Secretul ultimei brățări dacice de aur recuperate. Întrebarea fără răspuns despre misteriosul traficant sârb de comori

Recuperarea celei de-a paisprezecea brățări dacice de aur a fost anunțată festiv la Muzeul Național de Istorie, însă autoritățile au evitat să ofere detalii, invocând faptul că ancheta este încă în desfășurare. Numele unui faimos traficant de comori sârb a fost amintit în acest caz.

Cel puțin 24 de brățări dacice de aur au fost descoperite în anii 1999–2001, la Sarmizegetusa Regia (județul Hunedoara).

Au fost traficate pe piața neagră a antichităților, în afara țării, iar în urma anchetelor desfășurate de autoritățile române, în dosarele coordonate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, 13 dintre ele au fost recuperate în perioada 2007–2011.

În luna ianuarie 2025, trei dintre ele au fost, însă, furate împreună cu Coiful de Aur de la Coțofenești, dintr-un muzeu din Olanda. Însă, cu câteva luni înainte de furt, în octombrie 2024, o nouă brățară dacică a ajuns în posesia statului român. Autoritățile au păstrat timp de aproape jumătate de an secretul ultimei brățări.

A paisprezecea brățară, expusă la muzeu

A paisprezecea brățară dacică de aur ajunsă în patrimoniul național a fost prezentată în cadrul unei conferințe de presă organizate miercuri, 16 aprilie 2025, la Muzeul Național de Istorie a României. Ulterior, a rămas expusă la muzeu.

„Brățara numărul paisprezece are de astăzi propria ei vitrină în cadrul expoziției Tezaur Istoric! Cântărind 1.280 de grame, aceasta este cea mai grea dintre brățările recuperate de statul român până în prezent. Extraordinara piesă arheologică este ilustrativă pentru orfevrăria dacică prin masivitate, întrucât a fost realizată integral din aur, precum și prin stilul original de ornamentare a terminațiilor care redau motive zoomorfe hibride. Artefactul ne oferă o perspectivă istorică asupra regalității dacice, a resurselor pe care le dețineau și a complexității imaginarului artistic și meșteșugăresc al culturii și civilizației dacice”, a informat MNIR.

La conferința de presă au participat arheologul Ovidiu Țentea – directorul interimar al MNIR, procurorul Nadia Ciocoiu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și oficiali din IPJ Timiș, implicați în recuperarea tezaurului. Anchetatorii s-au felicitat pentru reușita de a reda României brățara dacică, dar au ocolit răspunsurile la întrebările legate de împrejurările în care brățara a ajuns în România.

„Expertiza realizată de dr. Ernest Oberländer (n.r. fostul director al MNIR) a confirmat că brățara recuperată de echipa pe care o coordonez aparține tezaurelor dacice sustrase din situl arheologic de la Sarmizegetusa Regia. Brățara expusă este o piesă necunoscută anterior autorităților. Fotografia sa nu figura în bazele de date internaționale, iar informațiile despre existența ei au devenit publice abia în momentul recuperării”, afirma procurorul Nadia Ciocoiu.

Întrebări fără răspuns despre ultima brățară dacică

Procurorul a precizat că tezaurul a fost predat autorităților române recent de către un cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, „o țară relativ apropiată României”, pe care însă nu a menționat-o, pe motiv că ancheta este în desfășurare. Piesa a ajuns la MNIR la sfârșitul lunii octombrie 2024, iar tot atunci a început și expertizarea ei.

Oficialii implicați în anchetă au refuzat să dea mai multe detalii despre modul în care piesa a ajuns în România. Procurorul Nadia Ciocoiu a afirmat că până la acest moment statul român nu a plătit nicio răscumpărare, dar se analizează reglementările Convenției UNIDROIT (Convenția de la Roma din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal), care prezintă cadrul legal în privința achitării unor despăgubiri.

Totodată, reprezentanta Parchetului a ocolit răspunsul la întrebarea dacă printre cei vizați de anchetă se află și Ilic Ljubisa, anchetat pentru traficarea mai multor tezaure dacice, ulterior răscumpărate de statul român. În dosarele traficului de comori dacice, Ilic Ljubisa era prezentat ca fiind un colector regional de antichități în Europa Centrală și de Sud-Est și unul dintre liderii grupării sârbe de traficanți cunoscută sub denumirea de „cartelul sârb”, cu centrul la Zurich.

„Îmi puneți întrebări cu privire la un dosar penal care este în desfășurare. Astăzi vreau să ne bucurăm că brățara este aici, expusă, și să lăsăm ancheta pentru un alt moment”, a declarat procurorul, evitând un răspuns clar la întrebare.

Misteriosul Ilic Ljubisa, implicat în traficarea a șase brățări dacice

Ilic Ljubisa (65 de ani), un cetățean sârb numit și „Johnny Americanul”, a fost considerat de anchetatori drept „creierul” Cartelului sârb. A fost acuzat că, între 1998 și 2007, a traficat șase brățări spiralice din aur, provenite din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, înscris în patrimoniul UNESCO.

Aceste artefacte, cu o greutate totală de peste 6,4 kilograme și evaluate atunci la peste 2,5 milioane de euro, au fost obținute de la braconieri români care au acționat, în acea perioadă, în cetățile dacice. Potrivit anchetatorilor, brățările au fost furnizate de românul Mugur Nedelcu Niu, condamnat într-un alt dosar, și făceau parte dintr-un lot de 15 artefacte sustrase ilegal din zona Sarmizegetusa Regia în anii 2000–2001.

