Boala revenită în actualitate care nu ține cont de vârstă. „S-a demonstrat că în timp anticorpii se consumă”

Avertizările privind diagnosticarea din ce în ce mai frecventă a cazurilor de tuse convulsivă se înmulțesc, iar apropierea sezonului rece și începerea anului școlar sporesc riscul. Boala este una tratabilă, însă evitarea îmbolnăvirilor este de preferat. Complicațiile pot fi fatale.

Tusea convulsivă sau tusea măgărească, așa cum mai este cunoscută, despre care tot mai mulți medici spun că a revenit brusc în actualitate - „în toată cariera mea n-am avut cazuri/am avut câteva cazuri” este o afirmație frecvent întâlnită - este de fapt o provocare apărută deja de doi-trei ani, spune medicul șef al DSP Olt, epidemiolog Marinela Madan. Faptul că din ce în ce mai mulți părinți aleg să nu-și mai vaccineze copiii (deși vaccinarea cu vaccinurile din programul național este obligatorie) a condus la o astfel de situație. Un alt factor care contribuie la creșterea numărului de cazuri confirmate este o mai bună diagnosticare, explică medicul Marinela Madan, pentru „Adevărul”.

Cum se diagnostichează tusea convulsivă

Copiii foarte mici, la care nu a fost încheiată încă schema de vaccinare pentru prevenția acestei boli, adolescenții, dar și adulții cu imunitate scăzută sunt pacienții afectați în principal de tusea convulsivă.  Deși sunt rare, pot să apară chiar și decesele, care se produc  de obicei la copiii mici.

În primele zile de boală, chiar până la două săptămâni, simptomele sunt comune infecțiilor respiratorii obișnuite și de aici și diagnosticul tardiv: nas înfundat, ușoară febră, tuse ușoară, ocazională. Pot să apară și pauzele în respirație (apneea) și cianoza. Când tusa a devenit violentă și apar dificultățile de respirație ar trebui să ne prezentăm urgent la medic.

Diagnosticul de certitudine se pune după confirmarea prin probe de laborator.

„Diagnosticul înseamnă un examen bacteriologic, care este un exudat, se recoltează din gâtul pacientului, și un diagnostic serologic, o probă de sânge. Acum, există o metodologie. Pentru a obține un diagnostic corect, de certitudine, este examenul bacteriologic, exudatul, care trebuie luat de regulă în primele 10 până la 14 zile de la debutul tusei. Diagnosticul serologic, care arată o creștere în dinamică a anticorpilor Bordetella pertussis (n. red. – bacteria care determină tusea convulsivă), într-adevăr este mai la îndemână, în sensul că dacă tu nu prinzi pacientul în primele două săptămâni de la debut, proba rămâne pozitivă până la 4-6 săptămâni, pe toată perioada lungă de tuse, dar cu riscul că cu cât ne îndepărtăm de momentul debutului și titrul anticorpilor scade și atunci și aici intervine un risc să nu mai ai diagnostic”, a explicat dr. Madan.

Vârsta nu este un criteriu pe care să te mai poți baza, spune medicul-șef al DSP Olt, iar asta pentru că, deși mai rar, au fost depistate cazuri de tuse convulsivă și la adulți.

„Criteriul vârstei este în momentul în care este copil până în 14 ani și tu în anamneză constați că el este incomplet vaccinat împotriva tusei convulsive și atunci te gândești că tusea aceasta poate să fie și tuse convulsivă, dar nu trebuie să excludem diagnosticul nici la adult, pentru că, mai nou, s-a demonstrat că în timp anticorpii post-vaccinali se consumă. Pe măsură ce omul înaintează în vârstă  își consumă din anticorpii care l-au protejat în prima parte a tinereții și devine vulnerabil. Și atunci, politica de sănătate spune că se recomandă că din 10 în 10 ani fiecare adult responsabil trebuie să beneficieze de o doză de vaccin”, a completat medicul Marinela Madan.

Când se administrează vaccinul

Prima doză de vaccin care are și componenta împotriva tusei convulsive se administrează la două luni de viață ale bebelușului (vaccin diftero-tetano-pertussis acelular (dTpa)  care oferă protecție împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive). La patru luni se administrează a doua doză, la 11 luni cea de-a treia, la 5-6 ani se administrează o nouă doză de vaccin, urmată de revaccinare la 14 ani. Pentru a beneficia în continuare de protecție, la fiecare 10 ani ar trebui ca adulții să se vaccineze din nou. Vaccinarea ar trebui cu atât mai mult luată în calcul de către adulți dacă aceștia fac parte din anturajul unei persoane vulnerabile (copil foarte mic nevaccinat sau incomplet vaccinat având în vedere vârsta, persoană adultă nevaccinată care suferă de boli cronice etc.).

Vaccinul este unul care a trecut proba timpului, se administrează deja de zeci de ani și și-a dovedit eficiența. „Sunt produse combinate, care sunt bune. Sunt produse beningne, nu dau reacții, sunt cu virusuri inactivate, nu au incompatibilități față de administrarea altor doze”, precizează dr. Marinela Madan. Medicul de familie joacă aici un rol important, este de părere medicul-șef al DSP Olt, iar asta pentru că medicul de familie este cel care trebuie „să aibă înțelepciunea să promoveze aceste măsuri de prevenție”, iar pe de altă parte să vină în sprijinul pacientului astfel încât cel din urmă să ajungă la actul vaccinării.

Șefa secției Boli Infecțioase din cadrul Spitalului Județean de Urgență Slatina, medicul Oana Obretin, confirmă că în ultima perioadă în cadrul secției au fost internați pacienți diagnosticați cu tuse convulsivă, copii, care au avut o evoluție bună. În toate cazurile a fost vorba de copii nevaccinați, din comunități vulnerabile, cu mulți copii, tot din astfel de comunități venind și majoritatea covârșitoare a cazurilor de rujeolă.

„Dacă acești copii ar fi vaccinați nu ar trebui să ne speriem. Dar nu își vaccinează copiii”, spune dr. Obretin. După diagnosticare, dacă pentru medicii din spital importantă este tratarea pacienților – iar sub tratament pacienții au avut o evoluție bună -, pentru specialiștii care au sub supraveghere sănătatea publică importantă trebuie să fie intervenția în focar, spune medicul Oana Obretin. Pacienții tratați, deși se confruntă săptămâni bune cu simptome de tuse, nu mai sunt contagioși, mai precizează medicul.

Medicul Oana Obretin explică de asemenea că, netrată, această afecțiune poate pune chiar viața în pericol, complicându-se cu pneumonie severă și insuficiență respiratorie.