Până când România va mai fi polarizată din cauza urii și a propagandiștilor politici. Concluzia unui politolog
0Politologul Paul Dragoș Algică, profesor la Universitatea București, a remarcat polarizarea României și propaganda politică feroce a susținătorilor celor doi candidați rămași în cursa pentru Cotroceni.
Doctor în sociologie al Universității din București (2000), doctor în științe politice la Universitatea Indiana Bloomington (SUA) și doctor în științe administrative la Kelly School of Business și UBB Cluj, Paul Dragoș Algică este profesor la Universitatea București și mai are o diplomă în economie la Academia de Studii Economice din București în 1990. A obținut diploma de masterat în filosofie, specializarea filosofie morală și politică, la Universitatea Bowling Green, Ohio, SUA. Expert în filosofie social-politică, Algică a încercat să ofere un răspuns pe Facebook la întrebarea pe care și-o pun mulți români echilibrați, anume cât va mai continua polarizarea excesivă a României și când vor ajunge românii să se sature de propaganda politică a politrucilor.
Ne aflăm într-un „vârf de sarcină propagandistic”
„Întrebarea pe care orice spectator de bun-simț al acestui vârf de sarcină propagandistic și-o pune în mod natural este: Își vor mai reveni vreodată oamenii aceștia intrați în această vrie, vâltoare propagandistică ce le stăpânește acum mintea, inima, imaginația, la intensități frenetice și patologice?! Mulți par posedați. O să-i mai vedem vreodată reveniți la normalitate?”, e întrebarea formulată în debutul postării sale de pe rețelele de socializare.
Răspunsul său vine în rândurile următoare și este argumentat. „Răspunsul este: Da. Pe baza a tot ceea ce știm din episoadele anterioare, știm că va veni o zi, o dimineață, în care majoritatea celor posedați azi de această frenezie propagandistică se vor trezi senini, că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Gata să meargă mai departe, „normali”, reveniți la sinele cu care i-am cunoscut că prietenei, colegi, vecini, concetățeni. Gata să își vadă de viată sau să îmbrățișeze următoarea temă și următorul val de propagandă, alarmă și isterie care, în mod cert, nu se vor lăsă așteptate prea mult… Asta este. Suntem oameni civilizați, o societate civilizată – cu toate scăderile noastre, personale și sociale – coexistăm și vom coexistă și ne vom vedea de viețile noastre, cu suișuri și coborâșuri, cu incidente și momente mai bune și mai rele, la nivel personal și colectiv… Și asta va trece…”, mai scrie Algică.
Orbiți de simpatiile și antipatiile politice
În opinia sa, insistența de a trăi în ficțiune a fanilor celor doi candidați la postul de președinte este deopotrivă comică și tristă.
„Acestea fiind spuse, nu se poate să nu notăm un lucru ce îi definește pe cei care se autodesemnează și insistă să ni se impună ca relee și puncte de influență în generarea, menținerea și răspândirea acestor fenomene de psihologie socială și sociologia maselor: Este deopotrivă comică și tristă insistența de a trăi într-o ficțiune. Îmbrățișezi – sau, și mai grav, construieșți – o ficțiune caricaturală ori propagandistică (sau, de preferință, ambele), și apoi faci tot ce-ți stă în putere nu doar că să te autoconvingi în văzul lumii că acea ficțiune este realitatea, ci, dacă ești profesor universitar, intelectual public sau jurnalist cu pretenții, depui toate eforturile posibile că să-i convingi și pe alții, cu pretinsă ta autoritate – pe nefericiții care te iau în serios – că „aia e realitatea”. Spectacolul este bulversant. ȘI mă refer nu doar la modul în care se raportează la scena internă dar și la cea internațională. De fapt cele două fabulatii sunt legate. Se susțin reciproc”, adaugă el.
Profesorul Algică remarcă faptul că intelectuali și oameni cu pretenții se dedică unei propagande deșănțate și abdică în multe cazuri de la cele mai elementare reguli ale bunului simț, de dragul unor politicieni pe care de cele mai multe ori nici măcar nu-i cunosc.
„Nu se poate, totuși, că acești profesori universitari, intelectuali publici sau oameni cu pretenții de jurnaliști profesioniști să nu știe și să nu înțeleagă că ceea ce fac este să opereze în interiorul unor construcții propagandistice caricaturale. Chiar nu-și dau seama că se identifică și se afundă în registrul caricatural?! Că se lasă folosiți de constructe memetice penibile, raportat la identitățile și pretențiile lor sociale? E greu de înțeles cum nu realizează că se situează la cel mai jos nivel posibil, nu doar față de profesia lor, ci și față de însăși ideea de discurs public”, susține el.
Un spectacol grotesc
Spectacolul pe care îl oferă acești oameni reprezintă o caricatură propgandistică, mai spune Paul Dragoș Algică.
„Și astfel suntem martorii unui spectacol gratuit: o realitate în care caricatură propagandistică este luată de bună chiar de cei care produc și distribuie această caricatură. Ajung să creadă în ea. Și se agită să facă lumea să le împărtășească ficțiunile. Iar culmea este că, din motive greu de înțeles, aceșți oameni par convinși că nimeni din public nu vede ce se întâmplă. Ignoră cu superioritate existența unei părți semnificative a publicului – oameni normali, fără mari pretenții academice sau intelectuale, fără cariere jurnalistice, dar care au ceva ce lipsește tot mai vizibil acestei clase care se interpune cu insistență între realitate și publicul românesc: discernământ, echilibru, măsură și bun-simț”, conchide Algică.