VIDEO Pălinca de Satu Mare- un brand cu “tărie”. De la cazanul tradiţional, la „fabrica de pălincă"
0Satu Mare este spaţiul în care tradiţionala pălincă încă se produce la scară mare. “Ţuica diplomaţilor”, aşa cum i se mai spune în zonă este, cu siguranţă,cel mai reprezentativ brand al judeţului, miraculoasa băutură aurie fiind cunoscută şi apreciată chiar şi pe plan mondial.
În judeţul Satu Mare pălincia ocupă un loc distinct şi nu se prea întâmplă ca vreun sat să nu aibă o fierărie de pildă. Din acest motiv şi din multe altele pălinca produsă în zonă a devenit un brand. Nu numai în ţară, ci şi pe plan mondial.
“Este aproape imposibil ca la marginea satului să nu existe una sau mai multe pălincii aşezate pe malul unui pârâu”-scrie Felician Pop în “Istoria Pălincii”.
Satu Mare, la fel ca şi alte oraşe din Transilvania, este spaţiul în care pălinca se produce încă la scară mare în pălincii tradiţionale. Sunt foarte rare satele, în special cele din zonele de deal, unde să nu existe una sau mai multe pălincii.
“Judeţul Satu Mare este extrem de vestit pentru pălinca care se produce în zonă. Pot să vă spun că atestările documentare arată că pălincă datează de acum 500 de ani”- Silviu Zetea, un cunoscut producător de ţuică.
Dacă în sudul ţării şi în Moldova ţuica este o băutură destul de slabă deoarece este fiartă doar o singură dată, pe măsură ce urcăm înspre nord descoperim pălinca ardelenească. Aceasta este celebră nu atât pentru tăria ei, cât pentru savoarea inconfundabilă pe care le-o conferă prunele în primul rând dar şi tehnologia arhaică, unde focul de sub cazan se face din lemne sănătoase care la rândul lor imprimă pălincii adevărate o parte din aroma ei nemaipomenită.
“Desigur, pălinciile tradiţionale vor dipărea încetul cu încetul. Există deja câteva astfel de distilerii care îmbină în mod fericit tehnologia tradiţională cu exigenţele modern”, mai adaugă Felician Pop.
Brand consacrat la nivel mondial
Producătorul Silviu Zetea a reuşit să transforme ţuica în marcă de lux. Ţuica Zetea este apreciată atât prin calităţile sale deosebite, cât şi prin modul de prezentare, fiind cunoscută în lumea întreagă. Zetea a dezvoltat o afacere de familie cu o tradiţie îndelungată. Dacă la început participa la târguri şi serbări câmpeneşti pentru a-şi promova produsele, în prezent participă în cadru organizat la expoziţii, târguri şi concursuri interne şi internaţionale. Faptul că produsele sale sunt deosebite este atestat şi de faptul că Ţuica de Zetea a primit Medalia de Argint în anul 2001, la Concursul Mondial de la Bruxelles. Băutura preparată din prunele care se coc în livezile din apropiere de Medieşu Aurit a căpătat renumele de „ţuica diplomaţilor”, în condiţiile în care ea reprezintă România la capitolul băuturi tradiţionale, în cadrul numeroaselor manifestări internaţionale organizate în toată lumea.
Povestea pălincii începe din iarnă
Scriitorul Felician Pop explică, în cartea “Istoria Pălincii” pas cu pas modalitatea de preparare a acestui produs reprezentativ zonei.
“După ce prunele sunt culese, acestea se pun în căzi, se lasă la dospit şi sunt trezite din amorţeală sub focul meşterit cu multă pricepere şi cu o extrem de atentă dozare cu lemne de cea mai bună calitate. Pentru a obţine un produs de înaltă calitate borhotul trebuie fiert când fermentaţia acestuia este maximă. Dar şi pentru asta îţi trebuie un simţ special ca să adulmeci exact momentul maxim de fermentare. Apoi aburii devin „prima" după cum o denumesc pălincaroşii, şi urmează a doua fierbere. După prima distilare produsul obţinut se toarnă într-un butoi care se acoperă cu un capac de lemn. Cu cât distilarea se face la tărie mai mare, cu atât aroma se diminuează, de aceea muntenii susţin că ţuica lor, moale şi călâie, chiar dacă este mult mai slabă are o aromă mai pronunţată”, scrie autorul.
Istoric
Se pare ca pentru prima dată se fac menţiuni despre prepararea ţuicii pe teritoriul locuit de români în anul 1570, în localitatea Tur, judeţul Satu-Mare. Prunarii din zona dealurilor şi-au câştigat existenţa parţial sau total din cultivarea prunului, al cărui produs principal era rachiul de prune. În anul 1.784 statul înfiinţase cârciumi ale fiscului în Transilvania, fixând şi taxe în plus pentru o cupă de rachiu. Însă distilarea a cunoscut o mare dezvoltare în judeţul Putna. Daca în anul 1870 existau 600 de velniţe, în anul 1882 numărul lor creşte la 1082, ca în anul 1887 să se ajungă la cifra de 1342 în special în zona viticolă şi de deal.
Deşi numărul distilăriilor şi gradul lor de utilizare a scăzut după 1989 se remarcă în acelaşi timp o intensificare a activităţii de producere a ţuicii în gospodăriile populaţiei în cazane cu foc direct. Înainte de decembrie 1989 în judeţul Satu- Mare erau 158 cazane cu foc direct şi două distilerii care foloseau aburul ca agent termic. Dintre cazanele cu foc direct 154 erau amplasate în satele şi comunele judeţului, iar patru cazane erau instalate în cele patru oraşe ale judeţului.
Vă recomandăm şi
Silviu Zetea - A făcut din pălincă un brand
Produsele tradiţionale maramureşene ar putea deveni adevărate branduri