Patru dintre brățări au fost vândute în Statele Unite, iar două în Elveția, toate fiind ulterior recuperate de statul român. Brățările au fost vândute de Ljubisa unor colecționari străini sub pretextul că sunt bunuri moștenite din familie. Cumpărătorii au aflat ulterior că piesele fuseseră traficate ilegal și le-au returnat în schimbul unor „compensații echitabile”: 270.000 de euro pentru colecționarul american și 140.000 de euro pentru cel elvețian.

A treia pereche de brățări, vândută în 2002 în Elveția, a fost achiziționată de un colecționar din apropiere de Zürich, în cadrul unei vânzări private organizate într-un hotel. Acesta a cumpărat brățările cu 134.000 de euro de la Ilic, care s-a prezentat drept colecționar de monede. După ce a descoperit că artefactele erau, de fapt, sustrase ilegal din România, le-a returnat autorităților române prin intermediul expertului Barbara Deppert-Lippitz. Piesele au fost repatriate în 2007 și depuse în custodia Muzeului Național de Istorie a României.

Colierul de aur dacic, recuperat cu ajutorul lui Ilic Ljubisa

Ilic Ljubisa și-a arătat însă disponibilitatea de a sprijini autoritățile române în recuperarea unui colier de aur cu pandantive și o pereche de cercei, furate în anii 2002–2003 din cetatea dacică de la Căpâlna, care au fost timp de aproape un deceniu dispărute sau traficate pe piața neagră a antichităților.

Bijuteriile au trecut prin mâinile mai multor intermediari, români și membri ai unei rețele sârbe de traficanți. În 2007, tezaurul a fost scos ilegal din țară și oferit spre vânzare în Serbia. În 2008, Ilic Ljubisa, aflat în vizorul autorităților, a colaborat cu acestea și a recuperat colierul din Viena, plătind 20.000 de euro prin intermediul unei case de licitații. Obiectele au fost predate expertului german Barbara Deppert-Lippitz, iar la 28 ianuarie 2009, au ajuns înapoi în patrimoniul României, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.

Ljubisa era cunoscut ca fiind membru al unei rețele internaționale de trafic cu bunuri culturale, supranumită „Cartelul sârb”, cu ramificații în Elveția, Austria și spațiul ex-iugoslav. Înainte de traficul cu artefacte, gruparea era implicată în contrabanda cu carburanți, în perioada embargoului.

În 2015, Ilic Ljubisa a fost condamnat la cinci ani de închisoare, însă în 2018 a fost achitat de Curtea de Apel Alba Iulia, din cauza prescrierii faptelor. A fost totuși obligat să plătească 283.749 de euro pentru costurile de repatriere și expertizare a patru dintre brățările traficate. Pentru celelalte două nu s-au putut impune despăgubiri.

Cum au fost descoperite brățările dacice

Între 1999 și 2001, mai multe tezaure de brățări dacice din aur au fost descoperite de braconieri în situl arheologic Sarmizegetusa Regia, în locuri considerate sacre de civilizația dacică. Cele mai multe piese au fost scoase ilegal din țară și traficate pe piața neagră a antichităților. Doar o parte din ele au fost recuperate de statul român în urma unor anchete complexe.

Primul tezaur, descoperit în martie 1999 la Culmea Căprăreței, cuprindea șase brățări. Toate au fost recuperate. Al doilea tezaur, din aceeași perioadă, cuprindea 800–1.000 de monede Lysimach, o brățară spiralică și 2.000 de monede din argint. Acest tezaur nu a mai fost recuperat.

Culmea Căprăreței, locul primelor descoperiri, era considerat de daci un spațiu sacru, un „portal” către lumea de dincolo – asemenea sanctuarelor celtice. Aici se aflau gropi de cult, iar aurul depus era ofrandă pentru divinități, informa arheologul Barbara Deppert-Lippitz (1939 - 2023).

Al treilea tezaur a fost descoperit vara lui 1999, la Dealul Grădiștii – Sub Muchea Cetății. Era alcătuit din două brățări, 200 de monede de aur și 500 de monede de argint. A fost scos din țară și a ajuns în SUA. Cele două brățări au fost recuperate.

În mai 2000, braconierii au găsit, în zona Căprăreața, o altă groapă de cult, unde se aflau 10 brățări spiralice de aur masiv, cântărind între 930 și 1.200 grame fiecare. Din acest al patrulea tezaur, doar trei piese au fost recuperate.

Al cincilea tezaur, descoperit în mai 2001, în zona „La rezervoare”, conținea cinci brățări de aur, ascunse de traficanți în rezervoarele mașinilor și scoase ilegal prin vama Nădlac. Două brățări au fost recuperate.

„Până în prezent, au avut loc numeroase operațiuni de recuperare și repatriere a unor bunuri de patrimoniu înstrăinate ilegal. Ca urmare a acestor acțiuni, Patrimoniul Cultural Național a fost reîntregit cu numeroase bunuri, precum: brățări dacice regale din aur, podoabe dacice din argint, monede din aur și argint de tip Koson, două umbo de scuturi de paradă regale dacice din fier, monede grecești din aur de tip Lysimachos, unelte și arme din fier, două tabulae din bronz care conțin legile municipiului Troesmis, Tulcea”, arată MNIR.