Românii, campionii Europei la violență împotriva femeilor

Săptămânal, cel puțin o româncă moare în urma violenței domestice. Datele Poliției Române arată că, zilnic, 82 de femei reclamă autorităților faptul că sunt victime ale violenței în familie, iar cel mai recent studiu realizat de Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor arată că rata medie a crimelor comise asupra femeilor în România este de două ori mai mare decât cea înregistrată la nivel european.

„Aveam 35 de ani și îmi doream familia clasică – soț, copil, casă, câine –, și așa am început să fim împreună. Se purta frumos la început, dar mai avea și scăpări. De exemplu, o dată ne-am luat la ceartă pe stradă și el mi-a răsucit mâna la spate, nu mi-a venit să cred. Apoi și-a cerut scuze și l-am iertat. Era doar o joacă, așa a zis. Apoi a devenit un obicei să mă lovească cu palma, să dea cu picioarele, să mă păruiască. Mai întâi au fost lovituri mai ușoare, apoi din ce în ce mai grave, până când într-o zi a pierdut controlul și a vrut să mă omoare în bătaie. Eu îl iertam, iar perioadele de liniște le consideram fericire”, povestește Mirela, una dintre femeile consiliate de Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen, A.L.E.G.

Practic, statisticile arată că, în România, una din patru femei a fost agresată fizic ori sexual de către partener.

Potrivit psihologului A.L.E.G., Alexandra Abrudean, niciodată o palmă nu va fi doar atât. Ea va fi continuată de o alta, iar intensitatea va crește.  „Victimele abuzului știu asta, însă au nevoie de ajutor specializat pentru a ieși cu bine dintr-o relație abuzivă. Sentimentele de iubire nu dispar atunci când relația devine abuzivă, dar este important ca orice femeie să găsească drumul spre siguranță până nu e prea târziu”, adaugă psihologul.

Săptămânal, cel puțin o femeie din România moare în urma violenței domestice. Datele Poliției Române arată că, zilnic, 82 de femei reclamă autorităților faptul că sunt victime ale violenței domestice. Însă numărul victimelor este și mai mare, dar multe nu au curaj să caute ajutor. Nu este greu de presupus care este motivul având în vedere că, în ultimul an, aproape 3.000 de agresori au încălcat ordinele de protecție și s-au apropiat de victime, iar primul bărbat căruia i-a fost montată o brățară de monitorizare a distrus-o de două ori.

De altfel, cel mai recent studiu realizat de Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor arată că rata medie a omorurilor comise asupra copiilor și femeilor în România este de două ori mai mare decât cea înregistrată la nivel european.

„Remarcăm, totuși, lipsa unor date statistice și a unor studii privind factorii de risc pentru unele tipuri de omor. Femicidul rămâne tipul de omor pentru care datele sunt destul de puține, iar studiile privind factorii care determină trecerea de la actele de violență împotriva femeilor la actele de violență letală sunt destul de limitate în spațiul european. Omorul comis asupra copilului rămâne un subiect puțin discutat în România și în alte state europene. Lipsa acestor studii face dificilă prevenirea actelor de violență letale cu victime femei și copii. La fel, și prevenirea omorurilor în general. Lipsa de interes pentru analiza omorurilor și identificarea factorilor de risc specifici unor tipuri și subtipuri sau unor spații culturale rămâne principala dificultate cu care se confruntă specialiștii care realizează studii în domeniul violenței letale”, subliniază autorii studiului.

Cursuri despre recunoașterea violenței în cuplu

De Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor, World Vision România, WVR, a anunțat că va desfășura pentru încă un an proiectul „Tinerele din mediul rural, agenți ai schimbării”. Printre obiectivele proiectului se află creșterea stimei de sine și autonomia adolescentelor în relațiile de cuplu, precum și combaterea violenței asupra acestora. În cadrul proiectului, 50 de eleve din 15 comunități rurale din județul Ialomița vor învăța despre drepturile lor, cât și despre prevenirea si recunoașterea violenței în familie și în cuplu. Practic, adolescentele vor afla cum să recunoască semnele unui abuz, inclusiv psihologic, și cum pot preveni sau ieși dintr-o relație abuzivă și violentă.

Anunțul urmează unui sondaj efectuat de fundație, care a arătat că unu din zece adolescenți din comunitățile vulnerabile crede că insistența unui partener de-a întreține relații sexuale, chiar dacă celălalt nu vrea, nu este o formă de abuz sexual sau este doar într-o mică măsură. Potrivit aceluiași sondaj, 25% consideră că nu este agresor (sau este doar într-o mică măsură) cel care verifică zilnic telefonul partenerului său.

