesibilă oricui şi gratuită. Oricine avea o pagină şi, mai ales, oricine putea să comenteze orice şi oriunde, la adăpostul u...

La noi, privitul înapoi cu simpatie e sport de masă. Iar „decreteii“ sunt răsfăţaţii valurilor artificiale care întreţin nostalgia din spaţiul public românesc....

Încă de pe vremea în care mă apucam, la pubertate, de fumat – mai ţin minte prima tigară, oribilă, probabil Carpaţi fără filtru, fumată alături de o gaşcă faţa de care voiam să mă dau mare, în vacanţa de vară, şi gustul şi mai nasol al acelor de brad...

Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. De data aceasta, însă, pentru că vineri este 8 martie, am pregătit pentru cititoare o ediţie specială, povestea de dragoste a unui băiat. Horia Ghibuţiu, protagonis...

fără imagine Un sconcs pe care l-a călcat maşina de tuns iarba. Sconcsul acela sunt eu. Nici eu nu cred ce spun, dar spun ce spun pentru că e trendy să fii om modern, european şi anticomunist.