Afacerea de succes a ţăranului modern: agricultură eco pe bani europeni. „La orice lucru trebuie să fii optimist şi să ai multă voinţă“
0Ion Joarză (38 de ani), din localiatea sibiană Presaca, a reuşit să transforme agricultura ecologică, direct pe teren, fără solarii, într-o afacere de succes, în care şi-a implicat întreaga familie.
În familia lui Ion Joarză (38 de ani) din localitatea sibiană Presaca, agricultura se practică de generaţii, din cultivarea pământului şi din creşterea animalelor au trăit şi părinţii, şi bunicii. De la ei a prins „microbul“ şi a învăţat foarte multe lucruri, însă şi-a dorit mai mult decât să-şi asigure cele necesare consumului propriu. Astăzi, ferma familiei este considerată de mulţi drept un adevărat model de succes în agricultura ecologică.
Cu hârtiile a fost mai greu
În 2009, bărbatul a accesat un program pe fonduri europene pentru tineri fermieri şi a reuşit să obţină o finanţare de 20.000 de euro. Aşa a putut să-şi cumpere mai multe utilaje, teren şi să se extindă şi pe partea de zootehnie. Acum are un tractor românesc, semănători – şi de grâu, şi de porumb, culegător, utilaj pentru împrăştiat azot, utilaj de erbicidat, disc şi plug.
„La început am avut vreo cinci vaci, trei-patru porci, acum am 20 şi ceva de vaci cu viţei cu tot, 4 scroafe şi 15 porci pentru îngrăşat, un hectar cu legume, castraveţi, roşii, fasole. Mai cultivăm 4 hectare de lucernă, 15 de porumb, 5 de grâu, 2 de orzoaică, 6 de fâneaţă, cartofi pe jumătate de hectar“, îşi enumeră averea fermierul.
Spune că n-a fost simplu să obţină banii europeni, sunt foarte multe hârtii de făcut, e nevoie de multă răbdare şi de perseverenţă. A fost, încă de la început, extrem de hotărât. „Am plecat cu ideea că e dreptul meu şi trebuie să-l iau, nu am renunţat. În 2010 am primit prima tranşă – 12.000 de euro, după trei ani, în 2013, tranşa a doua, încă 8.000. Au fost o sursă bună, mi-am cumpărat teren, în jur de 10 hectare, mi-am luat culegătorul de porumb, semănătorile de porumb şi de grâu“, povesteşte fermierul.
Absolvent al unui liceu industrial, Ion Joarză a făcut, tot pe proiectul european, două cursuri, unul de calificare ca lucrător în creşterea animalelor, obligatoriu, şi încă unul de contabilitate, pentru a şti cum să gestioneze şi partea administrativă.
Cum se cultivă cu adevărat ecologic
Toate legumele sunt cultivate sută la sută ecologic, direct pe teren, fără solarii. În fermă muncesc cot la cot toţi membrii familiei, Ion Joarză şi soţia, cei doi copii mai mari şi părinţii, doar la animale au un om angajat şi, sezonier, îşi mai iau ajutoare la recoltatul castraveţilor, a căror cultură în zonă este o tradiţie.
„La legume facem agricultură ecologică, totul numai natural, le şi săpăm, nu le erbicidăm“, explică bărbatul, care dezvăluie şi câteva din secretele reuşitei în agricultura ecologică.
„Castraveţii trebuie semănaţi într-o anumită perioadă, ca să prinzi ploaia, degeaba îi semeni mai târziu şi nu se fac. Gunoiul e cel mai mare secret, la noi e o zonă mai rece, trebuie să fie gunoi natural, nu doar la castraveţi, ci în general. Apoi, trebuie recoltat la timp: la castraveţi, dacă nu îi recoltezi când e perioada de creştere, i-ai aruncat, trebuie să-i culegi proaspeţi, să-i asortezi bine, castravetele de câmp nu se face ca acela de seră, toţi la fel, e unul mai strâmb, şi atunci trebuie să-i faci pe calităţi, pe sortimente, fiecare are alt preţ. Sunt anumite operaţii care trebuie făcute la timp. La cartof, de exemplu: trebuie să-l stropeşti de gândacul de colorado; dacă mergi prea târziu, se pune mană. Tot timpul trebuie să fii în temă, nu poţi sta acasă şi să nu ştii de ce are nevoie cartoful sau planta. La porumb, de exemplu, cu erbicidatul, n-ai făcut la timp, a dat buruiana peste el, ţi s-a dus recolta. Trebuie făcute arăturile bine, toate lucrările în general“, explică fermierul.