„Este important ca tinerii și copiii să recunoască toate formele de violență. Este important ca adolescentele să-și poată da seama dacă se află în relații abuzive și să primească consilierea necesară pentru a putea ieși din acele relații. Tinerii au nevoie să știe ce trebuie să facă pentru a preveni să fie victime sau agresori”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.  

Sesiunile din cadrul programului sunt susţinute și în acest an de specialişti în relaţii sociale, asistenţi sociali, psihologi, reprezentanţi ai mai multor asociaţii specializate în promovarea, respectarea şi apărarea drepturilor femeilor, cât şi de experţi din cadrul Poliţiei Române şi Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.

Ce sunt și cum arată relațiile toxice

Abuzul emoţional sau fizic este una dintre cele mai delicate situaţii cu care se confruntă anumite cupluri, consideră, la rândul ei, Petronela Nechita, medic primar în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” din Iaşi, care spune că nu există cupluri „toxice”, ci există oameni nevindecaţi, cu răni nevindecate. „Relaţiile toxice sunt prin definiţie acele relaţii care te secătuiesc de energie şi vitalitate. Când simţi că nu mai ai grijă de tine la nivel psihic şi fizic, înseamnă că te afli într-o relaţie toxică. Persoana toxică critică, judecă, insultă, este agresivă. De câte ori partenerul îşi permite să nu se supună, persoana «toxică» va riposta pentru a descuraja o viitoare nesupunere. Este incapabil să vadă dincolo de propriile dorinţe şi nevoi”, a declarat Petronela Nechita, citată de Agerpres.

Aceasta a explicat că abuzul, fie că este emoţional sau fizic, este una dintre cele mai delicate situaţii cu care se confruntă anumite cupluri. „Dacă abuzul fizic este uşor de recunoscut, cel emoţional prezintă anumite probleme pentru că este tipul de abuz ale cărui răni nu sângerează. Victima nu este conştientă de acest lucru încă de la început, ba chiar ajunge să creadă că un astfel de comportament este normal. Specialiştii consideră abuzul emoţional drept cea mai dureroasă formă de violenţă şi cea mai uşoară metodă de distrugere a stimei de sine. În majoritatea cazurilor, femeile sunt ţinta tipului de abuz emoţional”, a afirmat dr. Petronela Nechita.

Pentru o fată, susţine aceasta, modelul de tată este extrem de important în evoluţia ei ca viitoare femeie şi parteneră într-un cuplu. „Iubirea şi recunoaşterea din partea tatălui sunt importante pentru că reprezintă un prim pas în recunoaşterea feminităţii fetelor. Cele care trăiesc fără tată sau cele cu taţi foarte ocupaţi, care eşuează în relaţia cu fiicele lor, au adesea în viaţă probleme în relaţia de cuplu, deoarece caută la partenerul lor ceea ce nu au primit în copilărie de la tată – recunoaştere, laude, suport necondiţionat. Tatăl poate servi drept model pentru alegerea unui partener în viitor. Astfel, fata de ieri devine femeia de azi care caută necontenit validare şi permite celorlalţi, cum ar fi exemplul partenerului, să le încalce graniţele”, a explicat medicul psihiatru.

Legea reciprocităţii din psihologie spune că, atunci când cineva îţi dă ceva de valoare perceptibilă, reacţionezi cu dorinţa de a da ceva în schimb.

„Cea mai valoroasă lecţie de viaţă pe care o veţi învăţa vreodată este: tratează-i pe ceilalţi aşa cum ai vrea să fii tu tratat sau aşa cum vor ei să fie trataţi, sau Legea reciprocităţii. Legea reciprocităţii afirmă că, atunci când încercaţi să-i ajutaţi pe oameni să obţină ceea ce-şi doresc, vor vrea şi ei să vă întoarcă serviciul. Nu este o gândire egoistă, ci este o nevoie umană de a oferi înapoi. Atunci când partenerul sau partenera îţi face o surpriză, de exemplu îţi pregăteşte micul dejun, sunt şanse mai mari ca acel om drag să se bucure de atenţia ta specială pe parcursul zilei, decât dacă te critică sau te ignoră. Partenerii buni oferă soţiilor iubire, respect, ajutor, înţelegere. Apoi primesc lucrurile pe care şi le doresc de la aceştia”, menţionează medicul psihiatru.