Hunedoara: PORTRET / Ioan Corobea a fost chiabur în comunism
0Bărbatul a făcut faţă presiunilor din regimul ceauşist şi i-a ajutat pe toţi cei care au găsit la el o soluţie.
PROFIL
Născut. 27.09.1942
Studii. Şcoala profesională
Experienţă: Lăcătuş
Familie. Căsătorit, doi copii
S-a născut şi a crescut pe meleagurile Boşorodului. În anul 1958, avea 16 ani şi a început să înţeleagă „binefacerile” comunismului. În acele vremuri, părinţii lui erau consideraţi ca fiind chiaburi, drept pentru care au fost trataţi cu răutate de noua clasă a ţăranilor cooperatişti. „Nu am avut o copilărie prea fericită. Nu că părinţii mei ar fi fost oameni răi, Doamne fereşte! Atât doar că noi eram ţinuţi de chiaburi”, îşi începe bătrânul povestirea.
Până a se face „colectivul” (fostele Cooperative Agricole de Producţie), toată familia Corobea se ocupa cu agricultura. Imediat după apariţia ideii de agricultură cooperatistă au început nişte timpuri grele pentru „chiaburii” familiei Corobea.
„Era prin 1961. Abia trecuse teroarea stalinistă, iar România era condusă de Gheorghe Gheorghiu - Dej. O duceau greu atât foştii chiaburi, cât şi clasa muncitoare. M-am căsătorit la 18 ani cu o fată de 16 ani. Trebuia să ai o familie ca să poţi ţine pământul. E drept că pe-atunci eram amândoi tineri, şi ea tare faină mai era. Şi totul ar fi fost bine, dacă nu apăreau greutăţile cu impozitele”, îşi aminteşte Ioan Corobea.
În beciurile Securităţii
În urmă cu aproape 50 de ani, impozitele erau foarte mari. „Impozitele de pe-atunci erau mult mai mari decât cele de acum. La ţară se plăteau în produse. Mulţi s-or îmbolnăvit atunci, iar unii or şi murit de inimă rea. O fost tare greu, dar mulţumim lui Dumnezeu că am trecut cu bine peste toate”, spune bătrânul.
Ioan Corobea ţine minte şi acum valoarea impozitelor. Astfel, statul lua „cota” anuală, care se prezenta în felul următor: 1.500 de litri de lapte de vacă, 150 de kilograme de carne de porc, 30 de kilograme de carne de oaie, un kilogram şi jumătate de lână şi 200 de ouă. La acestea trebuie adăugat şi faptul că respectiva „cotă” era luată de la oameni simpli, care au fost deposedaţi pe nedrept de bunurile pe care le strânseseră, cu multă muncă, de-a lungul mai multor generaţii.
„Se treiera grâul la câmp şi veneau ăia de la colectiv şi îţi luau tot ce era mai bun. Rămâneai numai cu paie şi neghină. Chiar şi haine din casă ne-au luat, dacă li se părea că nu am plătit cât trebuie. Dar cel mai groaznic a fost când a ridicat-o Securitatea pe bunica. Au ţinut-o o noapte întreagă într-un beci, numai ca să se înscrie în colectiv. A cedat femeia, ce era să facă. Nu ştiu ce s-a întâmplat în noaptea aceea, că niciodată nu ne-a povestit bunica ce-a fost acolo, dar parcă era alt om, după ce s-a petrecut în beciurile Securităţii”, spune, cu emoţie în glas, Ioan Corobea.
Întrebări şi răspunsuri
Cum aţi reuşit să construiţi o moară pe timpul comuniştilor ?
Am construit-o fără ca autorităţile să ştie. Veneau oamenii din mai multe sate şi, pe ascuns, îşi măcinau grâul şi porumbul la mine. Asta ca să nu ştie Fiscul cât grâu şi porumb au recoltat.
Cine stabilea dacă cineva a fost sau nu chiabur ?
Aici a fost o mare dramă. Au existat situaţii în care săracii satului, oamenii cărora nu le-a plăcut niciodată să muncească, s-au trezit ca fiind mari nedreptăţiţi. Aşa că au început o adevărată prigoană împotriva celor care munciseră să-şi facă un rost.
Ce-i place
Lui Ioan îi place munca la câmp. „Chiar dacă puterile m-au mai părăsit nu fac niciun pas înapoi când e vorba de muncă. Apoi, îmi place să stau cu nepoţii mei şi să mă bucur când îi văd că ajung oameni mari”, a spus Ioan Corobea.
Ce nu-i place
„Nu-mi place că statul nu are grijă de ţărani. Suntem tot mai puţini şi tot mai bătrâni. Ar trebui să se implice mai mult în a sprijini agricultura”, a mai spus Ioan.