Povestea fascinantă a româncei adoptate şi crescute de ţigani. S-a căsătorit la 17 ani, are un copil şi este strigată „Regina“
0O tânără de 19 ani din Hârlău, judeţul Iaşi, trăieşte de mic copil într-o comunitatea de căldărari după ce a fost adoptată de la o familie de români. Mihaela Stănescu este strigată de ai săi „Regina”, până nu de mult era blondă şi, deşi româncă la origine, vorbeşte mult mai bine pe ţigăneşte decât pe româneşte.
Mihaela Stănescu a fost adoptată de Aurora (53 de ani) şi Mihai Stănescu (50 de ani) pe când avea trei luni. Născută într-o familie dezbinată, fata era al patrulea copil pe care mama sa biologică, originară din Belceşti, ar fi trebuit să îl crească de una singură.
Acum aproape două decenii, mama sa a decis să renunţe la ea şi s-a tocmit pentru asta cu o familie de căldărari care trecea întâmplător prin Belceşti.
„În timp ce noi umblam cu cazane, cu bălii, - cum era pe vremea aceea -, a venit femeia şi mi-a spus: «Văd că nu aveţi copii… Nu vrei să vă dau o fată?». Femeia aia nu avea unde să stea, şi nu ştia unde să dea fata. Eu am vorbit cu soţul, şi, fiindcă nu aveam copii, am zis «Hai să o înfiem!». După aia am mers la tribunal, la judecătorie… Am făcut toate actele“, ne-a povestit Aurora Stănescu.
Aurora şi Mihai Stănescu au pus pruncul între oale şi alambicuri şi s-au întors cu el acasă, la Hârlău. Regulile nescrise ale căldărarilor sunt însă foarte stricte: interzic cu desărvârşire ca un român să intre în comunitate, ca membru. Nu însă şi dacă acesta e copil, caz în care poate fi crescut ca unul de-al lor.
Fiind bebeluş, Mihaela Stănescu, cum a fost botezată fata adoptată, a fost primită fără împotrivire de comunitate, şi apoi crescută ca o căldărăriţă, în spiritul tradiţiilor şi obiceiurilor ţigăneşti. „Eu am crescut-o frumos. Şi, când avea vreo 10 ani, i-am spus că e adoptată. Cei din comunitate mi-au zis de la început că mi-am făcut o pomană. Când era mai mică, era blondă-blondă, cu ochi albaştri… Acum şi-a făcut părul negru. Eu o văd ca pe o căldărăriţă. Căldărăriţă a fost de mică“, a mai spus Aurora Stănescu.
Ce spune tânăra
„Regina”, cum îi spun cei din comunitate, locuieşte în prezent cu socrii săi. Ea a abandonat şcoala după clasa I, şi s-a căsătorit la 17 ani, tot cu un ţigan, din marea familie a căldărarilor de la Hârlău. Cei doi au un copil de un 1 an şi 6 luni, pe care îl cheamă Darius.
„Am aflat la nouă - aproape zece ani - că am fost adoptată. (Părinţii, n.r.) mi-au spus că m-au luat, că m-au găsit undeva, însă nu mi-au spus exact de unde. Nu prea am mers la şcoală, am mers doar un an. Despre ei (n.r. - familia biologică), mama mi-a zis că nu mai sunt, că au murit cu toţii. Acum câteva săptămâni am vorbit de trei-patru ori cu o soră (n.r. - biologică). Nu ştiam că există“, ne-a spus Mihaela Stănescu.
Socrul ei, Mihai Stănescu, ne-a povestit că nu a fost nicio problemă ca fiul său să se căsătorească cu o fată de altă etnie, însă dintr-un motiv foarte simplu. „Nu am fi acceptat dacă era să fie crescută de români. Însă ea a fost crescută în tradiţiile noastre“, a zis el.
„Acum e tot fata mea. Cum ţin la copiii mei, ţin şi la ea. După legea noastră, ea e ţigancă“, ne-a spus Olga Stănescu.
Ana Năstasă este reprezentantul autorităţii - respectiv al Primăriei oraşului Hârlău – responsabil de comunitatea de căldărari de la Hârlău. Acum câteva săptămâni, funcţionarul a fost contactat de una dintre surorile biologice ale Reginei, o tânără care şi-a construit o viaţă la Timişoara şi care, în perioada următoare, va veni în vizită la Hârlău, pentru a-şi vedea pentru prima dată sora.
„Cunosc familia din 2006, de când sunt mediator sanitar la Primăria Hârlău. Prin 2007, de la soacra sa, am aflat că fata a fost adoptată. Ea a crescut frumos, a crescut după tradiţiile lor. În astfel de situaţii, familiile care adoptă vor copii cât mai mici, pentru a le putea insufla valorile tradiţionale“, ne-a spus Ana Năstasă.