Obiceiuri și superstiții de Sfinţii Constantin şi Elena. Aproape 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica

Biserica Ortodoxa îi prăznuiește, an de an, în data de 21 mai, pe Sfintii Împărati Constantin și Elena, cei care au dat libertate creştinismului și au interzis jertfele sângeroase. Aproape 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica în această zi marcată cu roşu în calendar și de care sunt legate multe obiceiuri și superstiții. 

Constantin cel Mare s-a născut în orașul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274 și a devenit suveran al întregului Imperiu Român după învingerea lui Maxentiu și a lui Liciniu.

„Potrivit mărturiilor lui Eusebiu și Lactantiu, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiază mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripția: în hoc signo vinces (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu”, explică etnograful Sorin Mazilescu.

Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma, se află inscripția: „instinctu divinitatis”, care se traduce „prin inspirație divină”, indicând cum a fost câștigată victoria asupra lui Maxentiu.

„Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creștinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Însă, el va deveni religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395). După edictul din 313, împăratul scutește Biserica de impozite, îi acordă dreptul de a primi donații și le da episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecați după legile statului. Va înlătura din legile penale pedepsele contrare spiritului creștinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roșu)”, mai spune Sorin Mazilescu.

Constantin cel Mare a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea

Împăratul Constantin este cel care a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde după lungi dezbateri, învățătură lui Arie a fost condamnată și s-a adoptat formulă că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl și deci, din veci cu El.

„La sinod au fost alcătuite și primele 7 articole ale Simbolului de credință (Crezul), a fost fixată dată Paștilor (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de primăvară) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplină bisericească”, amintește cunoscutul etnograf.

Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. La scurt timp a murit (în anul 337) în Nicomidia și a fost înmormântat în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el.

Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormânt

Mama împăratului Constantin, împărăteasa Elena Flavia Iulia Helena, s-a născut în provincia Bitinia.

„În anul 293, generalul român Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Dioclețian, divorțează de împărăteasa Elena. Această nu se recăsătorește, ci trăiește departe de atenția publică, dar aproape de fiul sau. A reușit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos”, amintește Sorin Mazilescu.

În urmă săpăturilor s-ar fi găsit trei cruci. Se spune că, pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort, iar acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului.

Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înălțat-o în față mulțimii.

Data de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci în calendarul creștin. Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.

„Împăratul Constantin, cunoscând puterea lui Hristos, cel ce s-a răstignit pe cruce, a crezut în Hristos adevăratul Dumnezeu și s-a botezat împreună cu maică-să Elena, cea vrednică de laudă (337). Supunându-se voinței lui Dumnezeu, a zidit în Vizantia o cetate mare și slăvită, a înfrumusețat-o cu toate podoabele și a numit-o după numele său, Constantinopol. Apoi a mutat acolo scaunul său de la Roma cea veche, poruncind că acea cetate să se numească Roma cea nouă, încredințând-o apărării lui Dumnezeu și a Prea Curăței Maicii Lui (Viețile sfinților, IX, pp. 1034, 1043)”, arată Sorin Mazilescu.

Semnificația numelor Constantin și Elena. Cine își serbează onomastica

Numele Constantin este de origine latină și vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”). Străvechiul nume Helene este explicat de unii prin termenul grecesc helane („torță”, „făclie”, dar și „foc sacru„, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiței Artemis), iar de alții prin hele („lumina arzătoare a soarelui").

Aproape 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc miercuri onomastica, dintre care 1,1 milioane sunt femei.

Cel mai comun nume masculin este Constantin - 422.622, urmat de Cosmin - 116.727, Costel - 74.184, Costică - 23.698, Costin - 22.235 şi Costinel - 10.513.Totodată, 830.439 de femei poartă numele de Elena; Ileana - 94.115; Lenuţa - 60.048; Constanţa - 39.350; Ilinca - 29.328; Constantina - 19.238, potrivit unui comunicat al Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor.

Obiceiuri și superstiții

De-a lungul timpului, de această mare sărbătoare creştină s-au legat o serie de obiceiuri şi superstiţii.

Se spune că, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului, în această zi nu se lucrează. În unele regiuni ale ţării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei.

Există credința că tot ce se seamănă după această zi se va usca. Tot la 21 mai, păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului. Ca să alunge duhurile necurate, femeile tămâie şi stropesc cu aghiasmă prin gospodărie.

Păstorii aprind Focul Viu

Ziua praznicului este importantă şi pentru păstori: ei îşi aleg atunci baciul, stabilesc locul unde vor poposi stânele pe timpul verii. Păstorii îşi aleg în ziua de Ispas paznicii care trebuie să le păzească turmele când sunt la păşune.

Păstorii aprind pe 21 mai un foc, numit Focul Viu. Împreună cu oile, păstorii stau în preajma acestui foc. În popor există convingerea că acest ritual, împlinit din generaţie în generaţie, are un rol protector împotriva pagubei şi a bolilor în intervalul petrecut cu toţii la stână.

Se fură sporul laptelui

Pentru a se apăra de duhurile rele care fură sporul laptelui, sătenii păstrează datina „Sperietoarea vrăjitoarelor”. Membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în  jurul unui vas cu lapte. Cu toţii, cu mic, cu mare, vor bate cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele de obicei, strigând încât să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.

Fiecare păstor măsoară, în această zi, cantitatea laptelui obţinut de la oile sale, notându-l pe un carneţel, pe „Răbojul sporului”. Se crede că prin măsurarea laptelui, sporul casei nu se risipeşte, iar vrăjitoarele n-au puterea să-l fure.

Constantinul Puilor

Praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena corespunde în calendarul popular cu sărbătoarea populară numită Constantinul Puilor sau Constantin Graur, o sărbătoare care face trimitere la păsările de pădure.

Tradiţiile practicate în această zi aduc spor şi sănătate gospodarilor care le împlinesc. În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degraba sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinu Puilor”, pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pâdure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).

Pentru ca voia bună să se adune în familie, în ziua praznicului, oamenii aduc în casă  măcar trei fire de bujori îmbobociţi. De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri, preparate în casă.