Şi animalele lui mănâncă în proporţie de 50 la sută hrană ecologică, fâneaţa, spre exemplu, nu este erbicidată, nici lucerna. Foloseşte erbicide la porumb, grâu şi orzoaică pentru că, suprafeţele cultivate fiind mari, nu se poate descurca altfel. „Animalele mănâncă pe jumătate ecologic. La lucernă nu-i dau azot, dar porumbul e mult, vreo 15 hectare, şi nu pot să nu-i dau. Nici la porci, nici la vaci nu folosesc concentrate. În fermele mari, îi fac în şase luni de 120 de kilograme, la mine durează un an“, se mândreşte Ion Joarză.
Porcii lui Ion Joarză ajung şi în Spania
Legumele cultivate în ferma familiei Joarză sunt vândute în principal în pieţele din Sibiu, şi mulţi dintre clienţi au deja vechime. Pe lângă legume, mai vinde brânzeturi, porci sau viţei.
„Cu legumele mergem la piaţă la Sibiu. Am făcut telemea, mi-am făcut nişte clienţi la Sibiu la oraş şi le duc direct acasă, mai mult iarna, când se răcoreşte. Pe mulţi dintre clienţi nu-i pierdem, îi păstrăm de la an la an, ne caută, ştiu că avem produse de calitate. Sunt şi oameni care ştiu ce înseamnă munca şi care îşi dau seama cum se lucrează. Majoritatea sunt oameni care au trăit la ţară şi ştiu ce înseamnă o brânză de ţară sau un castravete. De Crăciun, totdeauna fac o serie de porci de îngrăşat, atunci e preţul mai bun, am şi purcei mici, viţei tot în viu. Am vândut şi la intermediari care îi duc în Spania, Grecia“, explică fermierul.
Porci crescuţi de Ioan Joarză ajung în Spania şi Grecia FOTO: Ramona Găină
Gospodărie prosperă FOTO: Ramona Găină
Pe lângă legume, brânzeturi sau animale, vinde şi furaje, anul trecut a dat, spre exemplu, 7 tone de grâu şi 30 de tone de porumb.
Profitabil, dar cu foarte multă muncă
Ferma de la Presaca a produs anul trecut pentru vânzare aproximativ cinci-şase tone de cartofi, trei-patru de castraveţi, o tonă de ceapă şi una de roşii, o jumătate de tonă de fasole uscată, în jur de 200 de kilograme de brânză telemea lunar, cu precădere în sezonul rece.
Fermierul spune că profitul e undeva la 10% şi categoric se poate trăi din agricultură ecologică, însă cu foarte multă muncă. Norocul, spune zâmbind, e că în cazul familiei lui, munca înseamnă, în primul rând, pasiune. Băiatul îl moşteneşte, îi ajută în gospodărie şi vrea să urmeze un liceu agricol.
„Muncesc vara de la 5.00 dimineaţa şi seara până la 10 jumate, iarna mai puţin. Acum e fân de adunat, începem cu seceratul, e muncă întruna. Soţia spune câteodată că prea mult muncim. La orice lucru trebuie să fii optimist să ai multă voinţă, şi să nu dai înapoi de câte ori ai câte o greutate. Şi trebuie să-ţi placă în primul rând, dacă îţi place nu te mai poţi lăsa după aia, devine un microb. Deja şi băiatului îi place, duminica ne relaxăm dacă mergem să vizităm hotarul, pentru mine relaxarea nu e la băi la Ocna Sibiului. Dacă merg şi-mi văd cultura sunt tare fericit“, încheie Ion Joarză.
Mai puteţi citi:
Aurelia Rusu (68 de ani), fostă profesoară de limba română, acum pensionată, a amenajat într-o veche casă săsească din localitatea Bazna un mini-muzeu splendid cu obiecte vechi săseşti, şi a publicat de asemenea o carte cu reţete tradiţionale ale saşilor.
Pavel Diaconu, în vârstă de 69 de ani, din localitatea sibiană Răşinari, merge la toate evenimentele importante îmbrăcat în ia tradiţională românească. Din dragoste pentru tradiţii, bătrânul şi-a amenajat acasă şi un minimuzeu cu obiecte tradiţionale.
„Noica a fost filat ca un obiectiv militar“ avea să afirme Andrei Pleşu, despre Securitatea care l-a urmărit pe filozof pe tot parcursul vieţii, indiferent că acesta s-a aflat la Bucureşti, în Păltiniş sau în alte părţi.