Video Bulgării de aur nativ uriași, găsiți în România. Metoda extremă folosită de mineri pentru a-i avea VIDEO

Munții Metaliferi, din Hunedoara, cuprind una dintre cele mai bogate regiuni aurifere din Europa, iar în trecut aici au fost descoperiți bulgări de aur nativ de dimensiuni impresionante.

În Munții Metaliferi (video) din Hunedoara, aurul este căutat în adâncurile pământului din vremea romanilor. Din secolul al doilea datează cele mai vechi galerii de mină și așezări miniere ale căror rămășițe pot fi văzute în împrejurimile orașului Brad (județul Hunedoara) și în Munții Apuseni, la Roșia Montană (județul Alba).

Și dacii au exploatat aurul, susțin istoricii, în nisipurile a numeroase râuri care izvorăsc din Munții Carpați. După mai multe secole în care a fost abandonată, activitatea minieră din Munții Metaliferi a fost reluată în Evul Mediu, iar din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în ținutul bogat în resurse naturale, exploatările aurifere au devenit o tradiție pentru locuitorii satelor de munte.

Bulgărele de 67 de kilograme, descoperit la Musariu

Unul dintre lucrurile care i-a atras pe oameni în ținutul minier din Munții Metaliferi au fost aurul nativ (care prezintă o cantitate foarte redusă de impurități – alte minerale sau substanțe). Cel mai adesea aurul nativ era găsit în nisipurile aurifere, însă oamenii îl descopereau uneori în bulgări de diferite dimensiuni.

Cel mai mare bulgăre de aur nativ aflat în minele din Transilvania avea peste 60 de kilograme, potrivit unor istorici.

„Aurul se găsește de obicei în forma nativă, curată, în filoanele sau vinele aurifere ale minelor si este impregnat mai cu seamă în filoane de quarț, cateodată în cristale regulate octaedrice sau în formă de fire subțiri. Din când în când, aurul se mai află și în forma de bulgări sau pepite. Asemenea bulgări s-au găsit în India vestică, dintre care unul în greutate de 1.350 kilograme, apoi în Australia in greutate de 68-87 kilograme. În Ardeal, în mina de la Musariu-Ruda, s-a găsit în greutate de 67 kilograme. Pepite sau bulgări mai mici (de 3 - 9 kilograme) s-au găsit și în minele de la Roșia Montană și Bucium, lângă Abrud, și Stănija (lângă Zlatna)”, relata, în 1937, istoricul Ion Rusu Abrudeanu, și el fost proprietar de mină în Munții Metaliferi.

Bulgărele de aur ar fi fost descoperit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Așa numitele cuiburi de aur erau, de obicei, potrivit cercetătorului, relativ mici și destul de îndepărtate unele de altele, astfel că șansa de a găsi cuiburi bogate în adâncurile pământului juca un rol important în rentabilitatea minelor.

De la afaceri de familie, la monopolul statului

La Stănija, în 1931, într-un „cuib” format într-un filon, numit Antoniu, au fost găsiți bulgări de aur care însumau aproape 150 de kilograme, iar după exploatarea întregului filon au fost descoperite 372 de kilograme de aur nativ, arăta Ion Rusu Abrudeanu, în cartea „Aurul românesc. Istoria lui din vechime și până azi” (1937).

În satele de munte din nordul județului Hunedoara, până în primele decenii ale secolului al XX-lea, când societățile mari cu capital românesc și străin și statul român au preluat cea mai mare parte a producției de aur, numeroase familii aveau propriile mine de aur.

Acestea erau formate din galerii care porneau din vecinătatea caselor lor și se afundau în munți. Fostele lor intrări mai pot fi văzute și în prezent în satele Stănija, Ruda, Musariu ori Băița.

Minele de aur din Transilvania scoteau anual până la trei mii de kilograme de aur, fiind cele mai productive din Europa. Regiunea cea mai bogată în resurse de metale prețioase era patrulaterul aurifer cuprins între localitățile miniere Abrud, Zlatna, Brad și Săcărâmb (video).

În primii ani după Al Doilea Război Mondial, toate lucrările miniere au fost naționalizate.

„În această perioadă, minele erau în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, care a promovat o exploatare extinsă a zăcământului, în scopul extragerii pe termen scurt a unor cantităţi mari de aur, necesare în această perioadă reconstrucţiei ţării”, arăta geologul Grigorie Verdeş, coordonator al volumului „Extaz şi agonie în mineritul zărăndean” (2015).

În anii ’50, producția de aur a minelor din zona Bradului a crescut la circa 2,5 tone pe an, însă cea mai mare parte a aurului ajungea în URSS.

Aurul, la mare preț în comunism

Unii localnici au continuat să caute aur pe cont propriu, chiar cu riscul de a fi pedepsiți cu închisoarea.

Controalele corporale la ieșirea din minele de aur erau obligatorii, pentru că adesea, minerii nu rezistau tentației descoperirii bulgărilor de aur curat. La Muzeul Aurului din Brad, printre numeroasele exponate prețioase, vizitatorii pot vedea şi un „cocon”, care conţine aur, descoperit în anusul unui miner, percheziționat la ieșirea din șut.

„Este vorba de 56 de grame de aur, învelite într-o cârpă, care fuseseră găsite asupra unui miner, în trecut, după ce omul le ascunsese în interiorul corpului său, pentru le putea scoate din mină. Piesa poate fi văzută la muzeu, fiind o mărturie a modului cum era sustras aurul în trecut. În unele cazuri, copiilor care urmau să devină mineri le era modificată acea parte a corpului, cu ajutorul unor sticle sau a unor ştiuleţi de porumb. De asemenea, alţi mineri, care cunoşteau bine galeriile, reuşeau să fure aurul găsit în subteran, scoţându-l prin galerii părăsite”, informa ghidul de la Muzeul Aurului din Brad.

Cel mai mare bulgăre de aur descoperit după război

Descoperirile de cuiburi de aur nativ au continuat în câmpul minier Barza, din vecinătatea orașului Brad. Aici, la Musariu, a fost descoperit ultimul mare bulgăre de aur curat.

„Aici, în zona filoanelor 20, 30 şi Ţipiş, la orizonturile – 120 de metri, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul Grigorie Verdeş.

Minele din Munții Metaliferi, exploatate intens în timpul regimului comunist, au fost închise definitiv până la mijlocul anilor 2000, după ce intraseră într-un declin prelungit. Foștii mineri povestesc că au rămas zidite în adâncuri numeroase filoane cu conținut ridicat de aur, iar relatările despre „bulgării de aur” ascunși în munți încă sunt vii în memoria localnicilor.